Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Zi: 11 iulie 2012

Racla Sfintei Mare Mucenițe Eufimia, hotarul Părinților

Ion Pillat – culorile amintirii [8]

Sentimentul timpului este cel mai devastator la Pillat, deși galbenul și lumina aproape omniprezente în poezii lasă impresia de înrămare în icoană a amintirii.

Poetul este „ca unul ce-ar răsfoi imagini” (Parcul Goleștilor), răscolind memoria.

În același poem, „amurgul” și „toamna” nu au totuși un temperament echinocțial, nu anunță o evanescență dramatică.

Paradoxal, deși spune că „aleele duc toate către moarte”, totuși amurgul este așteptat „ca zările să fie / Altare largi suflate în aur preacurat”.

Nimic nu sună totuși a deznădejde.

Amintirea poartă în ea deopotrivă durerea că timpul nu se mai întoarce înapoi și atenuarea durerii:

De două ori același nu m-oi scălda în ape,

Căci zilele de-a valma cu valul tău se scurg,

Și vacile bălțate de soare în amurg

Nu beau același Argeș când vin să se adape.

(La zăvoi)

 *

Pendulele bătrâne mai bat același ceas,

Prelung, ca o dojană, în liniștea sonoră,

Dar timpul intră-n casă trântindu-i altă oră…

(Casa din deal)

 *

Prin abureala vremii nu s-a schimbat nimica,

Doar pozele din rame vechi au întinerit

(Ochelarii bunicii)

Acceptând sfâșierea acestei întoarceri în timp, călătoria pe apele amintirii devine taumaturgică și naște un soare în fiecare rememorare.

Evanescența amintirii – îi „fuge printre degete / Trecutul și talanga și soarele târziu” (În luncă) – devine ea însăși o lumină afundă, în sufletul poetului.

Întoarcerea la copilărie și la locurile sale e ca o reînviere: „Fii pentru regăsitul o mănăstire vie / În care amintirea aprinde lumânări” (Închinare)…

…lumina acestei regăsiri este psalmodică: „priveliște menită să-mi fie o psaltire”.

Cu toate că timpul învechește, morții iubiți, cunoscuți sau ne-cunoscuți de către poet, se transformă într-o iubire unică în inima lui.

Lumina înfașă bobocii de trandafir cu tandrețea cu care bunicii și-au înmormântat copila, pe Florica: „Aici își îngropară bunicii mei copila /…/ Etern reînflorește, ceva în piept mă doare, / Privind cum prinde raza cu fermecatu-i fir / O fașă de bobocul plăpând de trandafir” (Florica).

Bobocul de trandafir se naște, ca într-o pictură suprarealistă, din mătasea luminii.

Copilăria la Florica se transformă într-o – descoperită aproape cu uimire – legătură nebănuită cu istoria și ancestralitatea acestor locuri.

De aceea, „lumina /…/ de chihlimbar” (În vie) întipărește totul, iar poetul are un irepresibil sentiment al…rămânerii, pe cât se plânge de trecerea timpului și de pierderea sau îndepărtarea de momentele fericite.

Ca și castanul „plin de pace, de păsări și de stele” (Castanul cel mare), cireșul, „de roade și de ani mulți boltit” (Cireșul) se scutură cu aceleași semnificații ale rodirii…dincolo de vreme și de…mormânt.

Ambianța iubirii celor apropiați este cea care nu mai poate fi refăcută…pentru că ei nu mai sunt aici, unde cad castanele și unde se culeg în coșuri cireșele, ci acolo unde arată că sunt…ramurile lor aprinse de luminile stelelor.

Rodul greu l-a primit pământul, dar încununarea e nevăzută, ea e doar…indicată de aprinderea boltei de ramuri.

Bunicii sunt, de fapt, cei în jurul cărora gravitează amintirile atât de vii și de grele. Gesturile de odinioară nu mai pot fi repetate, în ciuda faptului că natura pare a rămâne aceeași, o vreme:

Cireșul va fi roșu ca și-n copilărie,

Cireșele pe ramuri vor atârna cercei /…/

 *

Și când, târziu, lungi umbre se vor culca pe lunci,

Când gol va fi cireșul iar cerul plin de stele,

Bunicii i-aș aduce acasă coșuri grele…

De-aș mai avea bunică și sufletul de-atunci!

(Cireșul)

 *

De ce te-au dus, bunico, într-o chilie rece

Și te-au lăsat cu toții sub lespezi de cavou?

Când lunca e un cântec și dealul un ecou

Crescând mereu pe vreme ce primăvara trece,

 *

Când gâza cea mai mică din soare ia un strop

Și când lumina calcă prin aurite ganguri

În crângul plin de cintezi, de mierle și de granguri

Te-așteaptă iasomia și-albastrul heliotrop; /…/

 *

O pulbere de lună albește pe livezi –

Și iar se face iarnă ca-n ziua îngropării;

Florica ta se pierde în umbrele uitării,

Capela ta rămâne pe dealuri de zăpezi.

(Capela)

 *

De n-ar fi mușchiul crucii, vedeam un pat de flori,

Gătit sub bolta verde și vie a pădurii.

Ai adormit în Raiul din slovele Scripturii,

Tu, ce-odihnești la umbră de codri șoptitori.

 *

Te-ai cununat cu moartea ca-n basmul Mioriței,

Păstorule de oameni, bunicule. Acum

Ești zumzet de albine și-mprăștiat parfum

În via îmbătată de înflorirea viței.

(Mormântul)

Casa însăși, în care a copilărit, era „ca o bunică bună”, care „prin ochelari de geamuri privea cu ochi de lampă”, „mirosind a floare de tei, a lămâiță, / A cantalup, a lisă de chitră, a șerbet” (Casa din deal).

Copilăria i-a fost împresurată de basm poetului care vedea „zăvoi cu păr de sălcii și ochi de apă vie” (În zăvoi).

El însuși recunoaște că „din zarea serii ca namile, cu rost / Răsar, rănind amurgul ceresc cu cornul frunții [ca un Inorog], / Pe rând: albaștri, vineți, de aur-verde – munții / Păzind de-acolo basmul copilului ce-am fost” (Spre Izvorani).

Documentul BEM…după 30 de ani [8]

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a.

***

p. 27:

Tot în comentariul de după I. 18 se vorbește despre folosirea apei ca despre „a purification of creation”/ „o purificare/ o curățire a creației”, fără a ni se spune cum se purifică de fapt creația…acolo unde Botezul nu e considerat Taină ci simbol.

*

p. 28:

I. 19 se întoarce „în primele veacuri” creștine în mod tezist, și pune semnul de egalitate între Punerea mâinilor Apostolilor peste cei botezați și Mirungere. Nu pentru a arăta excepționalitatea Punerii mâinilor ci pentru a arăta că și astăzi putem să transmitem astfel „darul Duhului”.

*

Și pentru prima dată, în pasajul de la I. 19, se vorbește despre „sign of the cross”/ „semnul Crucii”, care recalls/ reamintește/evocă „darul promis/făgăduit al Sfântului Duh, care este arvună [the instalment] și garanție [pledge] a ceea ce va veni când Dumnezeu va împlini răscumpărarea celor pe care El i-a făcut cu mâinile Sale [Efes. 1, 13-14]”.

Crucea și Cincizecimea la un loc, cum numai în Ortodoxie este subliniată.

Adică asceza și simțirea harului, care e arvuna/ simțirea de mai înainte a Împărăției dar și garanția că vom fi fiii Împărăției dacă vom rămâne în simțirea harului Treimii.

*

I. 20 cere modificări cultuale…atâta timp cât multe botezuri „creștine” nu conțin toate aceste cerințe…dar pe care le regăsim în Slujba Botezului din Biserica Ortodoxă.

Pentru că orice slujbă a Botezului trebuie să conțină, spune I. 20, „the proclamation of the scriptures referring to baptism”/ „o mărturisire a locurilor din Scriptură referitoare la Botez”, „an invocation of the Holy Spirit”/ „o invocare a Sfântului Duh”, „a renunciation of evil”/ „o renunțare la diavol”, „a profession of faith in Christ and the Holy Trinity”/ „o mărturisire a credinței în Hristos și în Sfânta Treime”, „the use of water”/ „folosirea apei”, „a declaration that the persons baptized have acquired a new identity as sons and daughters of God”/ „o declarație/ o mărturisire [a faptului] că persoanele botezate au [conștiința că au] primit o nouă identitate, pe aceea de fii și fiice ale lui Dumnezeu”, de membrii ai Bisericii și de mărturisitori ai Evangheliei.

Care biserici însă și-au făcut extinderi ale slujbei în urma acestui document teologic?

Cine și-a schimbat, în mod practic, optica baptismală?

*

Însă documentul BEM cere lucruri disparate, cărora nu li se prezintă importanța…și între care nu se fac conexiuni teologice.

Asta în comparație cu Slujba Botezului ortodox, unde nu e vorba numai de anumite gesturi și evenimente liturgice baptismale ci de o teologie liturgico-mistică, trăită pas cu pas, prin care cel care vine spre îmbisericire e botezat, e miruit și împărtășit…fiind recunoscut de către toată comunitatea locală, în urma acestui periplu liturgico-mistic, ca membru real al Bisericii Ortodoxe.

Renunțarea la diavol nu se poate face oricând…ci numai înainte de Botez. De aceea noi avem exorcismele Botezului, unde nașul pentru prunc sau cel adult pentru sine se implică în mod activ.

Invocarea harului e pentru a se coborî în apă…pentru că apa trebuie sfințită.

Textele scripturale, care evidențiază Botezul, îmbracă actul în sine al botezării și conving asupra profunzimii lui.

*

Însă cum îți închipui „botezul apostolic”, tu, cel care nu admiți Tradiția Bisericii…dacă Scriptura nu are pasaj în care să se prezinte partea liturgică a lui?

Cum ți-ai dat seama peste 16 sau 18 secole…despre „cum se făcea” Botezul…în absența elementelor scriptice?

Și cum să simplifici Botezul tradițional, păstrat de Biserică de 2.000 de ani, dacă el vine de la Hristos…și orice „reinventare” a lui e, de fapt, „o batjocorire” a lui?

Sermon on the 6th Sunday after Pentecost [2012]

My Beloved,

Sunday’s Evangel of present is Mt. 9, 1-8, in which we have the healing of the paralytic, continuing thus the previous Sunday.

But for that today are remembered and Holy Fathers of Fourth Ecumenical Synod, of Chalcedon [451], therefore we have and a second Gospel, ie. Jn. 17, 1-13.

But today I want to talk about work and patience in our lives.

For that our whole life is an ongoing effort, of motivation and continuous re-motivation of ours for to live, for to work, for to create, for to love, for to resist in good.

Is a continuous struggle our life for not to abdicate from the well, from the beauty, from the faith.

And the Gospels of suffering’s patience, of which makes part the present one, with the paralytic/ the weakling, shows us that patience is a school of wisdom and that the suicide is not a solution, is not a „liberating” action.

But, in the same time, that is a big difference between work what we do pleasurists, between work makes us proud, proud, selfish…and work what spiritualizes us.

For that the purpose of work of a life is that to ensure us the dignity of existence, a decent living… in the frame of which to fulfill us interior and to cleanse us from sins.

For of where many diseases, if we are not full of excesses?

Of where many internal problems…if we degrade the spiritual and bodily health more or less consciously?

For that one is to get sick serving of others, working, assiduous, with the joy of being useful to others…and another thing is to get sick for that you eat in excess, for that you drink likewise, for that you have fun in intemperate mode.

With other words: you need a high tension, a great abstention, namely a great wisdom…for that you to know to enjoy of life in balanced mode.

The work with us…is harder than working with the earth…or than the fight with the time for to conclude us all affairs.

For that the work with us, ie the ascesis, is an unmerciful war against our own nature…that is learned with the sin, which is fooled by sin, slowed, mired in the routine of non-ecclesiastical habits.

And from here begins the inner revolution: from the spiritual resurrection of our soul!

From we do not like the laziness, the stupidity, the imposture, the softness, the perversity, the unbelief…but, from contrary, the liveliness of virtues, ie the real joy, the purity, the wisdom, the spiritual beauty, the theology…ie the immersion in thoughts, feelings and inner theological motions, holy, divine.

For what sees the Lord in grammateon/ in the scribes?

Thoughts ponira/ bad [Mt. 9, 4, cf. GNT].

Sign that did not exist a real struggle with the sin, work with himself for to remove the evil, in real mode, from themselves.

And what asks us the Lord in John 17? The knowledge of God in real mode [In. 17, 3] and as the joy/ tin haran of God to be full in us [In. 17, 13, cf. GNT].

For that the living of His joy comes from His knowledge.

And the knowledge of Him continuous is the joy of now and of eternal life.

For our salvation is ascetic, is full of fight with ourselves…ie is a continuous patience.

Patience and in sorrow, patience and in temptations, patience and in joy, patience and in health…for that the attention and the patience out us from the evil and make us live the good with goodness, with distinction, with beauty of conscience.

Thus, I compassion on those who cannot enjoy of their lives, of their family, of their vocation, of their jobs, of their world.

On those who do not find reason to rejoice, the wise, the reflection at each step of their lives.

I compassion on them…because I know how difficult is not to enjoy continuously.

But and how beautiful is to enjoy clean, spiritually even and when you’re sad, even and when you’re sick, even and when you’re bankrupt, even and when you are fallen.

Yes, because the spiritual life is full of beautiful paradoxes!

It combines pain with joy, sadness with exaltation, the zeal with fatigue, the wisdom with holy boldness in front of God.

And therefore, for this, for life with God, we must strive/ to work every day, at home or at work, in Church or at library, at market or at field, amidst of other daily concerns, because it is the fulfillment and the foundation of other temporal „dominions” of us.

For if we are not full of His glory and if He, our God Trinitarian, is not our mysterious joy, our beauty, our dignity and our hope…no law and no salary and no country from the world will enter into our lives. Amen!

Predică la Duminica a 6-a după Rusalii [2012]

Iubiții mei,

Evanghelia duminicii de față este Mt. 9, 1-8, în care avem vindecarea paraliticului, continuând astfel pe cea a duminicii trecute.

Însă pentru că astăzi sunt pomeniți și Sfinții Părinți de la Sinodul IV Ecumenic, de la Calcedon [451], de aceea avem și o a doua Evanghelie, adică In. 17, 1-13.

Și pe ambele le-am discutat în anii anteriori…

Însă acum vreau să subliniez importanța muncii și a răbdării în  viața noastră.

Pentru că întreaga noastră viață este un efort continuu, o continuă motivare și remotivare a noastră pentru a trăi, pentru a munci, pentru a crea, pentru a iubi, pentru a rezista în bine.

E o continuă luptă viața noastră pentru a nu abdica din bine, din frumos, din credință.

Iar Evangheliile răbdării suferinței, din care face parte și cea de azi, cu paraliticul/ slăbănogul, ne arată că răbdarea e o școală de înțelepciune și că sinuciderea nu e o soluție, nu e o acțiune „eliberatoare”.

Dar, în același timp, că e mare diferență între munca ce ne face pleziriști, între munca ce ne face trufași, orgolioși, egoiști…și munca ce ne spiritualizează.

Pentru că scopul muncii de-o viață e acela de a ne asigura demnitatea existenței, un trai decent…în cadrul căruia să ne împlinim interior și să ne curățim de păcate.

Căci de unde atâtea boli dacă nu am fi plini de excese?

De unde atâtea afecțiuni interioare…dacă nu ne-am degrada sănătatea sufletească și trupească mai mult sau mai puțin conștient?

Pentru că una e să te îmbolnăvești slujind altora, muncind, asiduu, cu bucuria de a fi spre folos altora…și alta e să te îmbolnăvești pentru că mănânci în exces, pentru că bei la fel, pentru că te distrezi în mod necumpătat.

Cu alte cuvinte: îți trebuie o mare încordare, o mare abținere, adică o mare înțelepciune…pentru ca să știi să te bucuri de viață în mod echilibrat.

Munca cu noi…e mai grea decât munca cu pământul…sau decât lupta cu timpul pentru a ne încheia toate treburile.

Pentru că munca cu noi, adică asceza, este o nemiloasă războire cu propria noastră fire…care e învățată cu păcatul, care e prostită de păcat, încetinită, rutinizată de obișnuințe non-eclesiale.

Și de aici începe revoluția interioară: de la învierea duhovnicească a sufletului nostru!

De la a nu ne mai plăcea lenea, prostia, impostura, moliciunea, perversitatea, necredința…ci, dimpotrivă, vioiciunea virtuților, adică bucuria reală, curăția, cumințenia, frumusețea duhovnicească, teologia…adică afundarea în gânduri, simțăminte și mișcări interioare teologice, sfinte, dumnezeiești.

Căci ce vede Domnul în grammateon/ în cărturari?

Cugetări ponira/ rele [Mt. 9, 4, cf. GNT].

Semn că nu exista luptă reală cu păcatul, muncire de sine pentru a scoate răul, în mod real, din ei înșiși.

Și ce ne cere Domnul în Ioan 17? Cunoașterea lui Dumnezeu în mod real [In. 17, 3] și ca bucuria/ tin haran lui Dumnezeu să fie deplină în noi [In. 17, 13, cf. GNT].

Pentru că trăirea bucuriei Lui vine din cunoașterea Lui.

Și cunoașterea Lui continuă este bucuria de acum și a vieții veșnice.

Pentru că trebuie să ne muncim/ să ne lucrăm bucuria!

Căci mântuirea noastră e ascetică, e plină de lupta cu noi înșine…adică e o continuă răbdare.

Răbdare și în durere, răbdare și în ispite, răbdare și în bucurie, răbdare și în sănătate…pentru că numai atenția și răbdarea ne scot din rele și ne fac să trăim binele cu bunătate, cu distincție, cu frumusețe de conștiință.

Astfel, îi compătimesc pe cei care nu știu să se bucure de viața lor, de familia lor, de vocația lor, de slujba lor, de lumea lor.

Pe cei care nu găsesc motive de bucurie, de înțelepțire, de reflecție la fiecare pas al vieții lor.

Îi compătimesc…pentru că știu cât de greu e să nu te bucuri continuu.

Dar și cât de frumos e să te bucuri curat, duhovnicește chiar și când ești trist, chiar și când ești bolnav, chiar și când ești falit, chiar și când ești căzut

Da, pentru că viața duhovnicească e plină de paradoxuri frumoase!

Ea îmbină durerea cu bucuria, tristețea cu exaltarea, râvna cu oboseala, cumințenia cu îndrăzneala sfântă în fața lui Dumnezeu.

Și de aceea, pentru ea, pentru viața cu Dumnezeu, trebuie să ne nevoim/ să ne muncim zilnic, acasă sau la serviciu, în Biserică sau la bibliotecă, la piață sau pe câmp, în mijlocul celorlalte preocupări zilnice, pentru că ea este împlinirea și fundamentul celorlalte „stăpâniri” vremelnice ale noastre.

Căci dacă nu ne simțim plini de slava Lui și dacă El, Dumnezeul nostru treimic, nu este bucuria noastră tainică, frumusețea noastră, demnitatea și nădejdea noastră…nicio lege și niciun salariu și nicio țară a lumii nu ni le va introduce în viața noastră. Amin!

O zăpușeală cât s-o tai cu gheață

  • Roxana Iordache se va muta pe .ro.
  • Iar Otniel Vereș, baptistul, cel atât de nesimțit în tinerețea lui onlainistă (dar nu numai), a început să citească în mod tendențios teologi ortodocși. V-au pus ai dumneavoastră procuror stalinist peste cărți? Sau e așa, din zăpușeală de vară?…Dacă „s-a  dat liber la denigrare”, dați-ne lista cu principalii teologi baptiști români…pentru ca „să îi trecem prin furcile caudine”!
  • Baricada e „băsistă” pân’ la moarte.
  • Aseară, în prima intervenție publică a Președintelui interimar Crin Antonescu, am văzut un Președinte care vorbește uman, care se adresează public în mod coerent și inteligent…adică un Președinte care nu vexează prin simpla sa prezență. Și dacă un astfel de om stă în fruntea țării…poate că cei mai grobieni dintre noi vor face un efort de depășire de sine.
  • prezenţa lui Liiceanu, Pleşu şi Pora în fruntea listei care vrea să condamne un plagiat, fie el cel comis de premierul României, duce în ridicol acest demers şi dă impresia unui oportunism maxim”.
  • Omul ăsta [Crin Antonescu], aşa lejer şi superficial cum pare el la prima vedere, a reuşit o performanţă politică de care puţini l-au crezut în stare. Degajatul lider liberal de odinioară, ce părea sortit pe veşnicie opoziţiei (inclusiv în interioril propriului său partid), a câştigat preşedinţia PNL, a obţinut cel mai bun scor postrevoluţionar în alegeri şi, după o secetă cumplită, şi-a readus formaţiunea politică la guvernare. Imediat după asta, împreună cu Victor Ponta, alături de care a fost ironizat de toată propaganda portocalie, la locale, a scos aproape de tot culoarea portocalie din ţară. Acum, la capătul unui blietzkrig [război fulger] care n-a dat rateuri, dar care a generat răni serioase în exteriorul României, l-a scos şi pe preşedintele-jucător din Palat. Dar războiul fulger al USL impotriva fostei puteri, purtat deocamdată cu o suficient de largă susţinere populară, nu se va sfârşi cu adevărat decât dacă referendumul pentru demiterea lui Traian Basescu va fi încununat de succes”.
  • Vocile critice se strang, incepand de azi, in jurul suspendatului. Multe dintre aceste voci au fost si sunt platite din bani publici. Asa cum o dovedeste raportul Curtii de Conturi referitor la Institutul Cultural Roman. Aici s-a facut si se face, in forta, propaganda politica pe bani publici. Promovarea culturii nationale este doar un paravan. Dar propagandistii regimului sunt mult mai numerosi. Si ii regasim atat in interiorul Romaniei, cat si afara”.
  • În anul 1908, un tânăr student, Dimitrie Leonida, care avea să devină o somitate inginerească de talie europeană, îşi alegea ca temă a diplomei sale de licenţă proiectul construcţiei unui metrou în Bucureşti. Dar proiectul va rămâne document de arhivă. În deceniul patru, după cum aflăm din articolul „Acoperirea Dâmboviţei”, semnat inginer Horia Voinescu în revista „Urbanismul” nr. 7-9/1935 se aduce oficial în discuţie problema construirii metroului. Dar proiectele au fost fie socotite fanteziste, fie au fost lipsite de posibilităţi tehnice şi materiale pentru a fi aplicate”.
  • Idem: „Un lucru demn de menţionat este acela că, dintre toate metrourile existente în lume, doar cel bucureştean a fost construit în întregime fara nicio asistenţă de specialitate straină”.
  • Idem: „Vagonul de metrou era produs la întreprinderea de vagoane Arad. Iniţial, toate vagoanele de metrou aveau culoarea galben. Alte intreprinderi care au mai contribuit la realizarea metroului au fost Electroputere Craiova, Progresul Brăila şi alte uzine bucureştene, timişorene, ieşene şi sibiene. Constructorii au atins cea mai rapidă viteză de înaintare, înregistrată pe vreun şantier similar, dând în exploatare în numai opt ani prima magistrala de metrou, între Uzinele Republica şi IREMOAS, lungă de peste 25 km”.
  • Idem: „Reţeaua de metrou din municipiul Bucureşti a fost dată în folosinţă etapizat, pe tronsoane, începând cu anul 1979, în prezent însumând 62,2 km cale dublă pe 4 magistrale, 45 staţii şi 4 depouri. Metroul acoperă 3,7% din lungimea reţelei de transport public a capitalei, transportând în medie 15% din volumul total de călători ce utilizează mijloacele de transport în comun”.
  • Delegația sportivă a României la Jocurile Olimpice de vară de la Londra [care încep pe 27 iulie 2012] numără 104 membrii, cu doi mai mult față de cea de la Beijing”.
  • Andrei Pleșu, într-un articol din Der Spiegel [Oglinda], a remarcat „faptul că România se află ”în pragul unei dictaturi” și seamănă tot mai mult cu Ungaria unde se observă o serie de ”impulsuri fasciste şi dictatoriale, o atmosferă de bătălii personale şi restricţii drastice ale libertăţii de exprimare””. Poate că autorul trăiește…în altă țară decât…România pe care eu o cunosc
  • În județul Satu Mare singura absolventă de 10 a BACului 2012 a fost „Veronica Diana Feier, din comuna Turţ, absolventă a Colegiului Naţional „Ioan Slavici” din Satu Mare. Vera, cum o alintă cei dragi, a luat nota zece la fiecare probă a sesiunii de vară a examenului de bacalaureat”.
  • Idem: „Fără meditaţii, dar cu şase sau chiar şapte ore de învăţat zilnic, în ultimele patru săptămâni, la care se mai adaugă un mod de învăţare continuu, spune ea. “Am reuşit acest rezultat prin multă muncă de-a lungul celor 12 ani şi în ultimele patru săptămâni pregătire zi de zi câte cinci, şase sau şapte ore pe zi doar învăţat. La probele scrise am dat examenul din Limba română, Istorie şi proba la alegere mi-a fost Psihologie, pentru că din clasa a X-a am participat la Olimpiada Naţională de Psihologie şi atunci am zis că îmi este mai uşor”, ne-a spus Veronica Feier”.
  • Camerele Parlamentului se vor întruni într-o nouă sesiune extraordinară pentru a se stabili datele Referendumului din 29 iulie 2012.
  • La numai 8 ani, Tanishq Abraham face cursul de astronomie la facultate alaturi de elevi care sunt cu cel putin 10 ani mai mari ca el! A luat cea mai mare nota din intreaga grupa, iar specialistii cred ca va ajunge unul dintre geniile capabile sa schimbe soarta omenirii!”.

  • Tineri cu sâni foarte mari din cauza numărului mare de hormoni feminini.
  • Biserica episcopală din SUA a acceptat să binecuvânteze cuplurile gay care vor să-şi unească destinele. Hotărârea vine la doar câteva luni după ce preşedintele Barack Obama a declarat că susţine căsătoriile între persoane de acelaşi sex”.
  • „”Nu cred că aş putea să trăiesc în sihăstrie, dar am zile în care mi-aş dori să mă pocăiesc. Sunt om şi trebuie să mă accept cu păcatele pe care le am. Uneori deschid Biblia şi citesc lucruri la întâmplare şi parcă se potrivesc, parcă primesc răspuns la întrebările pe care mi le pun în acele momente. Chiar mă gândeam să mă pocăiesc pentru că nu înţelegeam de ce mi se întâmplă numai lucruri rele pentru că nu eu nu am făcut rău nimănui. În seara în care am fost achitată, mi-am promis că o să mă îndrept mai mult spre Dumnezeu. Atunci am crezut că El există„, a spus Simona Sensual la Antena 1”.
  • Laura Andreșan și-a luat BACul anul acesta, la vârsta de 30 de ani. „Da, am dat Bac-ul, nu a o mia oara, nu a opta oara, nu a cincea oara, nu a treia oara, nu a doua oara. Azi la 30 de ani, in 2012, m-am inscris prima oara in viata mea la acest examen, si l-am luat!”.
  • Iar Grasu XXL o are pe Maria Popescu/ Sandra Romain în videoclipul Turbofin. Adică pornografia face casă bună cu hiphopăreala dacă iese bani.
  • personal, fac parte dintre milioanele de cetăţeni români care nu mai suportă un regim politic axat pe ură, hoţie, represiune şi cedare a suveranităţii naţionale”.
  • Idem: „Domnul Antonescu este primul preşedinte CARE NU PROVINE DIN SISTEM şi asta-i miza cea mare. Pentru că numai un om care provine dintr-o familie persecutată politic şi numai un om a cărui ascensiune e fundamentată exclusiv pe merit, de la firul ierbii, până la cea mai înaltă magistratură în stat, poate garanta respectarea valorilor fundamentale ale democraţiei şi statului de drept. Nu cineva mereu privilegiat, cineva ale cărui criterii de ascensiune au fost, din start, oneroase (de unde şi dependenţa de poliţia politică)”.
  • Alexandru Mihail Orlando este singurul absolvent din Buzău care a obținut la examenul de bacalaureat media 10. Mai departe, el va studia la Facultatea de Automatică, din cadrul Universității Politehnice, deoarece el nu dorește să-și continue pregătirea profesională în străinătate”.
  • Miercuri seară [11 iulie 2012] Băsescu a susținut în fața sediului său de campanie din București, o conferință de presă având în spate un panou electoral pe care erau afișate fotografii cu coperta Constituției României. De asemenea și pupitrul de la care vorbea Băsescu avea în față o fotografie cu coperta Consitituției. Președintele suspendat a spus jurnaliștilor că el a câștigat alegerile din 2009 cu Constituția în mână, jucând totul pe o singură carte și de aceea a ales să își facă campanie în acest fel. Însă, prin utilizarea însemnelor naționale, Traian Băsescu încalcă legea electroală din România. Potrivit legii 370 din 2004, articolul  41, alin 7 prevede că: Sunt interzise afișele electorale care combină culorile într-o succesiune care reproduce drapelul României sau al altui stat. Legea prevede sancțiuni în acest caz amendarea candidatului cu sume cuprinse între 1500 și 4500 lei. Așadar, Băsescu cere cinste de la Guvern, să respecte legea, dar el o încalcă cu bună știință fără să îi pese”.

  • Nu i-au zis că au fraudat statul cu peste 15 milioane de euro. Printr-o schemă complicată, cei 17 membri ai reţelei au cumpărat între 2011 şi 2012 peste 33 de mii de tone de motorină. Le vindeau apoi către diverse firme fantomă, care aveau grijă să transforme motorina în păcură, în acte”.
  • Horia Neamțu = Mihail Neamțu sau o altă clonă?

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort