Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Problema e aceasta!

Că atunci când ești romano-catolic, luteran, evanghelic, baptist, penticostal, martor al lui Iehova, mormon etc. trebuie, în discuțiile cu mine, teolog ortodox, să îmi spui cum „rezolvi” distanța dintre Biserică, începută la Cincizecime…și fața de acum a realității tale religioase?

Cum explici hiatusul/ prăpastia de 11 secole, de 16 secole, de 18 secole, de 20 de secole între Biserică…și pseudo biserica ta?

Dacă eu, în Biserica Ortodoxă, mă revendic de la Cincizecime…iar tu te revendici de la 1054, sec. 15, 16, 17, 18…în ce pliu al istoriei bagi perioada de atâtea secole care te separă de început?

Pentru că începutul Bisericii e de la Dumnezeu: prin pogorârea harului Treimii.

Dar dacă „biserica” ta, Emanuel Conțac, apare în secolul al XX-lea…cum să te revendici tu de la Cincizecime, cum să vorbești despre Sfinți Părinți și Scriptură…când ele nu sunt părți componente ale tradiției tale?

Care ar fi diferența, până la urmă, între „Cea mai penticostală Biserică dintre penticostale” pe care eu aș înființa-o astăzi, la 20. 48 trecute fix…și penticostalismul de 1900?

Nu am fi eu și părinții fondatori ai penticostalismului tot la fel de tupeiști și lipsiți de scrupule…dacă aș spune că năzăreala mea e…Biserica lui Hristos de la Cincizecime? Cu siguranță…

Așa că, pentru mine, teolog ortodox, orice pretenție de biserică în afara Bisericii care vine, neîntrerupt, de la Cincizecime…e o glumă

O glumă proastă

De aceea nu pot să iau în serios ideea de discuții teologice cu romano-catolici, protestanți, neoprotestanți, ultra-neo-religioși…

Pentru că secte și bisericuțe zănatice, care se considerau „apostolice” pe apă de ploaie…au existat din primele secole ale Bisericii…și Sfinții Părinți le tratau cu compătimire.

Cum să creditez drept „Biserică” romano-catolicismul…dacă e o deraiere frauduloasă de la Tradiție?

Cum să creditez ca „Biserică” greco-catolicismul…când ea e produsul financiar a câtorva preoți muritori de foame și fără drepturi?

Cum să creditez baptismul sau penticostalismul drept „Biserici”…când ele au fost inventate de niște anonimi…cu care teologii lor nici nu se prea omoară să se laude?

Cum Conțac, Emanuel Conțac, să faci teză doctorală pe traduceri scripturale ortodoxe…dacă tu ai o „tradiție bogată de 100 de ani”?

De ce n-ai făcut pe teologia membrilor fondatori…care nu am habar cine sunt?

De ce nu ai făcut doctorat pe „cel mai mare teolog al deceniului al 20-lea” din penticostalism?

Pe cine interesează că tu, ereticul Conțac, ai păreri despre te miri ce din Biserica lui Hristos?

Crezi că mă aștept să înțelegi, acurat, Tradiția Bisericii?

Nu! Niciodată…

Sau aștept de la Marius Cruceru, decanul Marius Cruceru vreo „lucrare teologică de mare anvergură”…când el a scris o carte toată viața?

Nu! Niciodată…

Ci eu mă aștept de la voi și de la mulți ca voi…la șicane, studii tendențioase, măsluiri de sensuri, băgări cu nasul în mocirlă…și nu „adevăruri ca lacrima de curate”.

Așa că problema, problema de bază…e că nu sunteți Biserica!

Pentru că Biserica nu are hiatusuri. Nu are gropi. Nu are pauze

Ci Biserica durează neîntrerupt de 2000 de ani, are succesiune apostolică, Sfinți, minuni, Tradiție, exegeții ei…și nu-l așteaptă pe Conțac, pe Luther sau pe mama lui Obama să ne explice în cine credem.

Noi știm în cine credem

Voi, meteoriți ai istoriei…nenăscuți în Biserică…știți de unde veniți?

Did you like this? Share it:

Previous

A 15-a dedublare a Constantinopolului

Next

Pr. Conf. Dr. Constantin Necula, Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…

4 Comments

  1. Totuși, cum puteți pretinde că dumneavoastră aveți o tradiție de la cincizecime când Biserica ortodoxă a apărul la 1054?

    • Aveți o problemă de istorie: atunci „s-a înființat” Biserica Romano-Catolică!

      Adică atunci și-a luat tălpășița…și a început „o nouă cale”…care a trădat Tradiția Bisericii.

      Dacă știți altceva…înseamnă că ați fost „indus în eroare”.

  2. Dorina

    Bună seara, părinte.

    Aţi fost destul de supărat când aţi scris mai sus. Atitudinea şi ideile acestea le cunosc destul de bine din discuţiile cu diferiţi ortodocşi.

    Doar că mai toţi se opresc aici şi nu merg mai departe şi aş fi interesată dacă aceasta este o problemă generală în BO.

    De aceea aş dori să vă întreb ce credeţi că ar trebui făcut mai departe cu aceşti neoprotestanţi, tupeiști și lipsiți de scrupulemeteoriți ai istoriei…nenăscuți în Biserică, etc?

    Ce strategie consideraţi dvs, ca teolog al singurei Biserici adevărate, (Biserică ce prin definiţie ar trebui să aducă pe cei rătăciţi pe calea cea dreaptă) că ar trebui adoptată în relaţia cu np?

    Şi nu mă refer aici numai la învăţătorii guralivi pe care eraţi supărat mai sus, ci la fiecare np de rând, inclusiv cei născuţi np şi care toatâ viaţa au fost învăţaţi că la ei in Biserica au tot ce le trebuie pentru mântuire, neavând nici cea mai mică idee că dvs aţi fi adevărata Biserică, ci dimpotriva…

    Vă mulţumesc pentru răspuns.

    Un om care se întâmplă să fie np.

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Bună seara, doamnă Dorina!

      Când am scris mai sus…am avut o stare pașnică…asemănătoare cu cea de acum.

      Nu, nu e o problemă generală! Dacă am fi toți extremiști…ne-am da în cap cu sapa unii altora. Sau cu Sfânta Scriptură.

      Problema noastră nu e ce să facem cu alții ci ce să facem cu noi, cu fiecare în parte.

      România e o țară liberă, fiecare alege să creadă, să nu creadă, să meargă sau să nu meargă undeva să se roage.

      În relația cu oricine…atitudinea pe care trebuie să o ai e cea…care izvorăște din tine. Dacă ești un om al dialogului, al bunei înțelegeri…vorbești cu oricine…dacă, pe motive religioase, nu suporți pe cei care nu sunt cu tine…nu vorbești cu nimeni care nu e ca tine.

      Vă mulțumesc pentru comentariu…și dacă v-ați născut neoprotestantă și credeți că așa e mai bine…continuați așa!

      Nu poate nimeni să vă schimbe gândurile…dacă dumneavoastră nu vedeți lucrurile…de la un moment dat…și altfel…

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén