Papionul nu îți dă un plus de caracter…dacă nu ai
Traian Băsescu, în ciuda aculturalismului său, a profitat de niște intelectuali români…pe care ori ceilalți președinți nu îi băgaseră în seamă cum trebuie…ori erau învățați cu banul public în buzunare.
Motiv pentru care intelectualii cu stipendii de la președinte au pactizat cu binele lor personal și de grup…în timp ce România a fost pusă pe butuci.
Acesta e motivul pentru care își țipă acum ICRul și clienții lui banii din portofel…dar nu au îmbrățișat deloc pe cei care au protestat în piețe…în zile de iarnă, de calamitate.
Mai pe scurt, de aceea sunt înjurați toți intelectualii de omul de rând și nu numai unii, cei care ar merita, adică cei care profită: pentru că unor intelectuali români nu le pasă de…„toți românii” deși îl elogiază pe „președintele tuturor românilor”.
Și, printr-o alianță de tot plânsul, intelectualii lui Băsescu nu au ochi și pentru România.
Și de când tot primesc…cărțile se tot răresc.
Dacă aș fi fost Horia Roman Patapievici și aș fi avut caracter și mi-ar fi păsat de posteritatea mea…aș fi demisionat înainte de Elena Udrea, dacă tot m-am mânjit cu bani de la un președinte „fără multe romane la activ”.
M-aș fi bucurat să mă întorc la masa de scris…dacă până acum am șomat…
Și n-aș fi încurajat un protest cu papioane…care nu disculpă…ci îngroașă rușinea pe obrazul meu.
Nu, intelectualii nu pot face front comun împotriva cititorilor lor…dacă au caracter!
Dacă nu vrem anumite statui și avem atât de multă oroare față de comunism…a face greșeli mult mai penibile în democrație…înseamnă o insultă și mai mare la adresa publicului cititor.
Nu am fost niciodată un cititor fidel d-lui Patapievici…însă am citit câteva cărți ale dumnealui din cauza „deformării” mele vocaționale, adică aceea de scriitor.
Însă eu, pe scriitorii contemporani, îi trec mai întâi prin grila caracterului când îi citesc.
Le urmăresc viața…după ce citesc ceva de la ei.
Și când constat că oamenii mă decepționează…atunci îi trec pe linie moartă…datorită ratării lor personale.
Ca mulți alții, datorită conjuncției cu politica, H. R. Patapievici s-a ratat ca scriitor.
Pentru că ne-a dovedit că vehemența sa, luciditatea sa, munca sa de cercetare pălesc…în fața unor funcții și a unor salarii mari mari decât opera.
Da, papionul nu te face om de caracter…căci caracterul nu te lasă să abdici de la ceea ce ești.
Pingback: Viața e un bagaj în mișcare | Teologie pentru azi