Muzica mă contropește ideatic

Ochii tăi vor fi „două șoapte” (min 1)…pentru că „mi-e foarte dor, mi-e tare dor de ei”. Sentimente pline spuse simplu. La care omul nesofisticat…răspunde instinctiv.

*

Însă, „să nu crezi ce-ți spun acum…vorbele-mi sunt vânt nebun”. Dar: „vei fi a mea oricum”…De ce ai, prietene, vânt nebun în vorbele…de dragoste?!

*

„Căldura” însă „crește atunci când intru-n club”. Părerea de sine a femeii „fatale”, care consideră că „sexualitatea” e cea mai mare „seducție” a umanității.

Iar el e „prea vulgar” și „prea cuminte” în același timp.

Și cu el se simte „hai”…hai, vino, nu te mai uita ca prostu!

Și Anda Adam devine și mai explicită: „de-ai fi cu mine ce ți-aș face de a-i fi”, la care Alex Velea îi răspunde: „de-aș fi cu tine aș face numai prostii”.

Și prostiile sunt…sexul: cel mai mare „doctorat” pe care orice prost crede că îl poate trece prin plagiat.

*

Însă Maximilian, frate, face din Sophie o poveste cu subînțelesuri perverse…foarte reale, dezarmante.

„E sofisticată, mă!”…pentru că tipa „e o pagubă” financiară, un atentat la banii bărbatului.

Și „prea sofisticată” rimează cu „o fi stricată”.

Poate fi stricată/ violată/ curvă/ panaramă…stresată, bombată, egolatră, cu ochii verzi de fată.

În concluzie: femeia e bună ca „seducție”, ca „inițiatoare de excitare”…dar e rea prin prisma „calității morale”. Pentru că cea „prea seducătoare” e o „pagubă”, „o stricată”.

*

Și Maximilian dă verdictul: „cu siguranță! știe mult prea multe pentru vârsta ei”.

Ea te ține „după fusta ei”…pentru că tu, bărbatul, ești cam prostuț, manipulabil…

„Te-a făcut din vorbe” = te-a convins prea repede; face ce vrea din tine.

Și ea e „joacă cu focul”.

Căci „e bine îmbrăcată dar e goală pe dinăuntru”. Nu are suflet. E perversă. Nu te iubește. E o himeră frumoasă…dar păguboasă.

„Are inimă de piatră”…pe când tu ești „prostul care o așteaptă”.

„Joacă în altă ligă”: în liga profitoarelor de bărbați cu mulți bani.

Restul deduceți singuri…că sunteți băieți mari…sau fete mari.

*

Arde…nesimțirea și prostia în ei. Și pe cât arde…prostul se crede „cel mai deștept din curtea școlii”.

Vrea niște „brățări”/ cătușe…și să fie „îmbrăcat în dungi”.

Azi „o arde aiurea”, adică lâncezește.

Niște versuri banale cu rimă și cu multă răutate, marca Chelu.

Și se laudă că fumează mult…adică: o să moară repede. N-are „dor de casă”, pentru că „nu s-a pocăit”. Da: s-a damblagit…Sau: s-a ramolit!…Rimează, frate!

Vine cel cu părul cât banița…și spune că: „nu vrea stres”. Nici noi!

Și nu vrea „drumuri noi”, ci drumuri „pe care am mai mers”, pentru că nu știe ce să facă…în situații existențiale noi. Un inadaptat…Un asocial.

*

N-au „temeri”…dar „le plac” femeile. Și dacă „nu mi-e greață, atunci mi-e rău”. Pentru că viața lui e formată din fobii…și nu din bucurii. Un neîmplinit interior, un ratat…

„Stăm bătuți de soare ca niște rechini de stepă”: adică fără ocupație.

Restul e…la fel!

*

Adică muzica românească e vai de mama ei la nivelul mesajului…dar nimeni nu se prinde.