Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 8 iunie 2012 (Page 1 of 2)

În cuget și-n simțiri

Omul care nu vedepresupune

„Aaaa…d-aia nu a vrut să vorbească cu mine…pentru că mă urăște. Are ceva împotriva mea”. Și tu, săracu’, cu atâtea gânduri…s-ar fi putut să nici nu-l fi văzut bine pe Martinică…și, din acest motiv, să nu-l fi „onorat” cum trebuie.

Sau: „nu a scris și despre mine. Înseamnă că nu mă apreciază…”.

Sau: „dacă a scris…de ce nu a băgat mai multă miere în borcan…ca să par și eu mai bariu”.

Însă dacă vezi caracterul și viața unui om…nu mai poți „să te bazezi” pe presupuneri.

Presupunerile sunt năzăreli.

Presupunerile sunt cel mai adesea demonisme ieftine…pe care le înfuleci ca pe râma din ac.

Însă a vedea…înseamnă a înțelege inima omului.

Înseamnă a nu fi orb la profunzimi…și a nu dori…ca un copil vata pe băț…laude peste laude…când puținele cuvinte despre tine, de la un om de calibru…nu fac cât tonele de moluz/ moloz de la o mie de pupincuriști.

Vrei să fii mințitcu compătimire?

E ușor!…

Arăți că ești un nimeni orb…plin de slavă deșartă…

Vrei osanale suspect de hilare?

Dăm drumul la malaxor…și le scoatem ca pe covrigii calzi.

Însă penibilul nu te scutește…de rușine…

Anunț important pentru țară, online și zonele adiacente

Ordpresul mi-a ridicat interdicția!

Cât îl ține?

Pentru că de la o vreme încoace…adică la două ore după ce am spus că Ordpresul intră la apă…împreună cu Feisbucul…mi-a indicat, pe fiecare zi, pe unul din plaghinurile lor de monitorizare, că ratingul meu zilnic nu e de 10-13 mii de accesări…ci bate între 2-3 mii.

Așa că m-au ținut vreo 2-3 luni cu nerozia că am traficul…lamentabil

Însă ieri…mi-au dat jumate din el…indicându-mi 9738 accesări TPA la sfârșit de zi.

Dar azi dimineață, ca să vezi neicușorule, la ora 12 erau 7 mii de vizite pe TPA…deși nu scrisesem nimic.

Acum, la 22. 35, widgetul Ordpress îmi indică 12. 558 vizite TPA pe ziua de azi.

Însă orice om cu scaun la cap…înțelege că nu poate să ajungă cineva în 3 zile…să sară de la un rating de 3 mii la unul de 13 mii de vizite zilnice.

Așa că, concluzia logică, Ordpress „a mai reflectat”, a „reanalizat cazul”…și, la recurs, a zis să îmi dea „ratingul cu suspendare”…că e ziua copilului, pe 8 iunie 2012…și să mă bucur și eu puțin…că nu sunt „cel mai prost din curtea școlii”.

Până la noi „tergiversări ale situației”…veniți tot la fel de des…că vă voi ține la curent!

*

Și acum scrisoare către Ordpress…pe care, oameni de bine…din româna mea „aproximativă” o pot înainta, cu binefacere, spre domniile lor americane…ca să știe…ce crede cel care scrie TPA despre rating…și despre Ordpress:

Excelența Voastră Domnule Ordpress,

când noi eram pe platforma dumneavoastră…ne-am permis să vă aducem la cunoștință, faptul minor…dar scandalos de adevărat…că în primii 100 ro din wordpress încurajați rău de tot maculatura…și că, cu maculatură…nu faci decât impostură.

Era cu ceva 3-4 ani în urmă…

Că nu mai vine nici…devil…pe ordpres. ro…dacă vede numai baptiști și ortodocși extremiști…care nu fac nimic altceva…decât să vânture pioneze și să jongleze cu informațiile de mâna a doua.

Asta nu însemna, Excelența Voastră, că aveam nevoie „să-mi umfle cineva audiența”.

Sau că eu sunt online…pentru că nu are „cine” să mă citească.

Chiar dacă aș avea un cititor…eu aș scrie tot la fel de principial…ca și pentru 1 miliard.

Însă nu de audiența mea îmi păsa…ci de un principiu.

De principiul valoric.

De faptul că o capră + un computer nu dau: un geniu.

Dar un geniu…face cât o mulțime de turme care nu behăie niciodată o capodoperă.

Și când am înțeles că Excelența Voastră…vreți doar „mulți și proști”…am conchis că a te retrage dintre „foarte mulți”…înseamnă a nu pierde nimic…dar a lăsa un gol…pentru ca cei „foarte mulți” să fie „asemănători”.

Însă, cu aplomb și curtenire, Vă mulțumesc pentru că mi-ați dat ratingul înapoi!

Dacă vă sare trâncurile…îl puteți reduce de la 13 mii la 23 pe zi…chiar la 1, 5…intrări pe „Teologie pentru azi”.

Însă asta nu mă va panica, nici nu mă va indigna…ci „cel mult” mă va amuza…pentru că nu mi-am dat seama că „nu știu ceea ce scriu”.

Vă mulțumesc cu ingratitudine maximă!

Și (vorba lui Cruxius): „același ca întotdeauna”.

Ceaina lovs Bucharest, Bucharest lovs banii tuturor

Am ajuns cosmopoliți! Pentru că am văzut, pentru prima dată în București…un cuplu de chinezi…care, tandri și atenți, își plimbau căruțurile cu nou-născuți prin fața Intercontinentalului.

*

Iar grupul de protestatari din fața Teatrului Național are slogane vii, durabile…Și încă cere: „ieși pe-afară…frumoasă pasăre chioară” și: „nu vă fie frică…și fotbalul abdică”. Tricoloruri, dezamăgire, protest, oameni pe poziție

*

Un cearșaf scris, de azi:

protest viu

A se reține: până pleci, cu roșu = lucru imperativ!

*

Și mai există trei înscrisuri:

trei inscrisuri

Pentru că istoria nu începe ieri…nici mâine…ci istoria se face

*

Pentru că…tot timpul…Caragiale e contemporanul nostru iar politica e, uneori, la fel de cacofonică ca pe vremea lui,

cultura si politica

„Băse e mort de frică” iar noi „spunem Nu ACTA”.

A se observa iarba verde, de acasă, care trebuie păstrată aidoma…până când copacii, plantați recent (de către cine?), vor crește și ei mari…și vom găsi în fiecare copac…câte o comoară ecologică.

*

O doamnă, bine făcută…și cu un glas de Laiza Mineli…cânta, în spate cu o orchestră…de umplu cu aplauze cele două sute de spectatori în aer liber, de dincolo de gura de metrou de la Universitate.

Și, în gândul meu neted, mă gândii, că până vine Guns N’Roses la București, pe 29, 30 iunie sau 1 iulie 2012, la Romexpo (că așa scria pe pliant)…și Laiza Mineli e de-a noastră…că „e fată bună”.

*

Însă bucuria îmi fu fără margini…pentru că îmi scrise Primaru’ sector 3.

Și, deși mi-o dădu privat, îmi scrise la plural, cu litere accentuate: „Dragi cetățeni ai Sectorului 3”. Însă nici până acum nu înțelesei de ce sectorul e majusculat…și cetățenii sunt în literă minoră.

Cică acum 8 ani „în urmă”, noi-eu cetățeanul sector 3, am făcut „o alegere clară”.

Am ales, zice în scrisoare (deși nu îmi amintesc) primar…pe Liviu Negoiță.

Și el, „primarul dumneavoastră”, este „pe buletinul de vot la poziția 4”.

La final, paralel cu dinții albi din gura dumisale…scrie: „Vă mulțumesc respectuos pentru încrederea pe care mi-o veți da! Dumnezeu să ne Binecuvânteze!”.

Însă, cu toate că „binecuvântarea” e cu minusculă…că nu e sinonimă cu Dumnezeu…am luat la cunoștință respectuos…și votez pe cine…„îmi dictează conștiința”.

*

Important e că protestarii sunt aceștia:

protestatari

au tricolor în mâini…și că pe tricolor…unii pot spune aceste cuvinte cu mâna pe inimă:

lupt pentru Romania

Însă eu „rămân român” nu dând cu cărămida în alții…nu minimalizându-i pe alții…ci văzând în alte nații tot binele pe care am nevoie să-l învăț.

Argumente pentru extemporal

Când un supermarket dă faliment…nu mai are pungi pentru cumpărături. Sau nu mai are multe numărătoare la case…Sau carnea e la ciorapi…și izmenele la pește

*

E ceva sigur: în multe magazine din București…nici la jumătatea lui 2012 nu s-a auzit că e criză…că e moarte de omCocorul sau Magazinul Victoria (spre exemplu) trăiesc o inconștiență financiară vecină cu nebunia falimentului

*

Cum să dai 800 de lei pe un costum de haine în criză…când el ar trebui să coste cel mult 2-300 de lei? Cum să cumperi roșii cu 10 lei…când ele ar trebui să fie 2-3 lei? Cum să dai computer cu 1.000 de lei…când el ar trebui să fie 300 de lei, atâta timp cât e vechi de 5-6 ani…și în tot acest timp a zăcut în hambarul magazinului?

*

Nu știm să vindem…pentru că nu prețuim cumpărătorul stabil. Ăla care știe pentru ce revine…și cumpără ce îi trebuie…Eu nu aș schimba un pantofar sau un pălărier bun cu altul…dacă ar păstra prețul corect. Nu m-ar interesa experimentul dacă aș avea concretețea produsului.

*

Trebuie să ne întoarcem la mâncarea mâncare și la haina haină. Trebuie să ni le facem pe gustul nostru. Pentru că nimeni nu trebuie să ne formeze gustul și nici să nu ni-l unidimensioneze. Pentru că nu suport lucrurile la fel, la normă…cele care nu au distincție.

*

Votul e o alegere dinspre toți spre mine. Când votez mă uit la ce e bine pentru toți…și nu la ce vreau eu în primul rând. Și chiar dacă aș avea de toate…și nu mi-ar lipsi nimic…tot nu aș vota egoist…gândindu-mă, ca orbetele, numai la strictul necesar. Pentru că votul electoral are în vizor societatea…din care eu fac parte…și dacă societatea merge prost…până la urmă o să mă doară și pe mine noada curului…dacă tot nu mă interesează decât de mine.

*

Nu îmi place să votez împotriva curentului. Pentru că atunci când există o majoritate reală există și o inteligență practică.

*

Da, se poate face întotdeauna mai mult și mai bine. Însă contează cu cine, cu ce și cât timp poți să faci ceea ce vrei să faci.

*

Gândirea în depresie nu te caracterizează. Gândirea în bucurie, când ești bucuros, ești tu. Și bine ar fi să nu uiți cum ești tu…când disperi…sau când îți este pusă credibilitatea la îndoială!

*

Biserica este…după capul omului. Pentru unul e „o mașinărie de tocat bani”. Pentru altul e „casa lui Dumnezeu pe pământ”. Pentru unul preotul e „un impostor”, pentru altul e „un Înger” pe pământ. Și cred că capul omului…trebuie să se facă într-un anume fel…ca să nu mai rămână zemzec/ zevzec…ci să înțeleagă că nu e buricul pământului…și că Biserica îl depășește…dar îl poate conține.

*

Când americanul din film pățește câte o boroboață îi scapă un Gizăs printre dinți…ca un fel de drăcuitură…dacă, „din repezeală”, nu zice holi șit, adică „sfânt căcat”.

În Romanian films trebuie să existe unul care să înjure de „dumnezei” sau de „Grijanie”, adică de Împărtășanie…pentru că altfel filmul…împreună cu ceva gâfâieli…„nu se vinde”.

*

Însă de ce e bun „peste dealuri”…dacă „exorcizatorul” a fost bun „de pârnaie”? Cum de se pot da două premii pentru „o moarte pe cruce”…și toată lumea să zică bravooo!…și să te dai și pe roșul covor…dar Tanacu nu e bun? E mai bună fantasma…decât adevărul posesiei? E mai bine când ți se pare că „știi drama”…decât drama în sine, nefardată?

*

Un copil era cu mama lui la cumpărături. Raionul de jucării. La ieșire…un copil de plastic…cam cât el de înalt…cu perucă pe cap…Și copilul de carne s-a oprit ca să îl mângâie pe păr…pe copilul de plastic. Așa, tăcut și singur…copilul de plastic…a primit bucuros mângâierea pe cap…pe care fabricantul lui nici nu cred că oprevăzuse.

*

Aproape că nu există zi de vară…în care autocare cu turiști evrei…să nu vină să viziteze cele două sinagogi din centrul Bucureștiului. Vin, văd, pleacă…Vin, văd, pleacă…Oare ce înseamnă pentru evreul de azi…care vine de departe la București…vizita la sinagogă? E „întărire” în credință? E „ceva diferit”? E „altfel” decât la ei? Sau vin pentru ca să dovedească ceva, așa, cu plan, ca să arate că „mozaismul e viu”? Cât de viu e însă „mozaismul”?

*

Când Biserica Satanei s-a inventat…LaVey vroia „să păstreze vraja”. Să dovedească că acolo se petrec cine știe ce „întâlniri” tainice. Cam așa mi se pare că fac și masonii astăzi în România: se chinuie să picteze în culori foarte „misterioase” toată „rânduiala lor cultică”…ca oamenii să creadă că cine știe ce „minune” se petrece la „inițierea” de grad cinci sau 95. Și de aici cărți, interviuri, filme…în care îți spun, printre rânduri…că ei nu au niciun Dumnezeu și că toată marea „înțelepciune” e să fii „bogat” și „de-al lor”, că ei „te ajută să fii mare”.

*

În ceata sau banda „infracțională” intri dacă ai argou. Trebuie să știi să parlești într-o limbă româno-stricato-extra-comunitară, să scuipi bine, să dai cu vastul/ cu pumnul, să fii exagerat de neam prost…sau de penibil. Trebuie să vrei trei lucruri mari și clare: bani, băutură, femei…chiar dacă nu știi ce să faci cu banii…te îmbeți ca porcul…iar cu femeile nu știi să te comporți.

*

Niciodată nu e prea târziu…pentru prea devreme. E mai bine mult prea devreme…decât niciodată. Însă niciodată nu e bine să fii primul…când n-ar fi trebuit nici măcar să îți îndrepți ochii spre această dorință.

Cartea care îmi trebuie…e cea pe care n-am scris-o

De vreo 4-5 ani de zile mi se întâmplă ceva „neprevăzut” când intru într-o librărie, într-o bibliotecă sau când accesez biblioteci online: mă fac să am o poftă incredibilă de scris.

Caut, mă uit, răsfoiesc, citesc…și nu mai îmi place ce am înainte. Ce văd.

Aș vrea altceva…îmi plac doar două rânduri, 10 pagini, coperta uneia…cine știe ce expresie din alta.

Nu mai vreau să cumpăr toată cartea…ci doar un fragment din ea…

Sau niciunul

Adică simt că nu am ce citi, ce cumpăra integral…pentru că am devenit foarte pretențios cu cărțile.

Cu experiența transmisă în cărți.

Sau cu pălăvrăgeala din cărți.

Și plec de acolo, cel mai adesea cu mâna goală…dar plin de nevoia de a scrie, de a cerceta, de a mă umple de adevăr…în modul în care simt.

Pentru că eu caut, de fapt, cartea, cărțile pe care nu le-am scris…și care mă împlinesc cu totul.

Amintește-ți să fii normal!

Nu te bucura când oamenii te elogiază, când îți arată prețuirea lor, admirația lor. Vor veni zile când te vor uita, când te vor denigra cu aceeași…spontaneitate

Păstrează-ți naturalețea în voce, în gesturi, în modul în care te povestești altora.

Nu încerca să fii mai bătrân sau mai tânăr decât ești.

Și dacă unii cred că ești duplicitar…că spui mai multe decât faci…nu te necăji pentru asta…dacă îți știi transpirația zilnică.

*

Lucrurile frumoase sunt tainice.

Cele mai curate simțăminte le ai față de cel care ți-a dovedit că umanitatea e vie în el, că bunătatea nu e o banalitate, că frumusețea e o floare cu petale naturale.

*

Pozele se învechesc…dacă nu au credibilitate.

Și vechi poze, cu vechi sentimente, ies la lumina inimii…dacă ele îți spun adevărul lor.

*

Mizează pe adevărul lor, al oamenilor!

Învață-i pe cei care se tem de dragoste…să iubească cu toate riscurile.

Să iubească frumos cu toate riscurile.

Să își asume riscul de a fi frumoși.

E un risc atât de plăcut…și atât de mult urgisit

*

Ba da: știi să fii normal…dar te ia valul meschinăriei!

Dacă îți înnegrești părul alb, dacă îți desfigurezi trupul cu cine știe ce implanturi…nu vei fi mai frumos/-ă decât ești…ci dubioasă, imprevizibilă, nestatornică.

Nu îți greși fericirea!

Fericirea e normală.

Ea nu are neapărat cuvinte prea multe…dar nici prea puține.

Și când îți dai seama că ai nevoie de tine…nu juca teatru!

