Când comentez predica lui Cruceru [5]
Prima parte, a doua, a 3-a și a 4-a.
*
Și „cateheza” [a se citi „îndoctrinarea”…că adevărata cateheză te luminează…te duce la adevăr…și nu te lasă în minciună] , zice pastorul Cruceru, consta în „versete memorate” (min. 30).
Vă dați seama încuiere de minte!
Ca și când memorarea de versete ar fi tot una cu…înțelegerea lor.
Eu știu mulți oameni care au memorat Tatăl nostru, Crezul, chiar psalmi și slujbe întregi…dar nu prea știu să îți zică o boabă despre înțelesurile duhovnicești ale textelor.
*
Mai pe scurt: cateheza e străvedere de sensuri…și nu literalitate!
Cateheza e un fel de „meditație la Limba Română”, unde profesoara îți spune niște chichițe, niște sensuri care nu îți sar în ochi de la simpla lectură a textului…și nu memorizare idioată.
*
Iar Cruceru deplânge memorizarea!
Și pune audienței sale întrebarea: „de ce suntem baptiști?”. O întrebare hilară…dar necesară, pe moment.
Dar după ce râde de un pastor penticostal…care a răspuns că e penticostal pentru că „așa s-a nimerit”, Cruceru pune, ca și altădată, semnul de egalitate între baptist și evanghelic.
Iar dacă nu știi de ce ești „baptist”…Cruceru spune că „cel mai bine e la popa”.
Niciodată preot…ci popa.
Considerând că prin asta devine „mai frumos” în ochii lui Dumnezeu…
*
Și aversiunea față de ierarhia Bisericii Ortodoxe o simți dintr-o ocheadă…când stai de vorbă cu un baptist, un adventist, un penticostal.
Pentru că sunt hrăniți de pastorii lor „cu ura față de ortodocși”, ei, care se simt „discriminați” în România.
Fac pact comun la o adică…dacă e să râdă de un ortodox.
Însă o scaldă reciproc, dacă îi întrebi întrebarea dureroasă: când a luat ființă baptismul, adventismul, penticostalismul? Și la astfel de întrebări nemiloase…pun placa cu „Bisericile tradiționale”…care „nu au nimic de-a face” cu Scriptura.
Adică diversiune. Îi întrebi una…și îți răspund prin trei întrebări.
*
Nu, predica de față nu e „o magnificiență” de predică…și de aceea eu îmi pierd timpul cu ea!
E o predică banală, cu minciuni înșirate pe ață…dar care puse în evidență arată așa cum trebuie să arate: minciuni negre.
Și câteodată trebuie să pierzi timp, dar cu folos, pentru ca să destructurezi drăcisme inepte sau, mai alambicat spus: „păreri teologice eterodoxe”.
*
Min 31…minut în care Cruceru prezintă viața Bisericii Ortodoxe Române prin prisma ortodocșilor care vin de 5 ori în viața lor la Biserică…adică definește academia prin cei mai non-academicieni posibili și nu prin elite…ca și cum aș caracteriza eu facultatea lui baptistă…prin primul prost care îmi iese în față și nu știe să răspundă la o întrebare cu tâlc…dar baptismul îl prezintă la cote abisale: ca o viață de Evanghelie.
Păi, pastore Cruceru, dacă vrei să știi cum trăiesc ortodocșii…nu ăia care vin de 5 ori la Biserică în viața lor…îți spun eu!
Vii la mine, postim împreună, facem metanii, te des-drăcim, facem cateheze, slujbe, vorbim despre patimi și virtuți, traducem, scriem, ne nevoim ortodox…și, după o lună, îmi spui dacă ții ritmul cu…Ortodoxia.
Sau dacă viața ortodoxă ți se pare că e „floare la urechi” sau „o povară incalificabilă”.
Eu te cred când spui că ai citit Patericul egiptean, că ai aflat despre Rugăciunea lui Iisus, că l-ai citit pe Steinhardt și pe Stăniloae…dar ai citit și ai înțeles ce ai vrut tu…
Dacă vrei să te ucenicesc…vei vedea cum stă treaba în materie de realism teologic ortodox.
*
Mai pe scurt: Cruceru prezintă Biserica lui Hristos în termeni dizgrațioși…dar elogiază, în mod infam, erezia baptistă la cote inimaginabile.
Un fel de odă emetiralică (dumnealui știe cum se folosește medicamentul ăsta, Emetiralul…dar și Furazolidonul) adusă „marei savante” Elena Ceaușescu…sau Elena Udrea, în mod actualizat.
