Zi: 16 iunie 2012
Istoria începe de oriunde o privești [17]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
*
Istoria începe
de oriunde o privești
***
Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a.
***
În paginile 43-44 din Pe umerii lui Marx, Adrian Cioroianu descrie, în tușe rapide și reci, pastelul primei zile de război:
„Vineri, 1 septembrie 1939, la ora 5: 20 (ora Poloniei și a Europei Centrale), un avion de bombardament german a aruncat prima bombă a viitoarei conflagrații mondiale asupra satului polonez Puck – așezare de pescari și, în egală măsură, bază aeriană pentru aviația poloneză.
La ora 5: 45, de pe vasul german Schleswig-Holstein – aflat în fața portului Gdańsk-Danzig – s-a tras primul obuz asupra teritoriului polonez.
În cursul celor două ore următoare, trupele germane aveau să treacă granița dintre cele două state.
Era o zi noroasă, cu o ploaie ușoară.
Începea al Doilea Război Mondial, consecința oarecum firească a provizoratului diplomatic instituit de învingători după Marele Război din 1914-1918”[1].
Important e că putem simți…ploaia…chiar dacă nu știm nimic despre război…
***
L-am cunoscut personal pe Prof. Constantin Barbu în data zilei de 15 iunie 2012, pe la ora 11 și ceva, la Biblioteca Metropolitană din București.
Tot atunci l-am cunoscut „pe viu” pe Prof. Adrian Năstase…cu care m-am salutat și „ne-am recunoscut reciproc”…și m-am reîntâlnit, cu bucurie, cu Prof. Sorin Dumitrescu, care m-a invitat la un dialog…
Am ajuns primii (eu și doamna preoteasă) la „ziua lui Eminescu”…și primul cadou pe care mi l-a făcut Prof. Barbu a fost Lada cu manuscrisele și cărțile lui Eminescu[2], pe care în aceeași zi am publicitat-o online.
Și în discuția cu sine de la sfârșitul comemorării am apreciat caracterul și disponibilitatea pentru ajutor a domnului Barbu…când vine vorba de munca de cercetare.
Cea serioasă…
Maiorescu a ținut lada cu manuscrisele eminesciene „aproape 20 de ani”[3].
Iar „prima donație” a sa, cea din 25 ianuarie 1902[4] către Academia Română, s-a concretizat „în celebrele 44 de caiete: Mss 2254 (896 p.), 2255 (970 p.), 2256 (116 p.), 2257 (902 p.), 2258 (526 p.), 2259 (734 p.), 2260 (658 p.), 2261 (674 p.), 2262 (434 p.), 2263 (158 p.), 2264 (876 p.), 2265 (610 p.), 2266 (328 p.), 2267 (330 p.), 2268 (114 p.), 2269 (156 p.), 2270 (328 p.), 2271 (240 p.), 2272 (240 p.), 2273 (142 p.), 2274 (202 p.), 2275 A (330 p.), 2275 B (200 p.), 2276 A (686 p.), 2276 B (48 p.), 2277 (288 p.), 2278 (166 p.), 2279 (234 p.), 2280 (70 p.), 2281 (288 p.), 2282 (292 p.), 2283 (310 p.), 2284 (134 p.), 2285 (370 p.), 2286 (186 p.), 2287 (192 p.), 2288 (100 p.), 2289 (178 p.), 2290 (178 p.), 2291 (144 p.), 2292 (118 p.), 2306 (340 p.), 2307 (379 p.), 2308 (322 p.)”[5].
Lor li se adaugă încă 6 manuscrise, plus încă 11[6]…și „până la 76 sunt manuscrise inedite”[7].
Celor „50 de manuscrise ce se află în Biblioteca Academiei”[8], spune autorul, li se adaugă cele 3 caiete în care Mihail a tradus „192 de paragrafe din Gramatica sanscrită a lui Bopp și 4 litere din Glosarul comparativ al lui Bopp”[9], care se află la BCU Iași; caietul roșu de la BCU Cluj; cele două file de la BCU Cluj; cele 93 de scrisori editate de Christina Zarifopol-Illas; manuscrise în diferite arhive [manuscrisul Criticilor mei se află la Freiburg]; versurile de la Biblioteca municipală din Turnu-Severin; manuscrisul 10.285 de la Muzeul Literaturii Române; „manuscrisul prințesei Elisabeta, dăruit de Titu Maiorescu în 3/16 aprilie 1912”[10].
A doua donație maioresciană: 28 mai 1904. Ea a constat în „cărți și manuscrise din lada poetului”[11].
Iar procesul verbal întocmit de Academia Română la primirea donației amintește de „25 volume manuscripte și 72 de volume și broșuri tipărite, rămase din biblioteca părintelui d-sale, Ioan Maiorescu”[12].
Iuliu Tuducescu întocmește o listă de 25 de manuscrise care i-au aparținut lui Eminescu[13].
Alexandru Elian a stabilit „concordanța (relevând identitatea) dintre manuscrisele din lista Maiorescu și manuscrisele din Gaster”[14].
Moses Gaster[15], „bun prieten cu Eminescu”[16], va folosi în cărțile sale din 1883 și 1891 manuscrise din biblioteca lui Eminescu[17].
„A treia donație este donația de cărți din biblioteca lui Eminescu și [aceasta] se datorează lui Matei Eminescu”[18]. Fundația Universitară din București a acceptat 16 titluri în 52 de volume[19].
Între cele 16 titluri găsim Operele complete ale lui Montesquieu, în 3 volume, ed. Paris 1865 și Operele complete ale lui Pascal, ed. Paris 1860[20].
Printre alte cărți avute în posesie de Eminescu, autorul enumeră 3 volume de Mihail Kogălniceanu, 7 volume de geografie universală ale lui Malte Brun, 6 volume din Operele complete ale lui J. J. Rousseau, un tratat de zoologie, un tratat de aritmetică[21]…
Și pentru că „donația de la Fundație a ars la Revoluția din 1989”[22], tocmai de aceea autorul și-a propus să editeze Biblioteca lui Eminescu[23].
Acest proiect, „gândit de Noica-Barbu”[24], are 6 domenii de editare: 1. Manuscrise de facsimilat (88 vol.); 2. Manuscrise de transliterat (63 vol.); 3. Opere complete (50 vol.), 4. Comentarii la Eminescu (50 vol.); 5. Corpus eminescianum (50 vol.); 6. Biblioteca salvată (418 vol.)[25].
Și autorul promite că va tipări „încă 25 de manuscrise inedite, [care au fost și ele] în vestita ladă a lui Eminescu. Așadar, [vor fi] 63 msse + 25 msse = 88 msse”[26].
Ediția Perpessicius are „peste 100.000 de greșeli, unele capitale”[27]. Pe când comentariile la Eminescu, „în 50 de volume, au fost elaborate, timp de 7 ani, împreună cu Constantin Noica și se află în posesia noastră”[28].
Iar dacă acest ucenic al lui Constantin Noica vrea să probeze ucenicia sa prin 50 de volume la Eminescu, de ce ceilalți „ucenici” ai săi o probează doar printr-un…jurnal?
Și când vorbește despre excerptele lui Eminescu (fragmente notate din diverse scrieri), autorul enumeră Sfinți Părinți ca Nicodim Aghioritul, Vasile cel Mare, Maxim Mărturisitorul, Grigorie Palama, Dionisie Areopagitul, Isaac Sirul, Grigorie Sinaitul[29]…drept invitații pentru poeții recenți de a citi teologie…dacă vor să scrie poezie de calitate.
De la p. 17 a cărții începe Biblioteca lui Eminescu…și până la p. 38 sunt enumerate cărți peste cărți, pe care nu le mai citește aproape nimeni…și care te impresionează.
Foarte multe cărți în germană și franceză…
În p. 27: două în neogreacă.
Avea O șezătoare la țară, București, 1853, partea I, a lui Anton Pann[30].
În p. 29: o carte în italiană și alta în neogreacă.
În p. 30 se amintesc 3 cărți în engleză. Cred că sunt primele cărți în engleză amintite aici.
P. 32 începe cu o altă carte în engleză. O carte a lui Fichte[31], 4 ale lui Kant[32], 10 ale lui Schelling[33] și în p. 38 ediția Shakespeare și comentariile la opera lui ale lui Georg Gottfried Gervinus[34].
Primele 50 de volume din Biblioteca Eminescu au fost lansate pe 15 iunie 2012. Urmează următoarele…
[1] Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc, ed. a II-a, Ed. Curtea Veche, București, 2007, p. 43-44.
[2] A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2012/06/15/prof-constantin-barbu-lada-cu-manuscrisele-si-cartile-lui-eminescu/.
[3] Constantin Barbu, Lada cu manuscrisele și cărțile lui Eminescu, Ed. Contrafort, Craiova, 2012, p. 6.
[4] Ibidem.
[5] Ibidem.
[6] Idem, p. 6-7.
[7] Idem, p. 7.
[8] Ibidem.
[9] Ibidem.
[10] Ibidem.
[11] Idem, p. 8.
[12] Ibidem.
[13] Idem, p. 8-10.
[14] Idem, p. 10.
[15] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Moses_Gaster.
[16] Constantin Barbu, Lada cu manuscrisele și cărțile lui Eminescu, ed. cit., p. 10.
[17] Idem, p. 10-11.
[18] Idem, p. 11.
[19] Ibidem.
[20] Idem, p. 11-12.
[21] Idem, p. 12-13.
[22] Idem, p. 15.
[23] Ibidem.
[24] Ibidem. Se referă la Constantin Noica și la sine.
[25] Ibidem.
[26] Idem, p. 16.
[27] Ibidem.
[28] Idem, p. 17.
[29] Ibidem.
[30] Idem, p. 28.
[31] Idem, p. 32.
[32] Idem, p. 32-33.
[33] Idem, p. 33.
[34] Idem, p. 38.
De ce să nu…dacă ambianța e încurajatoare?
Ce s-a întâmplat cu Părintele Tudor Marin azi, ca să fie înjunghiat mortal în Biserică…e o urmare a campaniilor continue de denigrare a factorilor de conducere și de educare din România.
Dacă toată ziua îi hulim pe preoți, pe medici, pe profesori, pe politicieni, pe…toți, în masă…e normal ca tinerii să își câștige tupeul de a da cu pumnul, de a lovi, de a omorî la școală sau pe stradă.
Că d-aia auzi că profesoara a fost agresată…pentru că nu l-a trecut clasa.
Sau medicul a primit două scatoalce de la pacient…pentru că nu știu ce nu i-a plăcut la spital.
Trebuie să facem campanii bune și de durată, cum îi spuneam doamnei Roxana Iordache, de recredibilizare a instituțiilor statului.
Dacă totul e de râs…luat în derâdere…e normal să apară extremismul, ura de orice fel, agresiunile.
Cum descurajăm astfel de violențe? Prin condamnarea lor publică.
Una e polemica…și ea trebuie să fie la nivelul discursurilor…și alta e exterminarea altora…pe motive politice, culturale, religioase, etnice…
Nu trebuie să tolerăm violențele!
Nu trebuie să încurajăm persoanele care încurajează debandada!
Acesta e motivul pentru care noi nu publicităm bloguri sau saituri în care prostia, nesimțirea, extremismul își arogă „dreptul” de a disemina informații în mod public.
Pentru că de aici, de la dusul vorbei dintr-o gură în alta, de la predici și îndemnuri de anihilare a altora…se nasc toate aceste drame.
Sermon on the 2nd Sunday after Pentecost (of the Romanian’s Saints) [2012]
My Beloved,
For Romanian Orthodox Church today is a day of great celebration. Because, today, we honor the Romanian Saints of all centuries…among which only very few are canonized.
And we have here the list of those canonized…recently canonized…in the twentieth century and in the few years of the present century.
But our Church has apostolic origin…because it is based on the preaching of Saint Apostle Andrew. And our first Martyrs are from the first Christian centuries…the ecclesiastical vestiges being present in various archaeological sites and museums from Romania and abroad.
Therefore our Orthodoxy has millenary continuity and it is natural for us.
Nobody imposed it with the force!
Nobody forced us to be Christians!
But Christianity has lasted on Romanian soil because it met here ardent people, determined, which had to combine the courage with the kindness, the beauty of spirit with the creation.
…And Saints are examples of authentic incarnation of Orthodoxy. They are clear examples of intimacy with God. For holiness shows, at fact, that theology which stays at its base is divine…and not a human philosophy.
And this is the greatness of faith: that born Saints, people who truly know God and they are loved by Him!
But our Saints are diverse.
Holy Martyr Constantine Brâncoveanu was voivode of Romanian Land and died by cutting head. He was killed by Muslims on August 15, 1714. That after what he assisted at the killing of four sons and his groom…
Saint John James Hozevitul was monk in Palestine and wrote poems. He is known for its Holy Relics integer.
Saint Pious Onuphrius from Vorona was a great hesychast, who lived in the mountains…while Saint Calinic Cernicanul was a hierarch hesychast, who lived in the midst of the world…
Saint Venerable Theodora from Sihla reached to pray in the air as Saint Mary of Egypt and Saint Venerable Parascheva from Iași was not even 30 years old when she slept.