Pentru că a perpetua mințirea de sine, când ai conștientizat-o, înseamnă a te izgoni din fericire.

*

Iubesc normalitatea ta.

Iubesc modul tău de a pune probleme interesante.

Ești interesant dacă mă convingi.

Ești interesantă dacă mă bucuri prin argumentele tale experiențiale.

Iar dacă te apuci să vorbești…sau să scrii…voi fi foarte atent nu la ce spui…nu la ce vorbești…ci la ce legătură au cuvintele cu tine.

De unde ies ele.

Și dacă ele ies din tine…pentru că au devenit una cu tine…și tu îmi dărui teritorii din tine însăți…eu voi fi omul care te prețuiește, te iubește, te admiră.

Eu am nevoie de normalitatea ta.

Cu cât ești mai firesc…cu atât te voi iubi mai mult.

Eu te iubesc…pentru că mă împlinește persoana ta.

Ești o sursă de viață.

Ești o mâncare și o apă necontaminate de malformații.

Sermon on the First Sunday after Pentecost (of All Saints) [2012]

My Beloved,

Today we have a confirmation of Pentecost. For that in this Sunday we see how fundamental was the descent of grace of the Holy Ghost on the Apostles at Pentecost. For God’s Saints, the many ways, are creations of God’s grace.

And commemorating on all Saints together, Church does nothing else than to glorify the Most Holy Trinity, Who lives in each of them by His grace.

But, on the one hand, we learn that diversity is a quality of holiness and, on the other hand, that the many Saints of the Church lived in the same faith and love for God and each other.

Because you cannot holyfie than in relation with God and in His Church. But God does not make you a different impression than of the Orthodox Saints from the past…but He makes you like them.

And is observable the defining mark of Orthodoxy’s Saints in all ages…if we examine this thing with spiritual eyes.

Evangel’s day [Mat. 10, 32-33, 37-38; 19, 27-30] tells us about witness. Testimony not only from the mouth, but the integral testimony, as an expression of our whole life.

Therefore we have in Church and Martyrs and Confessors. Martyrs were tortured to death for the true faith…But and Confessors of Orthodoxy, who have suffered various mutilations and torture, prisons and deprivation of all kinds…but they have not died during torture.

Tortures from love and devotion for God.

And not because they could not hide

Not for that they were unconscious of danger of death…

But for that they could not do otherwise. God was life, breath, their joy…and the denial of Him meant their death.

And namely today’s Sunday talks about risks of faith. For that faith’s little is a risk, as it is another risk and betrayal of faith.

Faith not wants you lukewarm.

Faith is vigorous, is full of love, of hope, of holy boldness.

God does not support indifference to the relation with Him or neighbor. And who supports, in fact, the indifference then when you talk to him?

For that we want to be looked in eyes when talking to someone. We want to be given attention.

And attention is very important in any situation, because it represents our adequacy at the frame in that we are.

And when we are not adequate then we are captious.

And the sin, as is more roughly, as it makes us the best inappropriate to the Church’s life.

The motive for that, the Church teaches the holiness as human fulfillment and, implicit, as our getting out from embarrassment.

But the holiness is not a slogan.

It is no big lie.

The holiness is not something for the future…or for world from beyond.

But it is here, in Orthodox Church, the same from the beginning, because the Church presents Holy Relics.

And we do not keep them hidden but at sight. All touch them, all pray to them and, on each in part, the Saints of God help them.

Therefore, today, we honor all canonized Saints by the Orthodox Church and those unknown to us.

If a national Orthodox Church canonized some Saints than they are Saints of whole Orthodoxy.

But every place Orthodox has its Saints still uncanonized and which not are less Saints. And the important thing is to keep alive the lamp of their lives, we pray them and we follow their example.

Church gives birth at Saints. And they are full of grace and good works, of theology and wisdom. And each of us can follow the example, because the salvation is for everyone.

God fills us with His glory for that to understand the endless beauty of Him. Amen!

Page 1 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno

antalya escort istanbul escort ataköy escort istanbul escort beylikdüzü escort escort istanbul ataşehir escort şişli escort ataşehir escort kadıköy escort escort beylikdüzü escort kadıköy

antalya escort istanbul escort ataköy escort istanbul escort beylikdüzü escort escort istanbul ataşehir escort şişli escort ataşehir escort kadıköy escort escort beylikdüzü escort kadıköy