*
Prezintă viața baptistă „cu Domnul” ca „chinuire de zi cu zi”…când baptismul nu are sărbători, nu are posturi, nu are asceză, nu are monahism…ci doar duminici…și mergeri predicatoriale.
Îl înțeleg pe un musulman…că postește de ramadan și îi e greu.
Îl înțeleg pe un fachir indian care postește și se usucă…pentru „a scăpa” de karmă.
Îl înțeleg pe un preot romano-catolic…neînsurat…că are probleme genitale…
Dar cum să înțeleg „asceza” lui Cruceru, formată din memorări de versete? Înseamnă că cei care au învățat pentru BAC au făcut „asceză baptistă”…
*
Să fim serioși: a vorbi despre asceză în neoprotestantism e ca și cum am vorbi despre feciorie la bordel.
Asceza nu are niciun sens în baptism…pentru că baptiștii se „mântuiesc” prin pseudo-botezul lor, prin erezie și prin interpretarea Scripturii cum le dă „duhurile”…nu Duhul.
*
Să ne dea Cruceru, chiar așa, exemple, exemple dureros de ostenitoare…din „tradiția baptistă a ascezei”…și apoi „îl credem”.
Țin posturi de o săptămână? Se îmbracă cu haine de păr? Se roagă 10 ore pe zi? Muncesc și se roagă în același timp până cad lați? Care asceză?
*
Și ajunge la binomul: „Hristos și Biserica”…fără să ne fi spus care sunt „trăsăturile definitorii” ale baptismului.
Și afirmă că Sfânta Evanghelie e puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Da, e adevărat! Numai că ea „nu funcționează” pe coclauri ci în Biserica lui Dumnezeu.
Acolo unde a fost scrisă Evanghelia, Cruceru, acolo se și interpretează și trăiește Evanghelia!
Nu prin dughene baptiste…se trăiește Evanghelia…ci acolo, în Biserica lui Hristos…și cine o trăiește…Sfânt ajunge. Cu Sfinte Moaște din alea, care nu-ți plac ție, pline de har și făcătoare de minuni…și care unesc planeta în jurul lor.
*
Pentru că Sfinții lui Dumnezeu sunt aceia care rămân fideli Bisericii și Părinților de dinaintea lor. Sunt cei care „nu și-au schimbat eclesialitatea”…ci o au pe cea apostolică…
*
Min. 32: pleonasmul în antichitate.
Și lui Cruceru i se pare că „darul harului” e un pleonasm.
Asta pentru că are nevoie de catehizare…
Însă darul lui Dumnezeu e ceea ce naște harul în om, prin conlucrarea cu harul.
E ca și cum am zice „mărul mărului”.
În loc de măr (fructul) punem darul/ darurile Duhului Sfânt…iar în loc de har…punem mărul (pomul care face mere), ca să înțeleagă și Cruceru că nu e pleonasm.
Harul rodește daruri și harisme.
Mărul rodește mere.
Și astfel, înțeles ortodox, autentic, duhovnicește versetul paulin, nu mai dai cu bâta în baltă în mod filologic.
*
Și tot pleonasm i se pare și expresia paulinică „lucrarea puterii”. Lucrarea puterii lui Dumnezeu.
Însă poate să fie putere dumnezeiască fără lucrare, adică fără har, fără energie necreată?
Poate să existe BMW mergător fără…mergere…fără mobilitate?
Căci așa cum la nivel fizic avem energii și forțe și atracții între lucruri, ființe și obiecte…și la nivel duhovnicesc avem energie dumnezeiască, adică har…prin care Domnul ține toată creația legată de El și prin care har trăim, viem și suntem. Adică avem și ontologie și viață și dinamism al vieții.
*
Numai că Cruceru nu le are cu…harul necreat.
Nu îl simte, nu îl vrea…nu îl propovăduiește.
Că dacă l-ar fi mlădiat vreodată harul…nu mai era acum baptist…ci un ortodox spășit, pocăit, cumințit, cuminte la minte…și fără atâtea ifose de neam prost (îmi cer scuze pentru sinceritatea brutală!).
Pentru că harul lui Dumnezeu îl luminează pe om…îl aduce la pocăință și îl conduce spre curățirea sa de patimi.
Iar harul se coboară în noi la Botezul ortodox…și începe să lucreze în noi daruri și lucrări…fără ca darurile și lucrările harului să fie…pleonasme.
*
Min. 32. 28.