Trei lucruri care mi-au plăcut, în mod special, din interviul lui Nicolae Breban dat postului Trinitas TV.

Urmărit astăzi, 8 iulie 2012, în reluare.

Primul: sunt de acord cu faptul că marile genii literare ale lumii au scris „prost”. În sensul că nu i-a interesat excesiv de mult estetica exprimării…dar, în același timp, s-au scufundat în realitățile despre care au scris.

Când te ocupi doar de finisări…e semn că nu știi ce să mai zidești.

În al doilea rând: da, sunt de acord cu faptul că la Dostoievski tema fundamentală e suferința, suferința transfiguratoare și nu păcatul.

Și că el însuși, Dostoievski, s-a transfigurat prin suferința brută dar și prin cea a înțelegerii, fără de care suferința de facto nu are sclipiri iluminatoare.

Și în al treilea rând: da, cred și eu, că bătrânețea reală e un loc înalt, un loc care îți dă perspectivă.

Însă în orice parte a vieții ai perspectivă…pe măsura la cât urci în curățirea de patimi și în experiența existențială.

M-am simțit bine să îl ascult…și să îi intuiesc gândurile.

Did you like this? Share it: