Parinte,

As avea o rugaminte la Sfinția voastră: Ati adus vorba in treacat despre faptul ca ati cumparat carnea de la un musulman.

Sincera sa fiu, eu am retineri in a cumpara de la musulmani peconsiderentul ca se invoca numele lui Allah la sacrificarea animalelor.

Cu ceva timp in urma am avut o discutie cu cateva cunostinte care refuzau sa consume produsele kosher de pe piata noastra – sucurile naturale Orhei Vit, daca nu ma insel.

Fata de acestea nu am nici un fel de retineri si nici fata de animalele sacrificate in abatoarele evreiesti pentru ca stiu ca au reguli stricte de la care nu se abat.

Una dintre ele este sa nu consume carnea din care nu s-a scurs tot sangele mai inainte.

Mi-aduc aminte ca am urmarit un documentar la tv cu ceva vreme in urma in care spuneau ca locuitorii unei anumite zone din State, dupa preluarea abatorului din apropiere de catre o alta firma, s-au imbolnavit la scurt timp, in mare majoritate, de boli tiroidiene.

Dupa ancheta, s-a aflat si cauza: noii proprietari, din dorinta de a livra o cantitate mai mare de carne fabricilor cu care aveau contracte, nu tineau cont de faptul ca din animalul sacrificat nu se scursese sangele.

Totusi, care ar trebui sa fie atitudinea mea de ortodox fata de animalele sacrificate de musulmani sau produsele kosher ale evreilor?

Doamne, ajuta!

Carmen.

***

Doamnă Carmen,

dacă ar fi fost să mor…muream de acum 3 ani…de când „m-am abonat” la libanezul cu carne de oaie proaspătă…când nu găsești pe nicăieri așa ceva…tot timpul anului.

Scoate oasele din carne într-un mod mirabil…pentru că nu strică deloc carnea…și nu are nici pic de sânge în ea.

O prepară în chip și fel…pastrama e de senzație…dar mie îmi dă crudă…și cu un preț imbatabil

Însă mi-a plăcut omul…pentru că e profesionist…și nu pentru că e musulman.

Nici eu și nici el nu am „inventat” oaia…așa că nu avem copyright pe ea.

Brânza cușer e cea mai bună în supermarketurile bucureștene…pentru că e tare și în saramură.

Însă am rezolvat-o și pe asta…cumpărând de la producători…iarăși la preț imbatabil.

La fel cu țuica…sau cu pantofii. Cu pantalonii și cămășile.

Eu promovez românescul…și cumpăr direct de la omul care produce. Care lucrează.

Dar când românii nu mai fac unele lucruri…sau eu nu am cum să ajung la ei ca să cumpăr…cumpăr de la cine e profesionist…și nu mă uit că e chinez, iranian sau hindus.

Așa că musulmanul sau evreul pot închina mâncarea Dumnezeului lor…dar eu mă rog, binecuvintez și mănânc…dacă văd că e treabă bună.

Lucru care se practică de la Sfântul Apostol Pavel încoace…pentru că și atunci se punea problema idolotitelor…adică a cărnurilor închinate idolilor.

Contează cum arată marfa, dacă e la prețul corect și dacă îți place.

Cumperi, mulțumești lui Dumnezeu și nu îți mai faci o mie de gânduri…

Cam asta e ce se poate spune în mare

Vă doresc numai bine, doamnă!

Did you like this? Share it: