Schimbarea ca un șoc

Adrian Năstase a ieșit dintr-o „situație fără ieșire” într-o manieră onorabilă.

Orice s-ar întâmpla mai departe, el a depășit un prag care era de netrecut.

Orice ar fi făcut, și dacă se împușca cu grijă, înainte de a veni polițiștii și reușea să moară, și dacă se lăsa încătușat și făcea deliciul celor care așteptau emoționați imaginile, comentariile deontologilor erau la fel de tandre și compătimitoare.

Acum însă, situația s-a schimbat radical și cei care sperau să savureze prăbușirea lui se află confruntați cu ceva ce n-au anticipat, pentru că au crezut că se iubește pe sine mult prea mult pentru a face un gest sinucigaș.

Aroganța lui de odinioară nu exclude revenirea și demnitatea lui actuală: e ceea ce nu înțelege Cristian Tudor Popescu sau ceea ce nu înțeleg resentimentele d-lui Popescu.

Situația s-a schimbat radical.

Un astfel de gest face nulă imaginea lui în zeghe, chiar dacă se va petrece și acest lucru.

Nu va mai avea niciun efect.

De ce?

Pentru că cei ce l-au închis n-ar face niciodată așa ceva.

Ar omorî pe toată lumea mai înainte, ar acuza și ar plânge cu lacrimi grele…

Însă românii au în cap un singur lucru de acum încolo: ei, cei care l-au închis, n-ar face niciodată un gest demn și radical ca al lui Năstase.

Conștiința românilor a fost electrocutată aseară.

Cinismul unor conducători ai lor le-a copleșit din nou imaginația.

Oricât de indiferenți ar fi unii dintre ei, drama în direct le-a atins fibra profundă.

O simt în aer…

După Arafat, Băsescu și-a dat iarăși cu cărămida în cap.

Nu ne rămâne decât să îi urăm să continue în acest ritm. Să nu se dezmintă…

Pentru că s-ar putea ca ura și revolta populației să reușească acolo unde n-au reușit strategiile politice.

Și îi urăm poporului român, în primul rând, să tragă învățămintele care trebuie și să folosească mai des libertatea de exprimare și, mai ales, să folosească bine ștampila de vot.

Pentru ca astfel de persoane…să nu mai apară în avanscena vieții noastre publice.