O dragoste comunistă la arhitectură [3]

Prima parte și a doua.

*

Pași mărunți. Ai Liviei. Care se așează. Se întinde pe pământ…cu privirea în sus. Și avem parte de aceleași prime două versuri ale romanței…care dau numele filmului.

Femeia se gândește…și aparatul de filmat se focusează pe ochii, gura, nasul ei…

Își aduce aminte de cearta cu Tudor din apartamentul ei. Auzim cearta în off (28. 35).

Vasile, urmăritorul ei, ajunge lângă ea…ea e ațipită…și se întinde pe pământ lângă ea. Se pare că și el are ceva sentimente pentru colega lui.

O scoală din somn pronunțându-i numele. Însă în loc de vorbe „dulci”…încep vorbe „arhitecturale”. Despre proiectul lor.

*

Lui Vasile îi plac locurile. Și aduce aminte de Tudor, de ideea lui, care a fost una „mare”. Livia admite acest lucru.

Dar lui Vasile îi e foame…și cere mâncare de la Livia. Dar îi e și sete. Femeia îi dă pachețelul ei…semn că bărbații nu sunt deloc „responsabili” pentru ce bagă pe gură.

Însă Vasile începe să bată apropouri. Îi spune că e „drăguță” (29. 50). Dar Livia „îi dă papucii”…

*

Sile învinge „la puncte”. Foc de tabără.

Cine știe, cunoaște…Cine nu știe despre ce e vorba…îi spunem. Era un fel de timp pentru online…petrecut în aer liber. Pe atunci nu aveai ce face în tabără, nu aveai laptop, internet, chat…și stăteai în jurul focului, cântai la chitară, dansai, mai beai…Cam astea!…

Livia îl felicită…pe Sile și îi spune că „a fost bun”.

*

Un tânăr cu mustață…cântă la saxofon. Mirabil, totuși, pentru acele vremuri…E privit de un alt mustăcios…care are chitara de Reghin în brațe. Și el prinde ritmul…Sile cântă cu lingurița în sticlă. Un fel de percuție ad-hoc.

Un roacănrol românesc, cu lemne în foc și cu tineri care ascultă.

*

Panoramarea focului de la 31. 18…e ca cea a feței Liviei…când era întinsă pe pământ. Imaginea a fost dusă până…în foc…

Și de la „mijlocul” focului…suntem conduși spre tinerii care bat din palme. Ei au focul tinereții în vene…

Iar cântecul e despre „ce tânăr ești”…și „dacă iubești”…

*

Din nou de la muzică la foc…Focul e și mai mare…

*

Tinerii s-au ridicat în picioare…aplaudă…dar nu dansează. Pentru că ei erau niște tineri comuniști „civilizați”, care nu dădeau din mâini ca apucații.

Saxofonul mustăciosului iese în evidență…dar muzica e de studiou…și nu de pe coclauri. Adică făceau pleibec.

*

Două siluete în noapte. Saxofonistul liniștește atmosfera cu un bluz. Se formează cupluri de dansatori. Dar Vasile îi spune Liviei, cu care dansează, că „o place foarte mult” (32. 32).

Livia e surprinsă…și îi vorbește de sus.

Vasile îi vorbește despre un pact. Îl laudă pe Tudor și inteligența lui.

Însă, în spatele lor, pictorul cu care Livia a dansat anterior…desenează ceva.

*

Sile îi spune că o place…iar Livia, maternală, îl întreabă dacă nu cumva are febră. Că dragostea, și ea, până și ea, e un fel de guturai în formele ei incipiente.

*

„Tovarășa profesoară” și Tudor, în clasă. Însă tovarășa profesoară, de data asta, are părul coafat și e rujată masiv (34. 21).

*

De la Tudor…printr-o mișcare bruscă…și pentru prima dată prezentă în film…sărim în fața cabanei de munte, unde erau cei 5. Și tovarășa profesoară, cu bluză galbenă pe ea, discută pe terasă cu cei 5. Când a ajuns atât de repede?!…

Și se observă că ea, tovarășa, e atentă la cuvinte…în comparație cu studenții ei.

Și deschizătura la bluză e în triunghi răsturnat…și are mărgele la gât.

Dar Sile fumează cu profesoara la masă! Vai, ce nesimțit!…

Și consfătuirea de lucru…s-a terminat cu zâmbet.

*

Tovarășa se ridică. Tinerii o urmează. Numai Livia e dusă pe gânduri. Căci iubirea, cum zicea Tache Măcelaru, nu e o joacă. E ceva cu multe bătăi de cap…

*

Și venim, iarăși, de la depărtare spre apropiere…de cabana căreia nu îi știm numele…

Profesoara urcă pe munte cu Livia…vorbindu-i despre „reconstrucția fiecărui spațiu”. Și-au luat ceva mai gros pe ele…și tovarășa are temeri că nu vor înfăptui ceea ce și-au propus.

Dar Livia îi amintește că ei sunt „copii silitori”. Și profesoara surâde…și adaugă: „în profesia noastră se cere maturitate” (35. 58). Ca și când ar exista profesie…în care să ți se ceară…să fii prost de dai în gropi…