Skip to content
Un singur Eminescu și milioane de cititori
- Astăzi se împlinesc 123 de ani de la adormirea marelui geniu național: Mihail Eminescu († 15 iunie 1889). Doamne, miluiește-l pe robul Tău, Mihail, iartă-i lui toate…și dă-ne să îl înțelegem și să îl iubim pe măsură!
- În Țara Galilor s-a descoperit o fundație de clădire foarte veche, „lunga de 15 metri, [care] a fost construită din trunchiuri întregi de copaci, de peste un metru grosime”.
- Sorin Ilieșiu, Speranța [Ceaușescu & Iliescu] (film documentar), 1995.
- „Un filolog italian de la Biblioteca din Munchen, Bavaria, a anunţat descoperirea, care a fost confirmată de Bayerische Staatbibliothek (Biblioteca de Stat din Bavaria). În după-amiaza zilei de 5 aprilie [2012], în Sfânta şi Marea Joi, o studentă care cerceta un codex bizantin din secolul al XI-lea, numit «Monacense 314» (în limba greacă), Marina Molin Pradel şi-a dat seama că anumite omilii despre psalmi sunt de fapt omiliile lui Origen, traduse de Rufin de-abia în secolul al 5-lea. Imediat după Paşti, şi-a extins studiul asupra acestor manuscrise şi a ajuns la concluzia că 29 de omilii ale marelui teolog alexandrin sunt conţinute în acest codex. În prima parte a secolului al III-lea, Origen a lucrat îndelung asupra psalmilor, care au avut o influenţă decisivă asupra exegezei bibilice a Bisericii greceşti şi latine”.
- „Viaţa mea e un rollercoaster scăpat de sub control. Şi, dac-aş fi acum în Bucureşti, m-aş urca la volanul maşinii mele, de care mi-e un dor de om nebun, aş da volumul muzicii mele la maxim şi-aş zăbovi la fiecare semafor.
- „Cine n-a ştiut, în acest ceas, să sărute în gînd, plîngînd, fruntea măştii lui funerare a lipsit de la sărbătoarea veacului său”.
- „O sfîșiere de un primitivism cumplit și de o rară sălbăticie s-a derulat în numai cîteva ore. Joi seara, cînd nervii tuturor au ajuns la zăngănit de corzi plesnite, craii din banda regimului Băsescu s-au prins cu toții de gulere, au chemat secretarele și amantele și au hotărît să se răzbune pe cine au fost ei în acești ani de pomină. Şi au sărit cu toții în marea hazna a ridicolului politic”.
- „Nu cred că există vreun învingător la PDL, după cele întâmplate joi seara. Ce s-a întâmplat în această seară a fost sfârşitul unei mari minciuni, cea mai mare minciună politică post-decembristă, în ceea ce priveşte valoarea unor politicieni. Toţi aceşti domni şi doamne care şi-au depus mandatul n-ar fi ajuns niciodată ceea ce au ajuns fără Traian Băsescu. V-o imaginaţi pe Roberta Anastase ajungând preşedinta Camerei Deputaţilor prin meritele sale? Prin valoarea ei ca politician? Prin idei şi programe lansate? Sau pe doamna Udrea ajungând super-ministreasă şi şefă la organizaţia PDL Bucureşti? Sau domnul Boc, ajungând mai mult decât primar la Cluj? Sau individul acela cu broscoiul ajungând secretar general al partidului? Toate aceste personaje sunt create în siajul, în umbra lui Traian Băsescu. Conceptul academic fundamental care descrie situaţia PDL a fost lansat de domnul Paleologu. Este vorba de „pleaşcă”. Dânsul a spus că Traian Băsescu este o pleaşcă pentru PDL. Aşa a şi fost, pleaşcă. Acum pleaşca s-a terminat şi au rămas aceşti domni şi aceste doamne, cu valoare lor politică şi umană, reală. Faptul că şi-au depus mandatul în seara aceasta e un început. E o recunoaştere a acestei minciuni care a dominat PDL atâţia ani. Totuşi, o nouă conducere s-ar izbi ca de o stâncă de structurile din teritoriu şi de la centru create de aceşti indivizi. Faptul că şi-au depus mandatele este un semnal important, dar pentru PDL nu se va rezolva mare lucru numai prin asta. Şi încă ceva…Mi se pare foarte important ca PDL-ul să nu-şi mai propună ca ţintă alegerile din noiembrie, pentru că orice conducere ar veni acum, dacă ar trăi sub presiunea obţinerii unui rezultat în aceste alegeri, va face compromisuri şi greşeli cu carul”.
- „Ar trebui sa ii explice cineva ca ceilalti candidati cotizeaza aparitiile lor la televizor. Sau cel putin cunosc pe cineva inauntru”. Adică la TV e pe bani…și pe pile…nu pe valoare, frumusețe sufletească, înțelepciune, măreție de caracter. Sau faci ceva aiurea…ca să facă ei bani cu tine.
- Cezar Avrămuță, omul care flutură, în semn de protest, din 13 ianuarie 2012 și până acum, steagul României în Piața Universității, spune: „Cei de la Serviciile Secrete stau şi acum cu ochii pe oameni. Ei o simt şi ştiu că în acest moment populaţia este un butoi de pulbere. Numai eu cunosc patru colonei care stau şi acum în Piaţă. USL ar putea avea aceeaşi soartă dacă o ia pe urmele PDL. Eu simt că Piaţa îl va da jos pe Băsescu!”.
- Crin Antonescu: „Sinaia e pentru noi ce e Olteniţa pentru alţii”.
- „Când, în ianuarie 2005, președintele Institutului Cultural Român (ICR), afla din oraș că a fost destituit și era chemat la Cotroceni să dea nas în nas cu înlocuitorul său, acesta din urmă, dl Horia-Roman Patapievici, nu vedea nici un motiv de jenă că devenea instrumentul unui act de politizare. Astăzi, când Guvernul pregătește trecerea ICR din subordinea președintelui României sub controlul Parlamentului, dl Patapievici organizează o conferință de presă în care acuză vehement politizarea. Dacă ar fi vorba de o persoană oarecare, acest semn de inconsistență morală m-ar lăsa rece”.
- Vai, săracu Dobrincu…și-a pierdut funcția nemeritată! Amar îi plânge tristețea în cuvinte: „Dorin Dobrincu a fost demis. O știu chiar de la el. Gestul ministrului Ioan Rus este de un cinism fără margini, dat fiind că vine exact în contextul intervalului de tristă amintire (13-15 iunie)”. Eu cred că e un lucru bun: se întoarce omu’ la munca de cercetare…și scoate 100 de cărți anul ăsta despre istoria baptistă (el fiind un baptist „feroce”, cum îmi spunea cineva)…apoi trece și la cea ortodoxă. Dacă nu cumva „cer prea mult” de la Dorin Dobrincu…cu „un cinism fără limite”.
