România film prezintă: Păstrează-mă doar pentru tine [1987].
Începe cu o romanță…de unde și titlul filmului.
Alb-negru.
O expoziție de pictură.
Cineva privește un spectacol muzical și fredonează. Se iese din sală în cupluri.
Ea îi cere să nu își bată joc de cântec.
Numele filmului.
Profesoara predă…pe fond muzical.
Atmosfera comunistă din România se vede în vorbe, în haine, în gesturile actorilor.
Numele actorilor sunt scrise cu roșu înnegurat, litere mari…dar, paradoxal, aproape ilizibile.
Tânărul o invită pe tânără în clasă…dar ea rămâne în prag…și își amintește că aici s-au cunoscut. Zâmbesc. Intră de mână.
Doar „scenariul Mircea Mureșan” s-a văzut bine până acum, pentru că e pe negru. Muzica continuă. Cei doi stau în bănci…și mimează anii de școală.
Cei doi s-au urcat pe ancadramentele ferestrelor și par două statui puse în geam (2. 30).
Unul lângă altul. Ea îl sărută pe spate…el se face că privește cu ocheanul.
Cadre statice.
Cei doi îndrăgostiți sunt „înrămați” de la apropiere…apoi cadrul se lărgește…și îi observăm din perspectiva scării de fier.
Ei sunt „in top”, deasupra aparatului de filmat.
La 3. 35 coboară scara. Ni-i oprește în ochi.
*
Pauzele n-au niciun efect cinematografic…în afară de a fi un fel de „stricări” ale rolei cinematografice…lucru care se petrecea adesea în sălile de cinema…
*
Vedem clădirea cu cupolă din spatele Magazinului Unirea din București.
Cei doi trec pe deasupra Dâmboviței.
Panoramă în fața Teatrului Național (3. 43). O bucățică și din Intercontinental. Blocul de vizavi de Intercontinental e filmat de la dreapta la stânga…
Se filmează de acolo de unde „golanii” revoluției au protestat. Adică din balconul Arhitecturii.
*
El se șterge la ochi. Apoi își șterge ochelarii. Privește cu ocheanul…și e văzut de un băiețel…care își atenționează tatăl.
Regia: Virgil Calotescu (4. 09).
Vede două persoane prin binoclu. Muzică „polițistă”, de suspans. Apoi veselă, ca o glumă…
Un el cu flori.
Aleargă.
Un alt bărbat nervos, agitat. E gelos…
Cel din balcon „îi filează”.
Bărbatul cu flori…le calcă în picioare. Ea, se pare, are alt iubit.
5. 40: florile călcate în picioare sunt tufănici de un galben-maro.
*
Fântâni arteziene…și bărbatul gelos e dincolo de ele.
Femeia se desparte de celălalt.
Chipul iubitului gelos (6. 06). El o chestionează…
Aflăm de la ea că îl cheamă Tudor.
Celălalt era „un coleg”.
În metrou.
Îi cere adevărul.
Ajung prea repede dintr-un loc în altul…dacă cunoști distanțele…
*
Cum arăta metroul atunci (6. 32). „Atenție, se închid ușile!”. Ies pe banda rulantă.
În mulțime. Blocuri în construcție. Comunismul „construia” în continuu…
Trecătorii se uită în cadru…deși, cu siguranță, li s-a atras atenția să nu facă acest lucru.
*
Ajung la „mami” acasă. Se zugrăvește în apartament. Gesturi amabile.
Televizorul e în plus în camera ei (7. 35). Dacă Ceaușescu nu băga filme 24 de ore!…
Iar Tudor, gelosul, o întreabă de ce „colegul” a găsit-o tocmai pe ea ca să-i încerce bluza „prietenei lui”.
Femeia nu mai vrea „să se justifice”. Îi cere să aibă încredere în ea.
Fără suspiciuni!
Dar el o iubește și vrea să aibă 100% încredere în ea.
Adică bărbatul caută stabilitatea în dragoste…
*
Femeia se eschivează. Nu vrea să se strige la ea.
El e „un pachet de orgolii”…și aflăm că sunt studenți. E în grupă cu ea. Studenți la Arhitectură.
Și după ce îl face orgolios, femeia îi reproșează faptul că se crede „marele geniu al arhitecturii românești”.
În concluzie: femeia nu iubește geniile!
*
Bunica fetei vine cu plăcinte. Dar e amânată…Închide ușa, se retrage, tinerii se ceartă.
Fata e Dana sau Livia?
Cineva sună la ușă. Sonerie puternic comunistă…A venit „tanti Lili”, care e tare fericită.
„Mama, mămicuțo”, îi zice mătușa Lili mamei sale. Adică bunicii cu plăcintele refuzate de nepoată.
Și Lili e foarte bucuroasă pentru că logodnicul ei, înalt și cu flori în mâini, flori de toamnă, a cerut-o de nevastă.
*
Îi servește cu plăcinte. Pentru că plăcinta românească, făcută în casă, bună și pufoasă, și cu mult zahăr pudră pe ea, nu e pentru cine se dorește…ci pentru cine se nimerește.
Soțul, viitorul soț: „Constantin Cârțu, economist principial” (9. 49) și „veșnic îndrăgostit de această minunată femeie” (9. 53).
Are retorică în el, una siropoasă la culme…dar are!
Mama tinerei e foarte bucuroasă pentru sora ei, pentru că de mult își dorea să o vadă pe Lili „la casa ei”.
*
Lili, deloc tânără, plinuță…și nemăritată…bătea spre 40-50 de ani…
La fel și mirele…
Constantin, mirele, deschide șampania cu care a venit…
Și de la Lili aflăm că iubita lui Tudor e Livia (alintată: Liviuca) (10. 10).
Dopul sare în tavan…deși proaspăt s-a văruit.
*
Tudor e gelos…
Și Lili îi bagă o frază memorabilă în agenda Liviei: „Bărbații creează adesea false probleme” (10. 30)…în comparație cu femeile…care când fac probleme…nu le mai descurcă nimeni.
Tudor pleacă.
*
La facultate, niște colegi îi spun că îl caută Livia. Se laudă cu munca lui în fața colegilor dar aceia nu admit ascendentul lui asupra lor.
Profesoara e „priceputa” care pune nota.
Și o vedem pe profesoară, îmbrăcată serios, care le spune despre diferența dintre un proiect arhitectural și cei care plătesc pentru el.
*
„Tovarășa profesoară” și cei 6 studenți pentru proiect.
Tudor Coravu (tot numele lui Tudor) a realizat cea mai mare parte din proiect. Dar Tudor vrea proiect personal și nu de grup. Merge cu profesoara spre catedră.
*
La masă cu „benoclistul”. Acela îi spune că i-a urmărit.
Și Mircea Diaconu e cel care a ieșit cu Livia. Nu artistul…ci cel din anul întâi.
*
Tudor se duce acasă la un bărbat. I se deschide, e recunoscut. Politețe. E tatăl Liviei.
Vine Livia. E glacial. Vrea să se explice. Și, fără preambul, o cere de nevastă.
Livia e luată „pe neașteptate”.

Însă ei vorbesc de doi ani despre căsătorie!…
*
Femeia e indecisă (15. 24), pentru că nu știe „sensul acestei căsnicii” (15. 39). Îi e teamă de divorț. Dar el „știe exact” ce vrea de la viață (15. 46).
Nu i-au respectat orgoliile. Dar ea nu vrea să se mărite decât cu Tudor însă nu și cu orgoliile lui (16. 13).
Adică nu vrea să și-l asume integral…când căsătoria e „la pachet”.
Vrea numai părțile bune…
*
Și Livia îi cere să se despartă pentru o vreme. Pentru reflecție.
Bărbatul pleacă enervat. Ea îl privește de la fereastră.
*
Camera de cămin a tinerilor.
Se pregătesc pentru a pleca în excursia de documentare.
Vine Tudor. E tăcut. E enervat de dezordinea din patul lui. Cere tăcere.
Vasile, benoclistul, intră în tăcere.
Celălalt îi cere lui Tudor să părăsească camera până la întoarcerea lor. Din nou nerecunoștința…
Și dacă celălalt îi spune că se pricepe la desen dar nu și la arhitectură…Vasile îi impută faptul că e îngâmfat și că d-aia s-a certat cu Livia (18. 29).