Yes, those canonized, are more men than women!
But thousands of non-canonized and unknown Saints…are our Romanian Saints…and they are those who pray for us.
And our Church, on June 20, 1992, when it established synodal that the second Sunday after Pentecost to be of Romanian Saints, it was thought at the fact of to emphasize the apostolic continuity of our Church.
For the Church cannot be other than that which comes from Christ, through His Holy Apostles and which was filled of Pentecost by the grace of Trinity.
Therefore, after Sunday of All Saints we have this Sunday, of Romanian Saints: for that holiness does not exclude nationality.
God Himself became incarnate from the nation of Israel and He was not supra-national. But His nationality was one open to all, without any selfishness, without limitation…and at that we are called.
Reason for that Saints of a nation are Saints of whole Church. And all Saints are together in the Kingdom of God…thing which must to make us to love communion and together-ministry.
And, Lord, our God, give to us to rejoice with all Thy Saints! Give us to know Thy saints! That this is true joy: the joy of holiness. Amen!
Miros de anemone peste cimitir
- „Agenţia de ştiri BASILICA a Patriarhiei Române împlineşte astăzi, 16 iunie 2012, patru ani de existenţă. Agenţia de Ştiri BASILICA a Patriarhiei Române are rolul de a prezenta, sub forma ştirilor şi a documentelor de presă, instituţiile, activităţile şi atitudinile Bisericii Ortodoxe Române în diferitele probleme actuale. Selecţionarea şi sistematizarea ştirilor se face în concordanţă cu principiile moralei creştine şi cu normele deontologiei jurnalistice”.
- „Nu numai în calitatea sa de poet de geniu al literaturii şi culturii româneşti am venit aici ca să-l pomenim, ci pentru că a fost şi un bun fiu al Bisericii strămoşeşti. Cine nu cunoaşte sintagma pe care o rostim deseori şi care îi aparţine lui Eminescu despre Biserica strămoşească şi anume că Biserica Ortodoxă Română este Maica spirituală a poporului român, că este aceea care a plămădit limba română, a unificat-o, a ferit-o de influenţe majore care să-i altereze conţinutul, a păstrat-o cu sfinţenie şi a predat-o mai departe nepoţilor urmaşilor noştri?”.
- Preotul ortodox Tudor Marin din orașul Focșani a fost înjunghiat mortal astăzi dimineață, 16 iunie 2012, în Biserica în care slujea. „Poliţia a intervenit la faţa locului, în timp ce medicii nu au reuşit să îl resusciteze pe preot. Potrivit „Realitatea TV”, agresorul i-ar fi cerut preotului să îi explice câteva citate din Biblie, iar apoi l-a înjunghiat cu un cuţit în zona toracelui”.
- „Romania de maine poate fi prospera si destinsa daca anul acesta epuizam, in sfarsit, votul negativ ca resort principal al evolutiei politice. Daca il inlocuim pe “trebuie sa scapam de astia!” cu “uite ce idei noi si interesante!”.
- „Cuvinte precum “student” sau “legionar”, imaginea bărboşilor sau a fetelor cu fustă scurtă, formule precum “droguri şi valută” sau “trădători de ţară”, toate acestea au funcţionat din plin în iunie 1990, nemairegăsindu-se, în schimb, în 1991 şi 1999. Ortacii înşişi funcţionau orbeşte, reacţionînd pavlovian la formule precum “restabilirea ordinii” sau “lupta pentru democraţie” (sic!)”.
- „PDL trăieşte o dramă similară in multe puncte cu a PNŢ-CD în 2000 (vezi aici o rememorare a jurnalistei Sorina Matei). Problema PDL nu e nici Emil Boc, nici Elena Udrea sau Roberta Anastase, nici Blaga, Berceanu sau Videanu. E Traian Băsescu 100%. La umbra lui, de când a preluat partidul din mînile lui Petre Roman, prin 2001, n-a crescut nimic. Nimic care sa devină, pe când “stejarul” se va fi ofilit (ceea ce începuse să se întâmple deja de vreo 3 ani), un peisaj viu şi înfloritor”.
- „Într-un fel sau altul, suntem cu toţii copiii democraţiei. N-am avut, încă, timp să ne maturizăm. Avem, acum, un bun prilej”. […] „Când eram copil, aveam pâinea pe cartelă. Fiecare dintre noi avea un sfert de pâine neagră. Când o primeam, după amiază, era caldă şi bună. Mâncam jumătate din coltucul meu doar în drumul de la brutărie până acasă. A doua zi mi se lipea, flămând, burta de spinare ori priveam cu jind către cei mai răbdători. După aceea am învăţat să rânduiesc dumicaţii şi mi-am dat seama că lăcomia nu mă ajuta să iau mai mult de la alţii ci tot de la mine, cel de a doua zi”.
- Cruceru face eforturi disperate de „a-i scoate” pe baptiștii români din „starea mioritică”. Care, fără doar și poate sau mai mult ca sigur, e tot una cu Ortodoxia. Numai că el, mai întâi, îi deromânizează pe studenții lui…pentru că nu le poate explica, cu smerenie și evlavie, că „românii ortodocși” stau la baza nației ăsteia, apoi îi unidimensionalizează pe calapodul îngust al sectei lui…după care îi trimite „arhicunoscători” în România, pe la cătun sau oraș, să „ne învețe” Scriptura…la al cărei conținut dumnezeiesc nu au ajuns niciodată.
- Monica Macovei vorbește despre politizarea instituțiilor culturale și informaționale ale României de către USL…deși, până acum, peste tot, PD-Lul și co-editorii de guvernare au făcut legea…mârșav de politic. Cum de politizarea e numai după…și nu și în timpul…staționării la guvernare?
- „Părintele Tudor e acum un Sfânt Martir. A murit după ce s-a împărtăşit, la Sfânta Liturghie, care a fost ultima lui oficiere, urmată de slujba de parastas din fiecare sâmbătă dimineaţa, pentru cei care îşi pomenesc adormiţi. Mormântul părintelui Tudor în mod sigur va fi loc de pelerinaj şi izvor de binefacere”.
- Roșia Montană, Maia, aurul ei…și ceva sânge…Și așa „nu ne trebuie” prea multă ecologie…ca să ne distrugem țara în continuare…
- Din datele oferite de Gândul (articol de Corina Vârlan și Alina Matis), Părintele Tudor Marin martirizat astăzi, înainte de Duminica Sfinților români, avea 69 de ani, are doi copii…și ucigașul său e „înalt, în vârstă de 30-40 de ani şi este îmbrăcat în negru”.
- „Acelaș folos îl aduce și istoria unui popor întreg. Prin cunoașterea cât mai temeinicâ a trecutului – poporul capâtâ credințâ nestrămutatâ în vrednicia neamului, din care să traje și nădejdea în vremuri mai bune pentru sâne în viitor…”.
- „China, a declarat vineri [15 iunie 2012], [că] o femeie astronaut va fi in echipa de trei persoane de la bordul navei spatiale Shenzhou-9, care va fi lansata sambata [16 iunie 2012]”.
- În China, „pentru că populaţia este deja foarte numeroasă, conducătorii statului au dat o lege prin care o familie nu are voie să facă mai mult decât un copil. Dacă vor să facă mai mulţi, trebuie să plătească nişte taxe colosale, pe care oamenii de rând nu şi le pot permite. Însă această imagine a şocat întreaga lume: pe un pat de spital, o femeie priveşte neputincioasă spre copilul ei, avortat forţat. Întinsă pe o folie de plastic lângă mamă, fetiţa care mai avea două luni până să fie născută la termen, a fost avortată spontan pe 3 iunie [2012]. Feng Jianmei a făcut imprudenţa de a mai rămâne însărcinată cu al doilea copil, deşi legea chineză interzice acest lucru. Autorităţile i-au cerut să plătească o amendă de peste 6.000 de dolari, sumă mult prea mare pentru posibilităţile chinezilor de rând. Pentru că femeia nu a avut de unde să strângă banii, autorităţile au obligat-o pe Jianmei să semneze un act prin care era de acord cu avortul. În momentul în care Jianmei a refuzat, autorităţile au intrat în casa femeii, au luat-o cu forţa şi au băgat-o într-o dubă. Acolo, Jianmei a fost lovită cu picioarele în burtă, apoi fătului i s-au injectat intra-uterni toxine în creier. „Am simţit cum copilul se zbate în burta mea. După două zile nu s-a mai mişcat. L-am născut mort…”, a fost declaraţia plină de durere a femeii. Guvernul chinez a declarat deja că nu va schimba legea planningului familial”.
- S-au început demersurile de transformare a Lacului Văcărești din București în zonă protejată ecologic.