Când un supermarket dă faliment…nu mai are pungi pentru cumpărături. Sau nu mai are multe numărătoare la case…Sau carnea e la ciorapi…și izmenele la pește

*

E ceva sigur: în multe magazine din București…nici la jumătatea lui 2012 nu s-a auzit că e criză…că e moarte de omCocorul sau Magazinul Victoria (spre exemplu) trăiesc o inconștiență financiară vecină cu nebunia falimentului

*

Cum să dai 800 de lei pe un costum de haine în criză…când el ar trebui să coste cel mult 2-300 de lei? Cum să cumperi roșii cu 10 lei…când ele ar trebui să fie 2-3 lei? Cum să dai computer cu 1.000 de lei…când el ar trebui să fie 300 de lei, atâta timp cât e vechi de 5-6 ani…și în tot acest timp a zăcut în hambarul magazinului?

*

Nu știm să vindem…pentru că nu prețuim cumpărătorul stabil. Ăla care știe pentru ce revine…și cumpără ce îi trebuie…Eu nu aș schimba un pantofar sau un pălărier bun cu altul…dacă ar păstra prețul corect. Nu m-ar interesa experimentul dacă aș avea concretețea produsului.

*

Trebuie să ne întoarcem la mâncarea mâncare și la haina haină. Trebuie să ni le facem pe gustul nostru. Pentru că nimeni nu trebuie să ne formeze gustul și nici să nu ni-l unidimensioneze. Pentru că nu suport lucrurile la fel, la normă…cele care nu au distincție.

*

Votul e o alegere dinspre toți spre mine. Când votez mă uit la ce e bine pentru toți…și nu la ce vreau eu în primul rând. Și chiar dacă aș avea de toate…și nu mi-ar lipsi nimic…tot nu aș vota egoist…gândindu-mă, ca orbetele, numai la strictul necesar. Pentru că votul electoral are în vizor societatea…din care eu fac parte…și dacă societatea merge prost…până la urmă o să mă doară și pe mine noada curului…dacă tot nu mă interesează decât de mine.

*

Nu îmi place să votez împotriva curentului. Pentru că atunci când există o majoritate reală există și o inteligență practică.

*

Da, se poate face întotdeauna mai mult și mai bine. Însă contează cu cine, cu ce și cât timp poți să faci ceea ce vrei să faci.

*

Gândirea în depresie nu te caracterizează. Gândirea în bucurie, când ești bucuros, ești tu. Și bine ar fi să nu uiți cum ești tu…când disperi…sau când îți este pusă credibilitatea la îndoială!

*

Biserica este…după capul omului. Pentru unul e „o mașinărie de tocat bani”. Pentru altul e „casa lui Dumnezeu pe pământ”. Pentru unul preotul e „un impostor”, pentru altul e „un Înger” pe pământ. Și cred că capul omului…trebuie să se facă într-un anume fel…ca să nu mai rămână zemzec/ zevzec…ci să înțeleagă că nu e buricul pământului…și că Biserica îl depășește…dar îl poate conține.

*

Când americanul din film pățește câte o boroboață îi scapă un Gizăs printre dinți…ca un fel de drăcuitură…dacă, „din repezeală”, nu zice holi șit, adică „sfânt căcat”.

În Romanian films trebuie să existe unul care să înjure de „dumnezei” sau de „Grijanie”, adică de Împărtășanie…pentru că altfel filmul…împreună cu ceva gâfâieli…„nu se vinde”.

*

Însă de ce e bun „peste dealuri”…dacă „exorcizatorul” a fost bun „de pârnaie”? Cum de se pot da două premii pentru „o moarte pe cruce”…și toată lumea să zică bravooo!…și să te dai și pe roșul covor…dar Tanacu nu e bun? E mai bună fantasma…decât adevărul posesiei? E mai bine când ți se pare că „știi drama”…decât drama în sine, nefardată?

*

Un copil era cu mama lui la cumpărături. Raionul de jucării. La ieșire…un copil de plastic…cam cât el de înalt…cu perucă pe cap…Și copilul de carne s-a oprit ca să îl mângâie pe păr…pe copilul de plastic. Așa, tăcut și singur…copilul de plastic…a primit bucuros mângâierea pe cap…pe care fabricantul lui nici nu cred că oprevăzuse.

*

Aproape că nu există zi de vară…în care autocare cu turiști evrei…să nu vină să viziteze cele două sinagogi din centrul Bucureștiului. Vin, văd, pleacă…Vin, văd, pleacă…Oare ce înseamnă pentru evreul de azi…care vine de departe la București…vizita la sinagogă? E „întărire” în credință? E „ceva diferit”? E „altfel” decât la ei? Sau vin pentru ca să dovedească ceva, așa, cu plan, ca să arate că „mozaismul e viu”? Cât de viu e însă „mozaismul”?

*

Când Biserica Satanei s-a inventat…LaVey vroia „să păstreze vraja”. Să dovedească că acolo se petrec cine știe ce „întâlniri” tainice. Cam așa mi se pare că fac și masonii astăzi în România: se chinuie să picteze în culori foarte „misterioase” toată „rânduiala lor cultică”…ca oamenii să creadă că cine știe ce „minune” se petrece la „inițierea” de grad cinci sau 95. Și de aici cărți, interviuri, filme…în care îți spun, printre rânduri…că ei nu au niciun Dumnezeu și că toată marea „înțelepciune” e să fii „bogat” și „de-al lor”, că ei „te ajută să fii mare”.

*

În ceata sau banda „infracțională” intri dacă ai argou. Trebuie să știi să parlești într-o limbă româno-stricato-extra-comunitară, să scuipi bine, să dai cu vastul/ cu pumnul, să fii exagerat de neam prost…sau de penibil. Trebuie să vrei trei lucruri mari și clare: bani, băutură, femei…chiar dacă nu știi ce să faci cu banii…te îmbeți ca porcul…iar cu femeile nu știi să te comporți.

*

Niciodată nu e prea târziu…pentru prea devreme. E mai bine mult prea devreme…decât niciodată. Însă niciodată nu e bine să fii primul…când n-ar fi trebuit nici măcar să îți îndrepți ochii spre această dorință.

Did you like this? Share it: