Zi: 2 iulie 2012

Ion Pillat – culorile amintirii [7]

Leave a comment

Se zbate Strâmbă-Lemne cumplit în pomul zdravăn,

Cu braţe noduroase şi cu atletic trunchi

Înţelenit în vie, deşi pân-la genunchi

I s-a urcat cu-ncetul pământul gras şi reavăn.

*

Dar toamna, sub rodire încununat cu spini,

Şi-n noapte plin de pace, de păsări şi de stele,

Ca grindina sloboade castanele lui grele

Şi-nseninat, primeşte pe creştetu-i lumini.

 *

Castanul între struguri şi-a înţeles menirea:

Ce-am căutat pe drumuri, găseşte stând pe loc,

Şi, adâncind pământul aceluiaşi noroc,

Cu zeci de ramuri ţine în braţe fericirea.

 *

Mă simt, Florică,-n preajmă-i atâta de sărac!

De ce nu poate pasu-mi să prindă rădăcină,

Şi să rămân al viei ca pomul pe colină,

Şi să mă strâng de tine ca viţa de arac…

(Castanul cel mare)

Poemul construiește o metaforă a…nealienării.

Metafora e a copacului, a castanului – mai precis – din mijlocul viei.

Copacul…a rămas locului…a rezistat atletic, deși există și un Strâmbă-lemne care luptă și împotriva copacilor așa cum stau întâmplările rele împotriva oamenilor.

Sămânța de basm din prima strofă nu se dezvoltă însă mai departe, pentru că nu basmul îl interesează pe Pillat…nu narațiunea…nu lupta, nici măcar…ci finalul ei.

Iar finalul ei este apoteotic.

Strofa a doua și în parte strofa a treia expun acest sfârșit al luptei ca o încununare de dimensiuni cosmice.

Încununarea cu spini sub rodire ne atrage atenția asupra sensurilor mistice.

Nu este vorba numai de o luptă pentru existență comună, de o rezistență cotidiană sau de o biruință asupra unor suferințe din rândul experiențelor obișnuite.

Nici despre încăpățânare sau de fidelitate față de crezuri mundane…chiar și atunci când te acoperă pământul pân’ la genunchi.

Nu, aici este vorba de o rezistență crâncenă lăuntrică, ale cărei răni nici nu se văd cu ochii obișnuiți, dar a cărei răsplătire…deschide cerurile:

Şi-n noapte plin de pace, de păsări şi de stele,

Ca grindina sloboade castanele lui grele

Şi-nseninat, primeşte pe creştetu-i lumini.

Aceasta este răsplata încununării cu spini.

Odată trecut prin suferințe și contorsiuni ale ființei care nu l-au putut frânge, urmarea este că ramurile trimise spre cer…îl ating.

Și cel îngropat pân’ la genunchi de pământ își are creștetul printre luminile altei lumi.

Adică, cel pe care lumea îl vede pe de-o parte atletic, pe de alta noduros și zdruncinat de suferințe cumplite, acela convorbește în taină cu păsări și cu stele, anume, cu mesagerii unei realități mai presus de fire.

Pentru că păsările și stelele au fost mereu simboluri ale îngerilor.

Înseninarea și pacea sunt semnele biruinței interioare, spirituale.

Mai mult decât atât, s-a înălțat mult deasupra unui pământ către care își trimite (mustrător) castanele lui grele ca o grindină.

Expresivitatea poetică este similară celei dintr-un Psalm arghezian:

Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!

Copac pribeag uitat în câmpie,

Cu fruct amar şi cu frunziş

Ţepos şi aspru-n îndârjire vie. /…/

*

Nalt candelabru, strajă de hotare,

Stelele vin şi se aprind pe rând

În ramurile-ntinse pe altare…

Ultimele versuri din poemul lui Pillat cred că au o semnificație transparentă…

Documentul BEM…după 30 de ani [3]

Leave a comment

Prima parte și a doua.

*

I. 10 începe cu sintagma „the Christian life of faith”/ „viața creștină a credinței”, în care crește cel botezat.

Nu ni se explică în ce constă „viața creștină”…dar ea e de-a dreptul revoluționară, pentru că „demonstrează că umanitatea poate fi regenerată și eliberată [humanity can be re-generated and liberated]”.

Umanitatea la nivel personal…și nu universalist…pentru că e vorba despre ce se petrece cu „baptized believers”/ „credincioșii botezați”.

Dar în absența definirii „vieții creștine” nu înțelegem cum se poate predica Evanghelia…dacă ea nu te-a transfigurat.

*

Creștinii botezați trebuie să „poarte” mărturia Evangheliei. Pentru că ea e Evanghelia „the Liberator of all human beings”/ „Eliberatorului tuturor ființelor umane”.

Și se face legătura dintre Botez și eliberare/ libertate interioară…sau dintre Hristos-Eliberatorul și Botez pentru că s-a amintit anterior faptul că Botezul ne eliberează duhovnicește.

Însă mărturisirea/ propovăduirea Evangheliei înseamnă libertate interioară…sau mărturia vine în urma trăirii profunde a libertății duhovnicești? Sau pe măsură ce ne eliberăm de patimi?

Căci dacă libertatea e tot una cu propovăduirea…înseamnă că nu ne-am schimbat deloc după Botez.

Sau poți să propovăduiești sus și tare Evanghelia, o poți învăța pe de rost și o poți perora unde vrei, în Biserici și pe stadioane, în trenuri sau pe câmpuri…dar tu, în tine însuți, să nu te fi vindecat deloc de patimi.

Adică Botezul să nu fi devenit, în mod real, eliberare de patimi.

Pentru că Botezul ne dă puterea de a lupta cu patimile…adică puterea de a ne obține libertatea interioară pe fiecare zi în unire/ colaborare/ intimitate cu Dumnezeul nostru treimic.

*

Și tot în I. 10 se vorbește despre contextul „mărturiei comune”. Context care e Biserica și lumea. Sau societatea. Dar textul BEM preferă termenul de lume, care e termen biblic cu ample înțelesuri.

Și, fără să existe în fapt, textul BEM introduce ideea de „a fellowship of witness and service” / „o părtășie/ o comuniune de mărturie și slujire”.

Dacă ar exista această „părtășie” a tuturor creștinilor de orice confesiune, spune documentul BEM, atunci „Christians discover the full significance of the one baptism as the gift of God to all God’s people”/ „creștinii ar descoperi întreaga semnificație a unui singur Botez, ca dar al lui Dumnezeu pentru toți oamenii lui Dumnezeu”.

Însă presupunerea e falsă.

Pentru că presupunerea pleacă de la ideea că nimeni, în nicio Biserică, nu trăiește acum, în clipa de față, plenitudinea Botezului.

Căci nu trebuie ca toți să fim uniți ca să trăim Botezul în deplinătatea lui…pentru că noi, creștinii ortodocși, îl trăim deja.

Noi nu avem soteriologia ca problemă de…viitor…ci de prezent.

Problema mea, ca ortodox, e aceea de a mă face propriu iubirii lui Dumnezeu…și de a mă umple de slava Sa prin Sfintele Taine ale Bisericii. Eu nu îmi pun problema că e nevoie să se convertească toată lumea la Ortodoxie…pentru ca să simt și eu Botezul împreună cu ei…pentru că eu mă hrănesc deja din harul Botezului…fără ca să fiu vrednic tot timpul de a mă sfinți prin el.

Eu nu mă simt mereu la înălțimea Botezului meu…pentru că păcatele mele sunt căderi din iubirea Lui.

*

Deci semnificațiile Botezului sunt personal-comunitare și nu exclusiv comunitare. Nu comunitatea eclesială mă învață în primul rând să îmi sfințesc viața, pentru că soteriologia ar fi curs de teologie în acest caz, ci Dumnezeu prin harul Său primit la Botez.

Eu lupt în mine împreună cu El. Eu acolo mă schimb…Sau El înăuntrul meu mă schimbă. Acolo unde El coboară, de la Botez, în ființa mea.

Comunitatea nu trebuie să stea cu ochii pe mine ca să mă sfințesc.

Asta e grija mea!

Ea mă poate ajuta. Poate fi cadrul mântuirii mele…Dar eu sunt cel care trebuie să vreau să mă silesc spre împlinirea poruncilor Lui. Să mă ascetizez conform poruncilor Evangheliei.

*

Dar I. 10 se termină cu o atenționare, oarecum subtilă, cu adresă la ortodocși. Pentru că acolo găsim că Botezul are urmări etice nu numai ca „personal sanctification”/ „sfințire personală” ci și ca realizare a voii lui Dumnezeu în toate domeniile vieții societale.

Asta pentru că, în luările de poziție ale teologilor occidentali la adresa Ortodoxiei, ei accentuează că e nevoie și de implicare socială, de activism, de dusul „în miasmele” lumii și nu numai de retragere mistică.

Numai că, fără „personal sanctification”, ajungi ori să faci ordine religioase care derapează în lumesc, de unde cruciade, inchiziție, laxitate morală, ori sărăcești Biserica de cult, Tradiție, Sfinți, asceză prin „reformă” și „diversitate religioasă” și concluzionezi că e nevoie doar de propovăduire și nu de sfințire a vieții.

Ortodoxia însă pledează pentru sfințirea personală și pe iluminarea lui Dumnezeu pentru a trăi un anume fel de viață.

Astfel te lași condus, purtat de Dumnezeu spre un domeniu al vieții bisericești și implicarea în societate trebuie să fie pe măsura darurilor duhovnicești, a iluminărilor mistice și a pregătirii teologice personale.

Pentru că nu e de ajuns să vrei să scrii cărți, să scrii online sau să propovăduiești în Biserică sau să te dedici celor în suferință…ci trebuie să și poți și să fii chemat de Dumnezeu spre așa ceva. Să fii în stare de așa ceva sau, mai precis, să fii învrednicit de Dumnezeu/ întărit de El să faci așa ceva.

*

Pentru prima dată apare „to strive” în text. Să te străduiești ca voia lui Dumnezeu să se îndeplinească în toate sectoarele de activitate ale societății umane…

Însă de unde știi care e voia lui Dumnezeu în chimie, ortopedie, bibliofilie, medicină…dacă tu nu ai studii în domeniu?

Putem face descoperiri științifice cu program?

Putem unidimensiona societatea după mintea fie și a unui om credincios?

Unde mai e libertatea lui X sau Y…dacă eu, credinciosul, încerc să îi conving că numai cum văd eu societatea…înseamnă voia lui Dumnezeu cu societatea?

Numai că Dumnezeu lucrează și prin cei care…în act, nu vor să lucreze pentru El.

E o lucrare paradoxală…care ne depășește…dar prin care societatea umană ajunge tot unde vrea Dumnezeu…și nu unde vrea Stalin, Hitler sau Saddam.

*

Până aici a fost problematizarea teoretică a Botezului…dar pe mine nu m-a satisfăcut deloc. Pentru că nu mi-a spus nimic despre ce se petrece în Botez și cum și prin ce.

Textele citate sunt numai din Scriptură, nu s-a folosit deloc Tradiția și nu s-a vorbit deloc la modul personal. Adică eu, din cutare cult, când m-am botezat am trăit așa și pe dincolo…sau simt că după Botez, și acum, la 60 de ani, eu simt, înțeleg asta, asta și asta.

Păi dacă Botezul are urmări…să vorbim despre ele!

Să ducem urmările Botezului prin toate secolele, pe la toți Sfinții din toate secolele, ca să vedem ce a simțit fiecare la Botez…și să vedem dacă e Botezul acela, de atunci, de la Apostoli…sau dacă nu cumva, între timp, Botezul „s-a perimat” sau „a suferit transformări”.

Căci dacă societatea „a evoluat”, poate că a „evoluat” și Botezul.

Pe scurt: nicio problematizare teoretică nu a fost adusă până…în practică.

*

De acum încolo, aflăm din text, începe practica Botezului.

Și I. 11. începe cu…un dubiu fără probe: „while the possibility that infant baptism was also practised in the apostolic age cannot be excluded”/ „deși posibilitatea ca Botezul copiilor să se fi practicat în epoca apostolică nu poate fi exclus”.

Dar de ce trebuie exclus?

Pentru că nu nu ni s-au mai păstrat mărturii…sau pentru că ele, unora dintre noi, nu ni se mai par concludente?

Creștinii, cei atât de scrupuloși cu familiile lor, își lăsau nebotezați copiii…„din evlavie”?

Ce fel de „minte creștină” poate cugeta un asemenea lucru?

*

Numai că „frica” de Botezul copiilor „se sprijină” pe ideea de…alegere. Pentru că Botezul e regăsibil în NT, adesea, „upon personal profession of faith”/ „pe [baza] mărturisirii personale a credinței”.

*

De ce documentul BEM a exclus raportările la Sfânta Tradiție…când fiecare confesiune se raportează, mai mult sau mai puțin, la datele ei?

Cum să discutăm Botezul, în secolul al XX-lea, numai pe baza mărturiilor noutestamentare despre Botez, care sunt puține în comparație cu datele Tradiției?

Pentru că în Scriptură nu avem date despre cum se făcea slujba Botezului în primul secol creștin. Cum nu avem date nici despre cum slujeau Sfânta Liturghie. Sau despre cum se hirotoneau diaconii, preoții, episcopii.

Cum să scoți din calcul Tradiția, când acolo e toată practica/ slujirea Tainelor?

În Scriptură avem niște afirmații importante despre Tainele Bisericii dar nu tipicul și conținutul slujbelor.

Pentru că nici cum s-au scris cărțile și nici cum au fost receptate cărțile NT nu apar în paginile lui.

Scriptura fără Tradiție e o clădire imensă despre care nu știm nimic: nici cine a făcut-o și nici în ce scop.

Nu zâmbiți printre mitraliere!

Leave a comment
  • „Andrei Năstase nu-şi face iluzii. A spus că pe termen scurt nu se aşteaptă la nimic bun pentru tatăl lui. Dar că Adrian Năstase e pregătit psihic pentru o luptă pe termen lung, deşi starea lui de sănătate nu-i deloc bună”.
  • „Celibatarul nostru se scarpină în cap și-l întreabă pe vânzător: “Dar ce știe să facă acest papagal de costă o sută de mii de dolari?”. “Nimic. Absolut nimic, dar e șeful celorlalți papagali care au masterate în software – de la Yale și doctorate în Științe Juridice – de la Harvard””.
  • „Am inceput din ce in ce mai des [ca atunci] cand vad o fotografie, sa ma gandesc la ce se afla dincolo de marginile ei. Care sunt imprejurimile, contextul, ce se intampla dincolo de incadrarea asta care naste iluzii si hraneste fantezii”.
  • Saccsiv era Vasile. Unul dintre extremiştii noştri din online. Și „fratele Vasile a fost arestat [din nou] pentru niste dosare mai vechi, tot din timpul arestului despre care vorbeste in cartea sa, Evadarea din inchisoarea ingerilor cazuti – Spovedania unui interlop”. La care articol de pe Apologeticum (alt extremist ortodox), comentatorul „Rabi Akiba” a zis: „Domnule, cine i-a citit cartea știe că omul nu și-a ascuns episoadele penale ale vieții. A urmat o convertire. Blogul Saccsiv e un aspect al întoarcerii la Hristos. Până nu cade și APOLOGETICUM, care e de aceeași factură cu SACCSIV, nu putem să presupunem că e vorba de o lovitură a sistemului. Dacă pică și blogul de față, deja se-ngroașă treaba. Oricum comentatorii vor migra aici”.
  • De ce nu migrează ei însă…la liniște? Adică la studiu + rugăciune + echidistanță? De ce caută nod în papură la alții…dacă nu se consideră „mai breji”?
  • „Cel mai mare plagiat al lui [Gabriel] Liiceanu pare a fi capitol[ul] imens din teza lui de doctorat despre Tragic. Capitolul se numeste Schita pentru o Hermeneutica a “nostos”-ului, capitol pe care Liiceanu nu l-a mai introdus in editia a doua a Tragicului”.
  • „Cei mai bogaţi oameni din ţările Orientului Mijlociu vin în această perioadă la Londra, pentru a se distra şi pentru a cheltui mici averi în magazinele de lux, înainte de începerea Ramadanului, luna de post a musulmanilor, scrie Daily Mail. Turiştii musulmani îşi aduc maşinile de lux cu avionul, se cazează la cele mai scumpe hoteluri, vor numai colecţii noi de haine şi accesorii, precum şi produse în ediţie limitată, iar unii dintre ei caută şi proprietăţi în cartierele exclusiviste ale capitalei britanice”.
  • Idem: „dacă un britanic cheltuie, în medie, 120 de lire când merge la cumpărături prin magazinele de firmă, iar un american, 550 de lire, un turist din Arabia Saudită lasă la casă, în medie, 1.900 de lire sterline per ieşire. La mare căutare în această perioadă sunt şi companiile care oferă şoferi, bucătari particulari sau bodyguarzi”.
  • Idem: „„Febra Ramadanului este un fenomen uriaş, care ne aduce milioane”, a declarat Jace Tyrell, de la New West End Company, firma de management a retailerilor din unul dintre districtele de shopping ale Londrei. „Anul trecut, vizitatorii din Orientul Mijlociu au cheltuit 120 de milioane de lire înainte de Ramadan. Suma creşte anual. Anul acesta, ne aşteptăm să fie mai mare cu 10%”, a adăugat Tyrell, potrivit jurnaliştilor britanici. Ramadanul începe în 20 iulie”.
  • Imagini de la marșul „diversității” de sâmbătă, 30 iunie 2012.
  • „Niciodată nu am avut cursuri de plagiat. Nu sunt nici doctor, nici dottore. În 1995, am absolvit cursurile avansate la Institutului de Tehnologie Marină ca bursier al statului norvegian. Eu am atins vârful profesional al carierei pe ce am ştiut să fac. Am fost ofiţer pe diverse trepte. Am făcut serviciu pe cele mai mari şi riscante nave ale ţării”. Poate că unii știu și vor mai mult…și trebuie să îi încurajăm să facă ceea ce vor și pot.
  • Desene de Ernest Zacharevic, din Malaezia.
  • http://www.zachas.com/files/gimgs/24_img2588-copy.jpg
  • Valentin Mandache a făcut ieri, 1 iulie 2012, un tur arhitectural al Bucureștiului, în zona centrală, pentru președintele Croației Ivo Josipović.
  • Pepene galben mâncat cu sare și miere.
  • „Jocul „Sare cu gheaţă”, „reţeta” de rezistenţă la durere, circulă online, pe YouTube, mulţi tineri căzând pradă acestei provocări periculoase. Aşa a făcut şi băiatul de 12 ani, care a ţinut neapărat să experimenteze aceste senzaţii tari. El şi-a ars spatele, după ce fratele şi prietenul său i-au pus sare în formă de cruce, peste care au pus gheaţă. Cu acest amestec, băiatul a stat câteva minure, apoi a ajuns la spital cu arsuri de gradul II”.



  • „Intenționam să dau la Drept, dar s-au schimbat regulile examenului și mi-a fost frică, așa că am dat la Filozofie. Am făcut și armata, nouă luni, milițian, la o unitate de miliție de lîngă București, și umblam în patrulă pe lîngă Gara de Nord, noaptea. O să vă dau cîteva nume de colegi, ca să nu mă fac de rîs: Florin Țurcanu, marele biograf al lui Mircea Eliade, sau Armand Goșu, Hanibal Dumitrașcu, Cătălin Avramescu, Marius Baciu, un bun traducător al lui Nietzsche”.
  • Proba la Română-BAC de azi: „La primul subiect au avut de numit un sinonim şi de explicat rolul cratimei într-o secvenţă din text, de construit un enunţ în care să folosească o locuţiune, să transcrie două cuvinte din text. De asemenea, tot la subiectul unu au avut de menţionat tipul de perspectivă narativă din textul citat, de ilustrat cu exemple din text două trăsături ale genului epic. Ultima cerinţă de la primul subiect viza comentarea de către candidaţi în şase-zece rînduri a unui fragment din textul dat. La al doilea subiect absolvenţii au avut de redactat un eseu argumentativ despre calităţile umane pornind de la un citat din Lucian Blaga. Textul de tip argumentativ trebuia să fie de 15-30 de rînduri (150-300 de cuvinte). La subiectul al doilea candidaţii trebuiau să respecte structura discursului argumentativ, mijloace lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri, să respecte normele limbii literare şi limitele de spaţiu indicate. La ultimul subiect candidaţii la prima sesiune a examenului de bacalaureat au avut de elaborat un eseu de două, trei pagini (600-900 de cuvinte) în care să prezinte tema şi viziunea despre lume dintr-un text poetic studiat aparţinîndu-i lui Mihai Eminescu”.

  • „În multe ţări, cum este, de pildă, Anglia, chiar şi folosirea de către un student a unei idei expuse la curs de către un profesor, fără citarea sursei, este considerată plagiat şi duce la interdicţia de a mai obţine vreun titlu universitar”.

  • „Dacă literatura română s-ar studia în liceele din România din perspectivă filosofică, elevii nu ar avea dificultăţi în rezolvarea subiectelor de acest gen, însă cei mai mulţi elevi se plâng astăzi că profesorii nu-i ajută prea mult să înţeleagă marile probleme existenţiale ale omenirii”.
  • Înțelegerea e rodul frumos al gândirii și nu conținutul ei.

  • O ascultam pe o femeie în tramvai…vorbind la telefon. Și, de mai multe ori, a pronunțat rugăciunea: „Să ne ferească Dumnezeu de așa ceva!”. Și mi-am dat seama, iluminat deodată…că noi nu avem în Teologia Dogmatică atributul feririi de rele al lui Dumnezeu…deși el e cel mai uzitat în societatea noastră. Iar cum teologia prezentului se face în cadrul postmodernității, nu cred că e lipsit de importanță acest aspect.
  • „Mugur Ciuvică, preşedinteleui Grupului de Investigaţii Politice, a precizat pentru DeCe News că din informaţiile apărute la momentul respectiv studiile lui Traian Băsescu au fost intermediate de firma Klaveness, aceeaşi firmă cu care Băsescu a negociat vânzarea flotei României. Relaţia dintre Băsescu şi Klaveness a început în anul 1991, când actualul preşedinte a intermediat negocierile dintre Petromin şi firma norvegină pentru o colaborare”.
  • „Traian Băsescu trăieşte în trecut, înainte de 89, el crede că este secretarul general al PCR, şi încă mai aşteaptă invitaţia Reginei Elisabeta a Marii Britanii să-l plimbe cu caleaşca prin Londra, iar el să pună bazele Statelor Unite ale Europe”.
  • „Windows 7 nu stie de USB 3.0”. Din acest motiv a instalat W8.

Acatistul Sfântului Ștefan cel Mare [2 iulie]

Leave a comment

După obişnuitul început, se zic:

Condacele și Icoasele:

Condacul 1

Apărătorului creştinătăţii, Binecredinciosului Voievod al Moldovei, celui care cu dreptate şi cu dragoste a cârmuit poporul încredinţat lui de Dumnezeu, pilduitorului smereniei creştine şi al iertării celor ce i-au făcut rău, celui cinstit şi iubit ca un părinte, slăvitului Voievod să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

Icosul 1:

Pe părintele cel mai iubit al Moldovei, pe omul ales de Dumnezeu, pe cel ce a biruit duşmanii creştinătăţii şi viaţa şi-a pus-o în slujba lui Hristos, să-l lăudăm toţi credincioşii şi cu dragoste să-i cântăm:

Bucură-te, părinte iubit al Moldovei;
Bucură-te, întâiule în ceata voievozilor;
Bucură-te, om ales de Dumnezeu;
Bucură-te, izbăvitorule al poporului tău;
Bucură-te, biruitorul păgânilor;
Bucură-te, bucuria creştinilor;
Bucură-te, soarele Moldovei;
Bucură-te, lauda Sucevei;
Bucură-te, bărbăţia ostaşilor;
Bucură-te, biruitorul potrivnicilor;
Bucură-te, slugă bună şi credincioasă a lui Hristos;
Bucură-te, apărătorul creştinilor ortodocşi;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 2-lea:

Cu inima arzând de dragoste pentru Dumnezeu şi neamul tău, Sfinte Ştefane, te-ai arătat ca un trimis al Său poporului Moldovei. Şi venind ca un sol al binecuvântării de sus, urmând poveţelor Sihastrului Daniil, părintele tău, ţi-ai chivernisit neamul şi ţara şi i-ai făcut un suflet cu tine, evlavios şi puternic, pentru care cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Sfântă s-a arătat a fi adunarea de pe Câmpia Dreptăţii când Mitropolitul Teoctist împreună cu binecredincioşii creştini ai Moldovei, cereau să le fii domn. Şi după ce ai fost uns, au mulţumit Părintelui ceresc, iar noi, preţuind faptele tale, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, inimă fierbinte pentru Dumnezeu;
Bucură-te, suflet din sufletul neamului tău;
Bucură-te, părintele celor năpăstuiţi;
Bucură-te, izbăvitorul celor robiţi;
Bucură-te, că de Dumnezeu ai fost rânduit;
Bucură-te, vlăstar din rădăcină muşatină;
Bucură-te, că poporul cu mare bucurie te-a primit;
Bucură-te, că părinte al lor te-au numit;
Bucură-te, că auzindu-ţi glasul toţi s-au veselit;
Bucură-te, că Domnului au mulţumit;
Bucură-te, că ai strălucit pe Câmpia Dreptăţii;
Bucură-te, că ai făcut Moldova Poartă a Creştinătăţii;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 3-lea:

Bucuratu-s-a Ţara Moldovei pentru soarele ce i-a răsărit, că i-ai întărit hotarele, zidind cetăţi cereşti şi pământeşti. Şi ca o slugă a lui Hristos, Sfinte Ştefane, ţi-ai adunat fiii sub aripile dreptei credinţe, slăvind pe Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Mare tulburare s-a făcut in inima duşmanilor Moldovei, mărite Ştefane, când stavilă ai pus nelegiuirilor ce apăsau poporul. Dar având nădejdea în Dumnezeu, nu te-ai înfricoşat de mânia lor, ci i-ai biruit, iar noi, pentru aceste fapte ale tale, te lăudăm aşa:

Bucură-te, nădejdea moldovenilor;
Bucură-te, întărirea creştinilor;
Bucură-te, purtătorule de grijă al celor săraci;
Bucură-te, că şi pe cei bogaţi i-ai îndreptat;
Bucură-te, folositorul celor necăjiţi;
Bucură-te, părtinitorul celor obidiţi;
Bucură-te, că dreptate şi milă ai împărţit;
Bucură-te, că tuturor toate te-ai făcut;
Bucură-te, că ai slobozit ţara de amara robie;
Bucură-te, că ai umplut inimile de bucurie;
Bucură-te, că nu te-au înfricoşat ameninţările păgânilor;
Bucură-te, că te-ai făcut pildă tuturor creştinilor;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 4-lea:

Ca ghimpele Apostolului Pavel, toată viaţa ai purtat rana primită la picior în lupta pentru eliberarea cetăţii Chilia, şi aceasta ţi-a fost spre a nu te mândri pentru marile daruri ce le-ai primit de la Hristos. Lăudăm astfel, părinte, răbdarea, credinţa şi faptele tale întru slava lui Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Întărirea Ţării Moldovei şi a dreptei credinţe a neliniştit pe Mahomed sultanul, Antihristul acelor vremuri, care punând gând rău asupra neamului tău, a trimis împotrivă mulţime de păgâni. Dar tu nu te-ai împuţinat sufleteşte, ci cu mare nădejde în Dumnezeu te-ai pregătit să-i înfrunţi. Iar noi, văzându-ţi vrednicia, îţi cântăm:

Bucură-te, eliberatorul Cetăţii Albe şi Chilia;
Bucură-te, că le-ai adus acestora bucuria;
Bucură-te, că asemenea Patriarhului Iacob rană în coapsă ai căpătat;
Bucură-te, că prin aceasta Apostolului Pavel te-ai asemănat;
Bucură-te, neînfricat ostaş al lui Hristos;
Bucură-te, luminat conducător de oşti;
Bucură-te, Voievod al Marelui Împărat;
Bucură-te, că Mahomed nu te-a spăimântat;
Bucură-te, stâlp neclintit al răbdării;
Bucură-te, că de bărbăţia ta poporul s-a minunat;
Bucură-te, că Hristos ţi-a fost pavăză şi scut;
Bucură-te, că numai de Dumnezeu te-ai temut;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 5-lea:

Ca un nou Ghedeon te-ai arătat, Sfinte Ştefane, învingând mulţimile păgânilor în mlaştinile Vasluiului, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care S-a arătat a fi alături de tine, întunecând văzduhul şi cugetele lor, uşurându-ţi astfel biruinţa. Iar noi, văzând minunea aceasta, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Patru zile de post şi rugăciune ai rânduit în toată Ţara Moldovei, Binecredinciosule Ştefane, drept mulţumire pentru biruinţa dobândită. Iar întreaga creştinătate, cunoscând că Dumnezeu a lucrat prin tine, atlet al lui Hristos te-a numit, aducându-ţi laude ca acestea:

Bucură-te, că tărie de la Hristos ai luat;
Bucură-te, căci cu lacrimi Domnului I-ai mulţumit;
Bucură-te, că în Moldova patru zile de post ai rânduit;
Bucură-te, că toată creştinătatea s-a bucurat;
Bucură-te, că faptelor tale toţi au râvnit;
Bucură-te, că Apusul vrednic conducător te-a numit;
Bucură-te, că papa Sixt te-a lăudat;
Bucură-te, că păgânătatea s-a întristat;
Bucură-te, că pe Soliman Paşa l-ai biruit;
Bucură-te, că grumazul lui Mahomed – Antihrist l-ai smerit;
Bucură-te, că mândria acestora tu o ai sfărâmat;
Bucură-te, ca începătorul răutăţii s-a ruşinat;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 6-lea:

Hristos ţi-a fost întărire, scăpare şi izbăvitor din toate răutăţile, că nu sufereau, mărite, vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi dragostea ta către Dumnezeu. Dar cu darul Său i-ai biruit şi drept mulţumire, ai zidit biserici şi mănăstiri mai multe decât numărul luptelor tale, în care necontenit se aduce laudă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Patruzeci şi şapte de ani ai cârmuit Ţara Moldovei cu multă dragoste şi dăruire, neavând odihnă din partea duşmanilor. Prin multele războaie ce ai purtat, adevărat mărturisitor al credinţei te-ai arătat, iar oştenii tăi s-au făcut adevăraţi mucenici. Pentru vrednicia şi ostenelile tale, laudă şi mulţumire îţi aducem cântând:

Bucură-te, străjer neobosit al creştinilor;
Bucură-te, înfricoşat duşman al păgânilor;
Bucură-te, că începătorul răutăţii nu te-a biruit;
Bucură-te, că pe Antihrist cu crucea lui Hristos l-ai lovit;
Bucură-te, că atunci când Dumnezeu te-a smerit nu te-ai răzvrătit;
Bucură-te, că numai în braţul Lui ai nădăjduit;
Bucură-te, mărturisitorul credinţei;
Bucură-te, că pe oşteni dragostea de Dumnezeu i-ai învăţat;
Bucură-te, că pentru Acesta viaţa şi-au dat;
Bucură-te, că mucenici Domnului s-au făcut;
Bucură-te, că biserici ai zidit pe osemintele lor;
Bucură-te, că acestea ne sunt nepreţuit odor;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 7-lea:

Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită, din copilărie te-a ocrotit, şi cinstindu-o ca pe Maica Vieţii, ai avut-o acoperământ. Iar în încercările tale ţi-a fost de-a pururea mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu, Căruia Îi cântăm şi noi: Aliluia!

Icosul 7

Vrând să arăţi recunoştinţa pentru facerile de bine primite, ai pus să se zidească biserici şi mănăstiri în cinstea Maicii lui Dumnezeu, pe care le-ai împodobit cu icoane ale preacinstitului ei chip, căruia şi noi cu dragoste ne închinăm, iar pe tine, Mărite Ştefane, te lăudăm aşa:

Bucură-te, că pe Maica Domnului o ai cinstit;
Bucură-te, că sub acoperământul ei te-ai odihnit;
Bucură-te, că de vederea ei te-ai învrednicit;
Bucură-te, că Fecioara Maria a iubit mult poporul tău;
Bucură-te, că prin mijlocirile ei ai căpătat mila lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin fapte ţi-ai arătat dragostea faţă de ea;
Bucură-te, că mănăstirile cele mai frumoase în numele ei le-ai zidit;
Bucură-te, că în acestea chipul ei cu măiestrie s-a zugrăvit;
Bucură-te, că mănăstirea Putna Adormirii ei ai închinat;
Bucură-te, că în triptic icoană i-ai purtat;
Bucură-te, trandafir în grădina Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, pururea rugător pentru neamul tău;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 8-lea

Ca stâlpul cel de foc ce povăţuia poporul ales în vremea lui Moise prin pustie, ţi s-a făcut ţie Sfânta Cruce a lui Hristos, Ştefane Voievod. Pe aceasta având-o semn de biruinţă şi armă puternică, ai învins puterea vrăjmaşilor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Fiind apărător al creştinătăţii, ai chemat, slăvite, de nenumărate ori în rugăciunile tale pe sfinţii mucenici, şi aceştia ţi s-au arătat, aducându-ţi în dar biruinţă de la Dumnezeu, iar noi te lăudăm aşa:

Bucură-te, al mucenicilor cinstitor;
Bucură-te, că de vederea lor te-ai învrednicit;
Bucură-te, că Sfântul Gheorghe ţi-a fost ocrotitor;
Bucură-te, că Sfântul Dimitrie în ajutor ţi-a venit;
Bucură-te, că pe Sfântul Procopie l-ai avut întăritor;
Bucură-te, al nevoinţei lor următor;
Bucură-te, că asemenea cu mucenicii pe Hristos ai mărturisit;
Bucură-te, că din Crucea Lui putere ai primit;
Bucură-te, că prin aceasta ai privit la Hristos;
Bucură-te, că marelui Constantin te-ai asemănat;
Bucură-te, că împreună cu mucenicii te-ai numărat;
Bucură-te, că sfinţii ajutor ţi-au dat;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 9-lea:

Te-ai veselit, mărite Voievod, împreună cu povăţuitorul tău iubit, Sfântul Daniil Sihastru, pentru că Dumnezeu a pogorât pe cei puternici şi a ridicat pe cei smeriţi. De aceea, drept jertfă de mulţumire ai înălţat Domnului altar sfânt, întru care să se aducă neîncetat laudă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Duhovnic iscusit s-a dovedit a fi Sfântul Daniil, că înzestrat cu înainte-vedere a ştiut a te îndruma în acele vremuri la slujire sfântă, Voievodule Ştefane, şi tu, ascultător făcându-te, ai împlinit cu credincioşie cele ce Dumnezeu printr-însul îţi grăia, iar noi, fiii tăi, îţi aducem laude ca acestea:

Bucură-te, ucenic al Sfântului Daniil;
Bucură-te, al poruncilor lui împlinitor;
Bucură-te, că întru toate povaţă ai luat de la el;
Bucură-te, că Dumnezeu printr-însul ţi-a vorbit;
Bucură-te, că în necazuri te-a sprijinit;
Bucură-te, că după sfatul lui biserici şi mănăstiri ai zidit;
Bucură-te, că pe el l-ai cinstit ca sfânt;
Bucură-te, că l-ai avut mijlocitor către Dumnezeu;
Bucură-te, că de răzbunarea lui Mahomed el te-a prevenit;
Bucură-te, că rugăciunea lui în luptă te-a întărit;
Bucură-te, desăvârşit ascultător;
Bucură-te, de monahi iubitor;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 10-lea:

Multe mănăstiri din Sfântul Munte Athos ai ctitorit şi sprijinit, dându-le cele de trebuinţă la rezidirea şi înfrumuseţarea lor. Sfintele locaşuri din Constantinopol, Armenia şi Ţara Sfântă s-au bucurat de daniile tale, iar în Muntenia şi Transilvania cetăţi şi biserici ai înălţat, făcând pământul românesc grădină preafrumoasă a lui Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Biserica drept-slăvitoare nu s-a întărit niciodată mai mult ca în vremea ta, Sfinte Ştefane, că locaşuri sfinte ai zidit, împodobindu-le cu icoane făcătoare de minuni, cărţi de slujbă şi odoare. Iar acum, primeşte de la noi această cântare de mulţumire:

Bucură-te, întăritorul Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, al Bisericii străbune înnoitor;
Bucură-te, întâiule între ctitori;
Bucură-te, că din Mănăstirea Putna Ierusalim al neamului românesc ai făcut;
Bucură-te, că prin a ta grijă Voroneţul s-a zidit;
Bucură-te, că şi Mănăstirea Neamţului din temelii o a-i înnoit;
Bucură-te, ctitorul bisericii din Feleac;
Bucură-te, că pân-la apa Nistrului biserici ai înălţat;
Bucură-te, că între ctitori la Capriana eşti pomenit;
Bucură-te, miluitorul mănăstirilor din Muntele Athos;
Bucură-te, că mănăstirea Zograful cu daniile tale s-a împodobit;
Bucură-te, că această jertfă e bine plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 11-lea:

În pisanii şi scrisori te-ai numit rob al lui Hristos, înfrângerile le-ai pus pe seama păcatelor tale şi prin aceasta trufia o ai călcat. Iar Dumnezeu, privind la smerenia ta, slăvite, te-a îmbogăţit cu daruri sfinte, şi tu cu dragoste ai cântat: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Cu haina smereniei te-ai îmbrăcat, următorule al lui Hristos, şi pe această temelie ai pus-o tuturor faptelor bune. Greşiţilor iertare le-ai dăruit, pe cei din robie i-ai slobozit, răsplata după măsura slujirii ai împărţit şi aşa, cu dreptate ai domnit, iar noi te lăudăm aşa:

Bucură-te, plinitorul smereniei;
Bucură-te, că aceasta cumpană dreaptă ţi-a fost;
Bucură-te, că Hristos cu daruri sfinte te-a îmbrăcat;
Bucură-te, chip de creştinească făptuire;
Bucură-te, pildă de milostivire;
Bucură-te, că pe cei greşiţi ai iertat;
Bucură-te, îndurare neajunsă;
Bucură-te, izvor al dreptăţii;
Bucură-te, a robiţilor slobozire;
Bucură-te, că poporul te-a numit „cel Mare”;
Bucură-te, că din viaţă ca sfânt ai fost cinstit;
Bucură-te, că prin toate acestea ai strălucit;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 12-lea:

Deschizându-ţi inima la cuvintele apostolesti: „Pentru mine viaţa este Hristos şi moartea un câştig”, din vreme la Putna ţi-ai pregătit mormântul, în care după adormire aşezat fiind, cu bucurie te cinstim cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Strămutându-te la lăcaşurile de veci, părintele şi duhovnicul tău, sfinţitul între ierarhi mitropolitul Gheorghe, cu sobor de preoţi şi binecredincioşii Moldovei, pe braţe te-au purtat spre Putna, cinstindu-te după cuviinţă. Iar noi te-am aflat neîncetat rugător către Dumnezeu şi de-a pururea ocrotitor, pentru care îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, părinte, că ceasul morţii mai dinainte l-ai ştiut;
Bucură-te, că sfârşit bun şi după lege ai avut;
Bucură-te, că la moarte testament sfânt ne-ai întocmit;
Bucură-te, că atunci şi stihiile te-au prohodit;
Bucură-te, că de noi nu te-ai despărţit;
Bucură-te, cel ce în ceata binecredincioşilor împăraţi sălăşluieşti;
Bucură-te, cel ce împreună cu sfinţii te veseleşti;
Bucură-te, că preamăreşti Sfânta Treime împreună cu ei;
Bucură-te, că prin minuni ne vii în ajutor;
Bucură-te, că te-ai arătat mult folositor;
Bucură-te, că în ziua prăznuirii tale la mormântul tău pe toţi ne uneşti;
Bucură-te, că în cer smeritele noastre rugăciuni le primeşti;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 13-lea:

O, iubitorule de Dumnezeu, Sfinte Ştefane, zideşte în inimile noastre altar sfânt, precum ai zidit atâtea biserici şi mănăstiri; biruieşte duhurile rele care ne războiesc, precum ai biruit mulţimile de păgâni; ocroteşte-ne cu rugăciunile tale şi cu darul cel dat ţie de Hristos precum ai ocrotit pe creştinii din vremea ta, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1: “Pe părintele cel mai iubit…” şi Condacul 1: ” Apărătorului creştinătăţii…”.

După aceea zicem aceste rugăciuni:

Rugăciunea întâi:

Sfinte Părinte Ştefane, al nostru apărător şi grabnic folositor, pleacă-te spre rugăciunea ce-o înălţăm către tine, noi, nevrednicii tăi fii. Cunoaştem îndrăznirea pe care ai dobândit-o prin multe osteneli către Bunul Dumnezeu, şi precum Acesta ţi-a ascultat rugăciunile, aşa auzi-ne şi pe noi în această zi când chemăm numele tău.

Dă Bisericii pacea ce o ai râvnit, întăreşte credinţa slăbită de ispitele acestui veac, surpă eresurile, iar nouă tuturor luminează-ne calea mântuirii, ca împreună cu tine în locaşurile cele cereşti să ne bucurăm de-a pururi în veci. Amin.

*

Rugăciune la mormântul Sfântului Ştefan, Voievodul Moldovei şi apărătorul creştinătăţii:

Sfinte Mare Voievodule Ştefane, Părintele neamului românesc, primeşte această laudă pe care noi, nevrednicii urmaşi ai urmaşilor tăi, o aducem ţie cu umilinţă. Căci nu ne-am arătat destoinici a păzi întreagă sfântă moştenirea ta, lăsată nouă cu multă trudă şi credinţă tare.

În vremea aceea, numai tu singur ai oprit cu ajutorul lui Dumnezeu mulţimile păgânilor la această Poartă a Creştinătăţii, iar acum, pleacă-te spre rugăciunea ce-o înălţăm la tine, ajută-ne împotriva celor care ne-au copleşit nu cu paloşul, ci cu viclenia şi minciuna. Şi precum atunci te-ai ridicat deasupra biruitorilor tăi când erai înfrânt, aşa ridică şi neamul tău deasupra potrivnicilor. Fii apărător şi grabnic folositor.

Dă Bisericii Ortodoxe pacea ce o ai râvnit atât de mult. Întăreşte-ne credinţa slăbită de ispitele veacului acestuia. Surpă eresurile şi pe cei ce năvălesc asupra noastră, iar nouă, luminează-ne calea mântuirii, ca împreună cu tine să ne bucurăm în Patria cerească, lăudând pe Hristos Domnul nostru în vecii vecilor. Amin.