Cu toată legislația în vigoare

Am înghețată constituțională în frigider.

Și nu mănânc multă sare, grăsimi și fotosinteză
pentru că e neproductiv pentru sănătate.

Mă uit constituțional la TV.

Adică doar pe unele posturi.

De altele mă tem sau le fezandez cu ochii,
ca nu cumva să îmi strecoare imagini false despre realitate.

Scriu constituțional.

În sensul că tot ce scriu
e din suflet de la mine.

Căci sunt suflet întrupat
și de aceea mă mișc, gândesc, simt și doresc multiple lucruri.

Și privesc atent toată vara,
prin toată transpirația ei, prin toată
neșansa ei de a fi tihnită,
prin tot ce îmi respiră constituțional.

Domnule dragă, votez constituțional!

Mă mănâncă podul palmei
de atâta nevoie ce am ca să votez la Referendum.

Că dacă nu votezi…demența se mărește
ca mirosul de urină,
pe care îl simt de fiecare dată când trec pe lângă ghereta de ziare…
unde domni cu stare de bere…își duc caii la păscut

Trebuie să votezi constituțional.
Și să trăiești constituțional.
Și dacă e să respiri, atunci constituțional trebuie să respiri
și, în jurul tău, să fie miros de bujori
care să invadeze până și lătratul câinelui vecinii mele
celei iresponsabile.

Pentru că unii nu trăiesc constituțional…și de aceea nu duc prea mult ulciorul la apă.

Dar eu mănânc piersici în mod constituțional
și dorm vara, printre tone de munci și de transpirație,
că vara eu creez constituțional…când alții
se dorm neconstituțional.

Nu știu alții cum sunt…dar eu rămân ce-am fost: constituțional.

Istoria începe de oriunde o privești [19]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a.

***

Mirel Bănică[1] și-a publicat jurnalul de supraviețuire[2] în 2011. Sau despre cum a înțeles, în Elveția (apoi în Canada), că „adevăratul capitalism nu face cadouri[3].

Nu îi place cuvântul „jurnal”[4] și are oroare față de „banalități”[5], când ele sunt normale într-o viață de om și ne definesc, într-un anume fel, existența.

A făcut tot felul de munci mizere în Occident. A locuit în spații care îi displăceau. Dar e unul dintre sincerii vizitatori ai Occidentului…care nu i-a înflorit murdăria.

„Geneva gri”[6] este un „oraș plin de viață, baruri vesele, clandestine, sex-shop-uri cu lumină violetă și kitsch, restaurante arăbești și chinezești”[7].

Aici a trăit între „octombrie  2000 și iulie 2004”[8]. Iar pe 9 septembrie 1999 autorul denumea Bucureștiul drept „oraș-avorton al Balcanilor cu pretenții de salon parizian[9].

Însă și pe sine se va denumi astfel, pe 25 martie 2002, spunând: „sunt un avorton făcut din scuipatul literar al lui Eliade și Cioran”[10].

Are nervi labili, care îl fac să exagereze. Însă, în același timp, trăiește și în medii care îl scot din sărite.

Geneva este un „oraș enervant de bogat, de așezat și de burghez”[11]. Unde copiii „trăiesc într-o lume suprasexualizată, hedonistă”[12].

A dat nas în nas cu ura față de străini[13]. S-a simțit un sclav modern[14]. Iar „mutra sa balcanică” a speriat clienții supermarketului Migros[15].

El, „țăranul de Bărăgan”[16], reacționează la lucrurile contrafăcute, la tot ce e non-natural. Vrea mese comunionale ca la căminul din Galați[17], îi e dor de țară, vrea prieteni și relații firești între oameni.

De aceea când ajunge în Canada și vede „lipsa de generozitate” a celor de acolo, scrie cuvintele memorabile care urmează: „a trebuit să vin până aici, în Canada, pentru a-mi da seama ce țară minunată este România!”[18].

Și ne explică cum în „căminul studențesc Moraud…al Universității Laval” din Canada, viața e „exact ca în complexul Regie din București”[19].

Occidentul nu e pentru studenții săraci din Europa!, ne avertizează autorul. Dacă vrei să faci „studii serioase”, trebuie să ai bani serioși la tine și „să [nu] muncești precar[20].

La p. 102: despre avariția elvețiană. La fiecare sticlă de vin, patronul a pus „capușon de ebonită tare”[21], pentru ca să nu deguste angajații.

Emmausul de la Geneva este „anusul capitalismului”[22] pentru că de aici îți poți cumpăra toate vechiturile.

Face pe chelnerul „ocazional”…pus să zâmbească fals[23]. Observă faptul că „chiar și când sunt antisemiți, catolicii par bântuiți de erotism[24]. Pălăria cu melc e semnul „parazitului social”[25]…iar mixerul de 25 de kilograme a trecut pe lângă piciorul lui[26].

Are tendința să fie pedant…însă, când ceva îi repugnă cu putere, îl expediază în cuvinte puține. Excitațiile apar în Jurnal la formele dure ale femeilor și tinde să-și ironizeze coreligionarii chiar și atunci când nu e cazul.

Însă Mirel Bănică resimte în mod sufocant ideologiile de tot felul și evadează, cel mai adesea, în amintirile pitorești ale vieții sale.

*

În Preliminarii la Viața lui Titu Maiorescu, vol. 1[27], Zigu Ornea[28] mărturisește că „T.[itu] Maiorescu este o pasiune din tinerețe[29] pentru el, datorită unui „bătrân profesor” din Botoșani, din timpul liceului său, care l-a îndemnat să citească Convorbiri literare[30].

Cartea despre junimism a început-o „pe la sfârșitul anului 1959 și, neavând, atunci, o locuință adecvată, lucram mai ziua toată la Biblioteca Academiei[31].

A lucrat „câțiva ani buni” la ea, în mod zilnic, pe locurile 89-90, în sala de lectură nr. 1[32]. Pe la începutul lui 1962 cartea avea „vreo 250 de pagini”[33].

Însă editura a considerat că cartea lui era „insuficient de critică”[34]. Fapt pentru care a refăcut-o. Și cartea a apărut în 1966[35].

Dar Junimismul i-a schimbat optica în ceea ce îl privește pe Titu Maiorescu[36]. În ciuda „criticilor atoateștiutori”[37], între 1973-1974 a scris Junimea și junimismul, editată în 1975[38].

În p. 10 aflăm că Maiorescu și-a ars din scrisori și că o parte din cele aflate la BAR, Ornea le-a publicat în 1979[39].

În p. 13, autorul consideră că a contribuit „la restaurarea statuii lui Maiorescu. […] Am lucrat, nu de puține ori, cu material inedit, cules cu trudă [de] acolo [de] unde stătea depozitat, așteptând să fie explorat și utilizat”.

Și își semna prefața discutată până acum ca pe un text compus între mai 1983-ianuarie 1986[40].  Semn că unii, în vechime, munceau timp îndelungat chiar și la prefețe…nu numai la capitolele cărților.


[1] Mirel Bănică, Fals jurnal de căpșunar, col. Texte de frontieră, vol. 42, Ed. Institutul European, Iași, 2011, 280 p.

[2] Idem, p. 8. Aluzie la: „oameni de la care am învățat foarte mult și care m-au ajutat să supraviețuiesc, uneori în sensul strict al termenului”.

[3] Idem, p. 18.

[4] Idem, p. 11.

[5] Idem, p. 172.

[6] Idem, p. 27.

[7] Idem, p. 35.

[8] Idem, p. 192.

[9] Idem, p. 39.

[10] Idem, p. 96.

[11] Idem, p. 141.

[12] Idem, p. 71.

[13] Idem, p. 79.

[14] Idem, p. 80.

[15] Idem, p. 81.

[16] Idem, p. 96.

[17] Idem, p. 87.

[18] Idem, p. 191.

[19] Ibidem.

[20] Idem, p. 100.

[21] Idem, p. 102.

[22] Idem, p. 105.

[23] Idem, p. 108.

[24] Idem, p. 113-114.

[25] Idem, p. 115.

[26] Idem, p. 118.

[27] E vorba despre Z.[igu] Ornea, Viața lui Titu Maiorescu, Vol. I, Ed. Cartea Românească, București, 1986, p. 5-13.

[29] Idem, p. 5.

[30] Ibidem.

[31] Idem, p. 6.

[32] Ibidem.

[33] Ibidem.

[34] Ibidem.

[35] Ibidem.

[36] Ibidem.

[37] Idem, p. 7.

[38] Ibidem.

[39] Idem, p. 10-11.

[40] Idem, p. 13.

Praedicationes (vol. 2), p. 206-209

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 Praedicationes

vol. 2

***

Paginile 2-12; 12-18; 18-24; 24-30; 30-37; 38-48, 49-55, 56-62, 63-69, 69-73, 73-81, 82-86, 86-91, 91-97, 97-100, 101-114, 114-120, 120-126, 126-132, 132-136, 136-141, 141-145, 145-151, 151-156, 156-160, 160-166, 166-173, 174-177, 177-181, 181-184, 184-187, 187-191, 191-195, 195-198, 198-205.

***

Predică la Duminica a 10-a după Rusalii. Vindecarea lunaticului [Mt. 17, 14-23]

*

Iubiți frați și surori întru Domnul[1],

În duminica a 10-a după Rusalii avem minunea vindecării lunaticului de la Mt. 17, 14-23…

O Evanghelie din celebrul capitol 17 de la Sfântul Matei, care începe cu pasajul Schimbării la față a Domnului.

Și vom încerca, ca de obicei, cu harul Preacuratei și Preasfintei Treimi și cu mijlocirile Preacuratei Stăpâne, să ne ocupăm, spre folosul dumneavoastră și al nostru, de înțelegerea Evangheliei dumnezeiești de astăzi.

În traducerea ÎPS Bartolomeu Anania, textul nostru, conform ediției BOR 2001, este următorul:

14. „Și mergând ei spre mulțime, s-a apropiat de El un om căzându-I în genunchi

15. și zicând: „Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, că deseori cade în foc și deseori în apă;

16. și l-am adus la ucenicii Tăi și ei n-au fost în stare să-l vindece”.

17. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?…Aduceți-Mi-l aici!”.

18. Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela.

19. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, L-au întrebat deoparte: „De ce noi n-am fost în stare să-l scoatem?”.

20. Iar Iisus le-a răspuns: „Din pricina puținei voastre credințe; că adevăr vă grăiesc: Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo!, și se va muta și nimic nu va fi vouă cu neputință.

21. Căci soiul acesta de demoni nu iese decât numai prin rugăciune și prin post”.

22. Întorcându-se ei din Galileea, Iisus le-a spus: „Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor

23. și-L vor omorî și a treia zi va învia”. Și ei foarte s-au întristat”.

Of, Doamne!…

O Evanghelie…unde începem cu statul în genunchi și sfârșim în întristare…Și ambele sunt expresii ale stării noastre de păcătoșenie.

Pentru că, cu toții, trecem prin vederea păcatelor personale…și prin multe întristări. Prin multe dureri…Dureri mai mult sau mai puțin…dorite. Sau meritate

Fapt pentru care suntem încercați, căliți prin focul atâtor dureri…atâtor netrebnicii câte se petrec în viața noastră.

Și prin care trebuie să trecem…plecându-ne fruntea, smerindu-ne cugetul și acceptând…acceptând voia lui Dumnezeu cu noi.

Voia lui Dumnezeu cu noi, lucru care e cea mai mare pedagogie dumnezeiască în viața noastră. Pentru că aceasta reprezintă însăși traiectul/ drumul nostru spre Împărăția lui Dumnezeu.

Și acum încercăm, ca de obicei, așa cum v-am învățat pe dumneavoastră, cititorii și ascultătorii noștri în sistemul online, o cunoaștere exegetică a textului evanghelic.

Pentru ca astfel să percepem și mai mult…măreția cuvintelor lui Dumnezeu și a faptelor lui Dumnezeu făcute cu noi, oamenii. Fără ca vreodată să considerăm că am spus toată adâncimea Scripturii…adâncimea din Scriptură

Căci înțelegerea din Scriptură se ia întotdeauna cu cuviință…cu smerenie…Cuvintele lui Dumnezeu se iau cu sfială, cu frică de Dumnezeu și se înțeleg în mod curat, punându-le la inima noastră.

Însă niciodată Scriptura nu se termină!…

Pentru că adevărul dumnezeiesc este plin de o abisalitate extraordinară. E plin de toată măreția dumnezeiască. Și acesta ne face un nespus de mare bine dacă încercăm să îl cercetăm cu evlavie…cu smerenie și cu dragoste…

Și începem cu versetul al 14-lea…

Che eltonton pros ton ohlon/ Și mergând ei către/ spre mulțime…

Spre ohlonohlon pe care îl întâlnim de vreo două, trei duminici…în Evanghelii…

Cine? Domnul cu Sfinții Săi Apostoli…

Și prosilten/ s-a apropiat…a venit la Afto/ la El, la Domnul…

Cine?, un antropos/ un om, un bărbat, un tată de copil…un părinte îndurerat, sfâșiat de durere…

Și acesta: gonipeton Afton/ a căzut în genunchi [înaintea] Lui.  I S-a închinat Lui…

Iar de aici, de la gonipeteo, care înseamnă a cădea în genunchi, noi credem că vin două cuvinte distincte. Adică și agonie și a goni.

Căci agonia este lupta cu moartea. Iar, într-un sens metaforic, așa cum avem expresia în română, moartea înseamnă punerea noastră cu botul pe labeîngenuncherea noastră.

Ne-a înfrânt moartea…ne-a îngenuncheat

Însă a goni, folosit de fermieri…în expresia „se gonește vaca”…nu înseamnă decât expresia din greacă în mod literal: a fi pusă în genunchi.

Ducem vaca la montă ca să fie însămânțată.

Însă gonirea…presupune imobilizarea ei pe genunchi, îngenuncherea ei. Cuvântul venind din limba greacă…

Și când mi-am dat seama de acest sens mi-am pus problema cum de au împrumutat și păstrat țăranii români un asemenea verb grecesc în vocabularul lor.

Însă trigonometrie folosește și el în compunerea lui pe goni/ genunchi.

Dar mai e interesant și altceva: că starea de umilință și de cerere ardentă a iertării…presupune îngenuncherea.

Iar când noi facem metanii sau închinăciuni sau când stăm în genunchi avem starea de umilință în fața Lui, prin care recunoaștem măreția Lui imensă…dar și păcătoșenia noastră.

Ne plecăm Dumnezeului nostru și cerem Maicii Domnului, și Sfinților și Îngerilor Lui ajutorul în viața noastră.

Și această stare în genunchi reprezintă nu numai o poziționare fizică a noastră ci, în primul rând, o frângere a inimii noastre. O stare a umilinței și a recunoștinței noastre în fața lui Dumnezeu.


[1] Predică din data de 23 august 2008, în format audio. Prima filă are 54. 30 de minute. A doua filă: 55. 20 de minute.

Documentul BEM…după 30 de ani [7]

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a.

*

p. 27:

Dar după ce s-a vorbit despre „recunoașterea reciprocă” a botezurilor, dând impresia că ea este „o realitate de facto”, ultima frază din I. 15 spune că: „Wherever possible, mutual recognition should be expressed explicitly by the churches”/ „oriunde e posibil, recunoașterea reciprocă ar trebui să fie exprimată în mod explicit de către biserici”.

Însă ce oprește o biserică să recunoască botezurile tuturor celorlalte biserici?

Și unde se poate acest lucru…fără să scandalizeze comunitatea?

*

I. 16 trece la „reconsiderări”. Pentru că se cere schimbare de optică asupra Botezului.

Însă îmi pot schimba optica, modul în care văd Botezul…fără să schimb ritualul/ slujba Botezului?

Însă documentul BEM nu vorbește aici despre schimbarea ritualurilor baptismale ci a modului în care vedem conținutul și urmările Botezului.

Pentru că el cere ca să considerăm copiii botezați ca fiind situați „under the protection of God’s grace” / „sub protecția harului lui Dumnezeu” iar de la adulți să cerem responsabilitate înainte de Botez.

Și, fără doar și poate, aceasta e poziția ortodoxă!

Pentru că cei botezați de prunci sunt botezați cu adevărat…iar adulții sunt botezați după o catehizare prealabilă.

*

I. 17 vorbește despre faptul că Botezul se face în apă și în numele Sfintei Treimi.

Însă, potrivit Molitfelnicului ortodox, Botezul se face în apă sfințită…și nu într-o apă oarecare…în cadrul Slujbei Botezului.

Adică apa nu are doar „the symbolic dimension”/ „dimensiune simbolică” cum spune I. 18, ci mistică, sfințitoare, așa cum aflăm din invocarea Fiului și a Duhului Sfânt și din rugăciunea următoare, de după sfințirea apei:

„afundând preotul mâna în apă, face semnul Crucii, de trei ori, zicând de fiecare dată:

Tu Însuși dar, Iubitorule de oameni, Împărate [adică Fiul n.n.], vino și acum, cu pogorârea Sfântului Tău Duh, și sfințește apa aceasta (de trei ori).

Și-i dă ei harul izbăvirii, binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe ea izvor de nestricăciune, har de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, de puterile cele potrivnice [demoni n.n.] neatinsă, plină de putere îngerească…”, cf. Molitfelnic, ed. BOR 2002, p. 38.

Adică apa Botezului e Sfântă Agheasmă și nu simplă apă de râu sau de fântână.

„Simbolică” e acolo unde nu există  Sfinte Taine.

*

Și tot în I. 18 se spune că Botezul „poate” exprima Moartea și Învierea Domnului. Adică opțional

Pe când în Biserica Ortodoxă, Botezul este o moarte mistică și o înviere mistică cu Hristos și nu o simplă frază fără realitate.

E trăirea, de fiecare botezat, a Morții și a Învierii Luitrăire și înțelegere mistică în care putem crește la nesfârșit în viața duhovnicească.

Pentru că tot efortul nostru de curățire de patimi e, de fapt, o trăire a Morții Domnului. O experiere personală a suferinței și a morții Lui, adică a luptei Lui cu păcatul.

Iar ajungerea la vederea luminii dumnezeiești și la o viață plină de vederi mistice înseamnă trăirea Învierii Lui din morți și a Înălțării Lui de-a dreapta Tatălui și a comuniunii cu Prea Sfânta Treime prin slava Sa.

Adică noi, toată viața, retrăim Moartea și Învierea Lui în procesul divino-uman al îndumnezeirii noastre, Moarte și Înviere pe care le-am trăit, în mod liturgico-mistic, la Botezul nostru.

*

Comentariul de după I. 18 se referă la „unele tradiții teologice” care consideră apa drept „the continuity between the old and the new creation”/ „continuitatea dintre vechea și noua creație/ făptură”, prin care Botezul nu are de-a face numai cu „ființele umane dar și cu întregul  cosmos”.

Da, Ortodoxia vede Botezul ca având implicații ontologice și cosmologice în același timp. Pentru că toate Tainele Bisericii și viața Bisericii nu sunt altceva decât focarul de transfigurare al întregului cosmos.

Acesta e sensul Bisericii, al omului și al întregii creații: transfigurarea prin harul Prea Sfintei Treimi.

De aici semnificația ultrapozitivă a Sfintelor Taine în teologia ortodoxă. Pentru că, prin ele, omul și creația se sfințesc. Biserica sfințește lumea și o pregătește pentru Împărăția lui Dumnezeu, unde Dumnezeul treimic va fi totul în toți prin slava Sa.

Constituționalitatea a evaporat lovitura de stat

  • Preşedintele Senatului, Crin Antonescu, este preşedinte interimar al României, a decis CC, constatând că procedura de suspendare a lui Traian Băsescu din funcţia de şef al statului a fost respectată”.
  • Modul în care PDL îşi pune în mişcare relaţiile pentru a crea imaginea unei Românii căzute victimă a unei lovituri de stat şi netezind calea unei dictaruri de tip hitlerist arată cam câte parale dă acest partid pe propria ţară. Votul popular va da verdictul final, care va răspunde tuturor suspiciunilor”.
  • Idem: „comportamentul lui Traian Băsescu la dezbaterea cererii de suspendare a fost elocvent pentru a face profilul unui preşedinte nepoliticos şi plin de sine. Traian Băsescu nu i-a dat mandatul de prim ministru unui Călin Tăriceanu “cu ochii moi şi blânzi”, ci mai degrabă invers. Partidul Democrat avea 6% în sondaje, pierduse grupul parlamentar din Senat şi fusese dat afară din Internaţionala Socialistă când Traian Băsescu se milogea de liberali să facem alianţa. Ce uşor se uită totul! Din când în când, iată, totuşi, că acest popor ne dă câte o lecţie. Aşa s-a întâmplat în ianuarie [2012]. Aşa s-a întâmplat în iunie [2012]. 2012 e un an de care toţi cei care vor să mintă, să dispreţuiască ori să batjocorească poporul român, vor trebui să-şi aducă aminte”.
  • celulita politică de care este atinsă dna Udrea astăzi poate fi observată ușor și fără să ai un doctorat în științe politice”.
  • Domna Udrea a vopsit verde toate cearşafurile electorale din Capitală, şi le-a întins, ca pe nişte izmene propagandistice pe blocuri şi în intersecţii. Rezultatul a fost zero”.
  • Idem: „Fiecare cetăţean, trecând pe acolo, a cotizat cu un ou. Să fie întâmpinată astfel şi caravana de mirese a pedeliştilor care vor chema poporul la iubire pentru Băsescu? Mirele e cam copt, ştiut din minciuni şi tâlhării, pe unde a trecut a cam lăsat pustiu şi pârjol. A început, ca director comercial al unei firme norvegiene – scrie într-un dosar neclasificat – să cumpere vapoare de la un  negustor român de vânzări pe care îl chema, culmea, ca şi pe norvegian, tot Traian Băsescu. Astfel iscălitura, aceeaşi, apare şi la vânzător şi la cumpărător. Tot de atunci a rămas nelămurită transferarea a 500.000 de dolari în contul unei firme care nu mai exista. Apoi, promovat ministru de transporturi, a lichidat cu totul sutele de vapoare comerciale româneşti considerate nişte rable. Rablele, vopsite – revopsirea are un rol important în viaţa lui Băsescu – umblă şi acum, sub pavilioane străine, pe mările şi oceanele lumii şi se prezintă avântat. Tot ca ministru a repartizat, pe ochi frumoşi, unor amici, întreţinerea taluzurilor de cale ferată iar şinele rămase fără trenuri le-ar fi vândut, tot şmechereşte, unor firme cotizante. Tot ce-a atins Băsescu şi-a schimbat culoarea şi a dispărut. În spate au rămas doar bani, bani mulţi, bani care n-au întâlnit niciodată vistieria ţării, ci numai nişte buzunare fără fund, private”.
  • Înmormântarea lui Tamango [numele adevărat: Radu Vasile] va avea loc azi, 10 iulie 2012, în Valea Plopilor [din jud. Giurgiu]. Artistul era căsătorit cu Aurica și avea nouă copii. Cei mai mici dintre ei, Gigi Ministru și Nicoleta, au 15, respectiv 16 ani”.

  • Îmi mai aduc aminte că mă tot păcăleau, pentru a sta cuminte și a tăcea din gură, cu pâine înmuiată în zahăr, o „delicatese” inventată și administrată adhoc, la îndemâna lor, pentru a-și putea vedea de treabă mai departe. Iar eu, atras de descoperirea culinară, persistam în gălăgie, intuind că voi fi din nou gratulat. Nu mă înșelam. Și au fost seri și au fost dimineți: și dacă am văzut că unele deprinderi aduc folos, am înaintat cu râvnă mai departe…”.
  • Idem: „Nu-mi pot imagina adolescența fără uneltele de tâmplărie sau mirosul scândurii de brad, ce mereu era stivuită prin mai multe părți ale curții”.
  • Idem: „Realitatea este mult mai complicată decât cea descrisă în cărți sau cea pe care tu o ai în cap. Unele lucruri nu le înțelegi sau nu îți convin, treci peste cele ce se pot fi trecute și mergi mai departe. Înveți, mai întâi, ca să-i înveți pe alții. Înveți, mai apoi, cum să-i înveți pe unii pentru a-i învăța, la rândul lor, pe alții. Și tot așa. Învățătura nu are margini…”.
  • Idem: „Suprema valoare a existenței o constituie iubirea – cea concretă, asumată, împărtășită. Un singur om dacă te iubește  – sau tu îl iubești pe el – e suficient să înțelegi că lumea are sens și că viața este un dar fără de preț”.
  • Nadia Comăneci (50 de ani), cea mai valoroasă gimnastă a lumii, a semnat parteneriate cu compania americană Visa, cu televiziuni din Mexic, Japonia şi România, realizând şi o reclamă pentru Adidas. Ea s-a ales, se pare, cu un profit total de aproape 2.000.000 de euro. Plecând de la această informaţie, am aflat că, în ultimii 20 de ani, Nadia a strâns împreună cu soţul ei, Bart Conner, aproape 25 de milioane de euro”.
  • La ICR, din bugetul de 1, 3 milioane pe 2012…1, 03 milioane de euro au fost pentru salarii:
  • Istodor a dat-o pe înjurături…dacă nu mai are argumente.
  • Antena 3: 11. 43. Traian Băsescu a părăsit palatul Cotroceni.
  • Idem: 14. 03. T. Băsescu e la sediul său de campanie vopsit în portocaliu.
  • Idem: CCR: 14. 07. Referendumul este constituțional. T. Băsescu poate fi demis cu 50+1.
  • E o luptă pe viaţă şi pe moarte. Unii-şi joacă libertatea, alţii legitimitatea. Mai ales după de Antonescu a ridicat miza la cota paroxismului, angajându-se în plenul Parlamentului să iasă din politică dacă Băsescu va triumfa la referendum, radicalizarea e totală. Cale de mijloc nu mai există. E ca la gladiatori, care pe care. Cine pierde se curăţă, cine câştigă ia tot”.
  • Revocarea Avocatului Poporului a fost constituțională.
  • Traian Basescu a facut galagie doar cand nu a avut puterea totala. Iar cand a avut-o nu a stiut ce sa mai faca pentru a si-o spori. Iar cand poporul a inceput sa maraie, i-a devenit cel mai mare dusman. Insa fapta pentru care Traian Basescu trebuie trimis acasa e marea minciuna din 2009. Anul in care criza se instala adanc peste tot, iar el striga si promitea cu lacrimi in ochi ca am iesit la liman. A platit minciuna castigarii celui de-al doilea mandat cu taierea salariilor si pensiilor”.
  • Românii sunt campionii Europei la navigat pe internet și privit la televizor, potrivit unui studiu care susține că petrec 18,6 ore online, în medie, pe săptămână și 21,6 ore în fața televizorului”.
  • Idem: „Potrivit studiului, în România sunt 7,2 milioane de utilizatori de internet (dintr-o populaţie adultă de 18,7 milioane de persoane). Astfel, 39% dintre români sunt online, mai puţin decât media din Uniunea Europeană, de 65%”.
  • A cumpărat cu 180.000 de dolari mașina lui Hitler, de pe eBay, fără să știe ce cumpără.
  • Microsoft a anunțat azi, [10 iulie 2012], la Toronto, că primele computere cu Windows 8 vor fi disponibile din octombrie [2012]”.
  • Antena 3: Crin Antonescu (primul discurs ca Președinte interimar): independența Justiției. 20. 12/ trebuie să răspundem confuziei care s-a făcut în mediile diplomatice…în legătură cu ceea ce s-a petrecut în România în ultimele zile/ mâine mă voi pronunța asupra deciziei Referendumului/ am avut o întâlnire informală cu ambasadorul SUA/ contacte cât mai diverse cu factori politici și informaționali din Occident/voi lăsa instituțiile în desfășurarea lor normală/ nu grațiez pe nimeni în interimatul meu/ „discret nu neagă implicat”/ nu particip la ședința de Guvern de mâine/
  • „”Nu fac nicio secundă confuzia între un preşedinte interimar şi un preşedinte ales, chiar dacă, conform Constituţiei, preşedintele interimar are aproape aceleaşi prerogative ca şi un preşedinte ales. Principala mea obligaţie este de a veghea respectarea Constituţiei, funcţionarea instituţiilor statului român.  Anunţ că în calitate de preşedinte interimar garantez respectarea Constituţiei de către toate instituţiile României”, a spus Crin Antonescu”.
  • Ordonanta de urgenta spune deci clar ca la referendumul din 29 iulie [2012], daca 50% +1 din votanti spun DA, Traian Basescu trebuie demis, atunci el pleaca definitiv acasa. Indiferent de numarul participantilor la vot, exact ca la toate alegerile din ultimii 22 de ani”.