Spartacus și românii
Spartacus e la HBO, joacă p-acolo…pe când românii își aleg primarii.
Spartacus e blood/ sânge…și sand. Dar sand e și nisip…și stăruință.
„Jos cu sclavia”, strigă Spartacus! „Fiecare om trebuie să fie liber…și să își decidă viața după cum dorește”, zice el.
Românii nu mai vor PD-L. Nu-l mai vor deloc.
Votează toată lumea pe Sorin Oprescu, pe Olguța Vasilescu, pe Tudor Gheorghe…
Lumea iese la vot…pe când Spartacus, pe ditamai Vezuviul, e încolțit de romani.
4 inși sar cu sfori de lemn (unul dintre ei era Spartâcăs, cu accent pe â)…și alții vin prin spatele imperatorului roman.
Bătălie ultrasângeroasă.
USLul înroșește România…pe când PD-Lul nu știe ce s-a petrecut cu el.
Românii, ca niște kamikaze scăpați din surghiun, intră în secțiile de vot…trag perdeaua…și caută USL.
Caută și votează!
Votează cu blood and sand…
Uraaaaa!
Uraaaaa!
Uraaaaa!
Spartacus i-a învins pe romani! Le-a dat clasă…
Mihail Neamțu nu a mai zis nimic.
Vladimir Tismăneanu mai are de scris despre comunismul ăsta.
Cristian Preda a recunoscut victoria USL în alegeri.
Însă Emil Boc…speră…așteaptă…la toamnă…20-30% pentru PD-L.
De ce românii nu mai vor?
Ce s-a petrecut cu ei?
Oare nu le-am tăiat…îndeajuns de mult salariile?
Oare nu sunt șomeri îndeajuns de mulți?
Oare nu am închis spitale, dispensare, școli, instituții îndeajuns de multe?
Freneticele întrebări se tot pun…cu o nevinovăție non-angelică.
Cineva, ceva, undeva…e de vină.
Poate Spartâcăs e de vină…
Poate vremea bună de-afară.
Poate lehamitea…
Ceva s-a petrecut iremediabil.
Spartacus a învins inerția.
