Prima parte

*

Tudor neagă faptul că s-a certat cu Livia (18. 37). Ba, mai mult, inventează povestea cum că are o altă iubită și pe aceea vrea să o ia de nevastă în locul Liviei.

„Benoclistul” e „un romantic”…și acesta e motivul pentru care nu s-ar căsători din prima. Ar lăsa să treacă timpul.

Pe scurt: despre cum bărbații cred, în naivitatea lor, că „vrăjeala” ține la femei.

Sau că femeile se căsătoresc numai pentru că sunt „aburite” cu stil.

*

„Generația modernă” (19. 28) se grăbește în dragoste. Ca și când graba ar fi virtutea care ar face căsătoria să fie durabilă

*

Florile sunt mătura…iar lui Tudor i se pune batic pe cap.

Și astfel îl cer în căsătorie…

*

Trista Livia, în camera ei. Melodie melancolică. Vorbește singură…ca și când i s-ar adresa lui Tudor. Nu înțelege de ce Tudor a făcut ceea ce a făcut…

Nu îi iese plânsul…dar tristețea da

Se șterge la nas (20. 34).

*

În altă cameră…împreună cu alte două tinere.

Camera băieților era de 3…la fel e și a fetelor.

Una învață la Fizică…iar alta se piaptănă. Pentru că adolescentele ori îmbină cartea cu frumusețea…orice frumusețea și agățatul sunt singurele lucruri importante la liceu.

Cele două sunt surorile ei…și sunt mai mici de vârstă. Sunt liceene.

La întrebarea uneia despre Tudor…Livia o mângâie pe creștet…și le cere să fie cuminți. Adică fără bărbați prin cap!

*

Benoclistul pleacă în documentare…și el trebuie să îl țină la curent pe Tudor.

*

Autobuzul-autocar, celebrul mijloc de transport comunist, valsează pe străzi de munte.

A fost filmat dintr-o parte…din față…și apoi din spate.

La curbă, camera era în spate…când a dat curba…camera de luat vederi era deja cu câțiva metri buni înaintea mașinii.

…Și autobuzul e în spatele camerei de luat vederi la 22. 01.

*

Imensul perete al muntelui…care face autocarul să pară minuscul.

La 22. 10 autocarul se pregătește să intre în primul tunel.

El devine o pată neagră într-un semicerc.

Farurile sunt aprinse.

Cântecul „cu iubire” e pe replay.

La 22. 32 autocarul a trecut prin dreptul camerei…și s-a făcut negru total. Că așa e viața: mai e și cu alb-negru….nu numai în culori

*

22. 40: autocarul e aproape ieșit din tunel.

Și la 22. 47 avem prima imagine aiurea, cu susul în jos…a filmului…ca și când ar fi fost mișcare de neprofesionist.

Și ne pomenim cu Livia în prim-plan, gata de explorare.

Bentiță pe cap…vioaie…și „băieții” nu sunt în stare să țină „ritmul” cu ea.

*

4 „băieți”…și „o fată”, adică Livia. Grupul intră într-un tunel…iar camera îi urmărește. Panoramare de jos…spre un deal. Nu vedem ce ar fi…

*

Și imaginea intră într-un restaurant! Se dansează. Un tânăr are mustață…Livia e la masă și râde.

Și „Miopul” sau Benoclistul meu…a adus Plafarul la munte (22. 36).

Coada șoricelului, ceai, o cafea.

Și un tânăr, din spate, o invită pe Livia la dans…

Acceptă. E îmbrăcată în pulovăr făcut în casă.

*

Bărbatul: „Dan Popa”, „pictor în curs de afirmare” (23. 53).

Livia Ionescu „și-atât” (23. 55). Și Dan…îi sărută mâna…după ce au făcut cunoștință

*

Două cafele și trei ceaiuri. Are binoclul la el.

24. 12: începe dansul Liviei cu Dan. O întreabă dacă poate să îi facă un portret. Femeia se rușinează…

„D-l arhitect” cu binoclu…primește cafelele și ceaiurile.

O să se gândească…dacă îi va poza…

Benoclistul o dansează pe una…numai ca să audă ce vorbesc cei doi. El e „securistul de serviciu” al lui Tudor. Și pentru că s-a concentrat prea mult…benoclistul rămâne fără parteneră de dans…pentru că partenera vrea să i te uiți în ochi…și nu peste umăr.

Din nou o panoramare de la depărtare a vilei de agrement.

*

Benoclistul e Sile. Mai apare un Răzvan. Nume din grup.

Despre ceasuri…și treabă.

Se despart.

*

Livia e de una singură…munți…și apa îi stă la picioare.

Dar un bărbat…se vede în zare!

Livia își scoate blocul de desen (un fel de blog comunist, neapărat pentru ora de desen), se pune pe o buturugă să lucreze…în timp ce bărbatul se apropie…în spatele ei.

*

De ce bărbații le deranjează pe femei de la lucrul lor? Cred că ele nu sunt în stare…de „muncă serioasă, concentrată”?

Desenează…cu părul în vânt…

E salutată de bărbatul care „se antrenează”.

Se ridică, râde, nu îl vedem pe bărbat…îl fotografiază (26. 52).

Coboară spre el. Și îl întreabă ce sport face?

„Marș”…îi spune Vasile Muraru, în echipament roșu cu dungi albe.

Trebuie să participe la „50 de km marș” (27. 12).

*

Lucrul interesant e că Livia nu se teme de un bărbat necunoscut…și că i se pare simpatic antrenamentul lui…într-atât de mult încât ea coboară și vorbește cu el.

Discuție fără conotații sexuale…

E interesată de alergarea lui…și îl întreabă de ce nu se oprește din „marș” nici măcar atunci când vorbește cu ea. Și răspunsul lui e prompt: „ca să nu mi se răcească musculatura” (27. 27).

*

Vasile Muraru îi cere voie să îi privească blocul de desen. Nu înțelege prea multe…dar îi dorește succes. Și pleacă mai departe. Iar Livia îl privește râzând…pentru că i se par caraghioși pașii săi de marș.

Și atletul nostru e Ionuț…care lucrează „la stația eoliană”. Adică, după vorbele Liviei: produce „energie neconvențională”. O invită la locul lui de muncă (28.00).

*

Și trebuie reținut aspectul facerii de cunoștință. Înainte de a discuta cu cineva…trebuie să îți spui numele și profesia…să dai detalii despre tine…pentru ca celălalt să îți răspundă aidoma. Și de aici să aveți o bază de plecare în discuția dumneavoastră.

Did you like this? Share it: