Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Date: 15 iulie, 2012

O platformă TPA „cu o prezentare mai eficientă a informației”

Asta este opinia lui Claudiu Bălan pentru TPA: ușurința de a fi accesată. Pentru că acum i se pare că suntem mai mult blog decât platformă.

De acord: din perspectiva vizualității!

Pentru cine nu e învățat cu onlineul…și nu știe să te caute la arhivă sau la categorii.

Și pentru începători, e adevărat, e nevoie de o suprafață a platformei care să îi ducă mură în gură către o latură anume a platformei.

Însă dacă eu schimb interfața de acum cu categorii…nu se mai vede munca zilnică, ci doar categorii ca: Articole, Predici, Cărți, Fotografii etc.

Se rupe rânduiala firească a zilelor.

Omul nu te mai urmărește în cursul firesc al creației…ci după preferințe.

Însă pe mine mă interesează să mă înțelegi, tu, cititorul meu, în tot ceea ce creez…și nu în ce vrei tu să cauți…pentru că ai nevoi stringente pentru amvon, pentru un examen, pentru o problemă pur personală.

Ce îmi cere Claudiu e o mâncare frugală, o îndesare a mâncării pe gură…pentru cititori grăbiți.

Nu!

Eu creez conținut de gândire și de viață pentru oameni!

Un mod de a gândi și a te raporta la diverse lucruri.

Nu vreau să îți dau ca să pleci…ci să rămâi…și să mă descoperi…și să te descoperi prin ceea ce scriu.

Să vezi cât poți tu…și cât vrei tu…din lucrurile pe care le scriu.

*

Da, ar fi foarte ușor să transform interfața în cărțile mele și în categorii, într-o prezentare minimalistă…la care platformă să scriu din când în când…

Mi-ar fi foarte ușor…și Claudiu vrea să adopt stilul lui de vizualitate, cu tematici înșirate sub o imagine.

Însă Ortodoxia e un mod de a trăi…și nu un colaj!

Ziua de ieri nu poate să fie ziua de mâine…tocmai de aceea ea este în trecut.

Eu, ieri, am gândit, am scris, am interacționat așa și așa. Azi, așa și așa. Mâine…vom vedea.

Mă poți urmări pas cu pas în modul meu de a mă prezenta în online.

A rupe continuitatea asta firească…înseamnă a pune în prim plan bucăți de viață rupte din context (articolele mele despre…, fotografiile mele de la…, file audio din…), pe premisa că unii, mai grăbiți, n-au chef să mă cunoască…pe îndelete.

Însă cei prea grăbiți…nu au timp de ei să se cunoască.

Nu vor nici pe ei să se cunoască…tocmai de aceea se grăbesc spre cioara de pe gard…și nu se opresc la vrabia din mână.

*

Așa că greoiul mod de-a fi…e viața!

Așa e viața: un bloc de piatră…pe care îl cioplești după tine însuți.

Dacă te grăbești…arhitectura se strică.

Dacă mergi cu atenție, cu finețe…ajungi la multele detalii ale platformei noastre și la viața noastră.

Însă nu e pentru toți atenția…cum nu e pentru toți vederea de sine.

Sau nu orice vârstă are aceeași atenție…și răbdare.

Mai trec ceva zile…și lucrurile se văd mai plin

*

Pe scurt: TPA, în orice format, e prea mult pentru cineva care…se grăbește.

Și dacă mie nu îmi place să mă grăbesc cu ei (adică să îi expediez pe cititori doar la trei articole scrise pe un an de zile), de aceea îi rog pe cititorii mei să mă citească zilnic…în așa fel încât să se citească zilnic.

Și își vor dea seama că și ei sunt un mult care nu se poate înțelege rapid.

The Sight of God in the Theology of Saint Symeon the New Theologian [55]

Here, parts 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54.

Our greek font.

***

In the last passage which I quoted from Chapters appears in face of us a reality of perfection refelt always as personal imperfection.

Namely the indwelling of Holy Trinity in the perfect does not mean a morbid state of jubilation, of vainglorious jubilation, but on the contrary it gives rise to a continually longing toward the coverage that tw|/ avtele,stw| te,lei [end without end][1] of the love of God.

The reaching at end, as says Symeon, the reaching at the perfection in holiness, which is always a personal measure and not one impersonal, does not propagate in us the feeling that we have come to a final satisfactory from point of view personal, but, rather, on that one, that we have not found a beginning [avrch.n] of our longing and of our love for God[2].

For that they can not encompass the perfection of love for God, the perfect have the consciousness that they do not love God[3], for that they do not feel fully fulfilled in their love for God.

This consciousness of impetuous love of the perfect, always refelt as imperfect and deficient, it gives rise to the most profound and incomprehensible humility for those who are not spiritual men, for that Saints consider themselves unworthy of God’s salvation[4].

The sinfulness on which and imputed it the perfect, in definitive, not is only of the level of the grossness, where was  deepened sins of youth and of their ignorance, but, rather, it comes from the feeling of their imperfection in face of the over-completion of God’s glory.

The experiencing of the divine light creates the consciousness of the congenital imperfection of the perfect. They understand in those ecstatic moments, with all their being, that they can never be proper to the divine light, for that they will never to comprehend the greatness of it discoveries.

The Saints’s humility arises from the greatness of the discoveries [II Cor. 12, 7], as to paraphrase on the Divine Paul, from the deep intimacy of them with God, being a charismatic state.

It is not, with precedence, the fruit of remembering of the proper deeds, but, essentially, is an understanding of proper power, a reduced power, to comprehend the glory of God.

The sensing of the grace is the pledge [avrrabw.n][5] and the full certainty [plhrofori,an][6] of our salvation.

In symeonian soteriology this enunciation represents one capital truth for the authentication of an Orthodox faithful.

The Orthodox authentic faithful is the one conscious of the treasure of grace from himself, that does not extinguished the torch of the grace from him and is seer of divine glory through his continual cleaning of passions.

This believer lives in history and is identifiable by other confreres, which they were cleansed of passions and are filled of the Ghost, according as gives witness our Father: „and now are men nonpassionate [avpaqei/j], Saints [a[gioi] and [men] full of divine light [peplhrome,noi tou/ qei,ou fwto,j], that spend in the midst of us and kill their until there all [members of] their earthly [Col. 3, 5] of all uncleanness and passionate lust, that not only that they do not think or to start sometime from themselves to do the evil, but they even when dragged to it by another they do not suffer any change of the unpassion that is proper to them”[7].

Symeon knew from he himself the holiness and he saw and in those who needed Orthodox. He felt not as on an imperious need the reporting to the past of Church for to talk about holiness, for that he confessed openly about the holiness of  Church’s men contemporaries of himself. His theology talks about this continuing reality of holiness in the Church and, implicit, about the holiness of the Church as the Body of Christ.

In the Catechesis 14, that treats just about the reality of spiritual experience, Symeon talks about the absolute consciousness of the one that purifies the passions, about this the divine-human process that occurs in him: the one that puts over his passions „the commandments like some medicines, and the trials as on a hot iron, humbling and crying and requiring boiling the help of God, he sees clearly the grace of the Holy Ghost coming [o`ra/| evnargw/j th.n ca,rin tou/ vAgi,ou Pneu,matoj paragenome,nhn], snatching them and erasing them one by one, until his soul is made with completely free of all this. Because the coming of the Ghost does not make him worthy of freedom [to the passions] just in part, but in accomplished face and clean [telei,wj kai. kaqarw/j]”[8].

The same awareness of the cleaning appears and less later, in the catechesis cited anterior, where Symeon affirms in trenchant mode, that „God, He who dwells in him, teaches on an such man about the future and the present, not through word, but through work, through experience and reality [e;rgw| kai. pei,ra| kai. pra,gmati]. Because God revealing to his mind’s eye, looks him how many wants [He] and how many are useful to him [the faithful], and the other [that exceeds him] convinces him not to seek and nor to search, nor to spy out with curiosity, because even those that God reveals to him and shows them [expressly] he can not looks with shamelessness[9].

Our relation of communion with God is the one in the frame of which we learn from our own illuminations of the grace.

The measure of our spiritual knowledge is given by the measure wherewith God shows us those of His.

What exceeds us, that measure at that we can not reach noway, is one that we do not even want it, for that we can not have the longing by it in our heart, if God would have not attracted us to the boundless horizons of this longing.

In the measure in that we feel an untold wish to God, at a some personal intensity and we see that we can not more than that, for Symeon this thing means that we intuited the measure of our spiritual living.

For that, as said and Father Professor Dumitru Stăniloae, the sight of God „not means that God is known in perfect mode. He remains and for the Eastern Christian always a mystery. For never the light received from the person of Christ is not a complete understanding of His person and of the Holy Trinity”[10].

*

Looking the unbeatable chaining of the symeonian reasonings, extracted from direct experience of holiness, we can not reach at an other conclusion than of his and namely at the fact that the personal salvation is a personal advance in holiness, ie in living in and through the grace of God.

Our Father does not grant the monopoly of holiness to a certain categories of believers from the Church, but he confesses one salvation for all, on measure of everyone, as personal sensing of divine glory, as a sacred link with God the Holy and as an eternal communion with Him.

For Saint Symeon the holiness is the normal state, quotidian of the Christian Orthodox, that is learned primarily from the relation alive, gracial and ecstatic with God and not from books or through an exterior mimicry of it.


[1] SC 51, Chapters, I, 7, 11, p. 42 / Ică jr. 3, p. 367.

[2] Idem, Chapters, I, 8, 14-15, p. 42 / Ibidem.

[3] Idem, Chapters, I, 8, 15-17, p. 42 / Ibidem.

[4] Idem, Chapters, I, 8, 17-19, p. 42 / Ibidem.

[5] Idem, Chapters, III, 47, 4, p. 94 / Idem, p. 408.

[6] Idem, Chapters, III, 47, 7, p. 94 / Ibidem.

[7] Idem, Chapters, III, 87, 9-16, p. 108 / Idem, p. 419.

[8] SC 104, The Catechesises, XIV, 88-96, p. 210 / Ică jr. 2, p. 179.

[9] Idem, The Catechesises, XIV, 150-157, p. 216/ Idem, p. 181.

[10] Rev. Prof. D.Th. Dumitru Stăniloae, The Personal Link with Christ in the Light of Divine Infinity, after Saint Symeon the New Theologian [Legătura personală cu Hristos în lumina infinităţii dumnezeieşti, după Sfântul Simeon Noul Teolog], in Orthodox Dogmatic Theology Studies [Studii de teologie dogmatică ortodoxă],  op. cit., p. 316.

TPA la 10.000 de articole

De ce am ajuns la 10.000 de articole?

Pentru că ne dedicăm faptului de a vă bucura pe dumneavoastră.

Și dacă te dedici…articolele apar unele după altele…dar nu apar fără ca să le scrie nimeni. Fără ca să nu transpire nimeni. Fără ca să nu se bucure sau să nu sufere nimeni pentru ele.

Scrisul e modul nostru de-a trăi și de a comunica frumos și rapid cu alții.

Tocmai de aceea și dumneavoastră veniți după noutăți la noi. După ce am mai scris și editat în ultimul timp: pentru că sunteți avizi de nou…de continuare.

Da, există continuare, atâta timp cât pe fiecare zi muncim…la continuare!

Și există continuare atâta timp cât dumneavoastră sunteți niște prezențe tot mai vii în viața noastră.

Vă mulțumim tuturor pentru prietenie…și așteptarea dumneavoastră va fi bucurată pe mai departe!

Căldură mare cu și fără Caragiale

  • Acesta este articolul 9.999 de pe TPA [Teologie pentru zi]. Sau dacă munceșticitești!
  • Victor și Mariana Ciutacu au împlinit 17 ani de căsătorie.
  • Problemele de limbă română ale unui român americanizat. Sau despre diferența dintre limba de dicționar și limba vorbită, cu toate nuanțele ei vii și reactualizate continuu.

  • Nu doar publicul cititor, ci si autorul cartii – cu conditia sa fie lucid – cistiga de pe urma unei cronici aplicate, oneste si transante”.
  • Ştim din surse credibile că Traian Băsescu a fost impus în primul guvern al României postdecembriste de către structurile fostei securităţi, nefiind deloc agreat de însuşi fostul şef al statului de atunci, datorită acestui motiv. Activitatea sa a fost permanent una propagandistică, agitatorică, în orice poziţie guvernamentală s-a aflat. Deşi nimic nu îl recomanda pentru statura unui personaj incomod, s-a impus pe scenă ca un veritabil sforar, demagogia fiind propria sa natură. S-a impus drept un garant oportunist al unor noduri cu Europa şi America. Din păcate, valorile pe care ar fi trebuit să le întruchipeze Traian Băsescu nu au fost niciodată manifestate în aria instituţională pe care a avut-o în subordine. Cu toată elocvenţa de ins care şi-a depăşit cu evidenţă condiţia, Traian Băsescu, marinarul ajuns înalt oficial comunist, a convins, în primul rând, propria clientelă politică. Împreună cu aceasta, an de an, a constituit o piramidă având la bază o nemulţumire permanentă. Tot ce s-a întâmplat sub umbrela preşedinţiei sale stă sub luciul unei armuri dictatoriale”.
  • Presedintele suspendat si-a schimbat complet atitudinea: e plingacios, vorbeste despre cinste si cel mai importanta, incearca sa se victimizeze in ochii celor mai slabi de inger, poate-poate le mai smulge votul. Timp de 8 ani de zile, Basescu a controlat totul in mod autoritar, a transformat tara intr-un poligon securistic si al dosarelor facute adversarilor, a vorbit urit, a amenintat, a protejat si ascuns coruptia imensa de la virful PDL”.
  • Participanţii la miting[ul pro-Băsescu] au început să vină, sâmbătă dimineaţă [14 iulie 2012], înainte de ora 10.00, în Piaţa „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, majoritatea îmbrăcaţi în alb, având pancarte cu inscripţiile: „Traiane nu eşti singur, Clujul te susţine„, „Clujul este de partea ta”, „România trezeşte-te, UE a reacţionat deja, noi cât mai dormim?”, „Plagiatorul sfidează poporul”, „Băsescu nu uita, Clujul e de partea ta”, „Nu suspendării preşedintelui”, „Pro Traian Băsescu”, „Respectaţi deciziile Curţii Constituţionale”, „Traiane nu eşti singur, eu sunt cu tine„”.


  • Dosarele medicale ale lui Adolf Hitler au fost scoase la licitaţie, iar amănuntele şi secretele care sunt dezvăluite astfel sunt incredibile. Documentele arată că Fuhrer-ul îşi curăţa sinusurile cu cocaină şi a fost pe cale să devină dependent de acest drog, iar medicii au intervenit brutal; de asemenea, îşi făcea injecţii cu spermă de taur ca să-şi crească libidoul – de altfel, nu făcea sex cu amanta sa, Eva Braun, decât după un astfel de „tratament”. În plus, Hitler avea probleme cu eliminarea gazelor intestinale şi uneori lua şi câte 28 de pastile în acelaşi timp, lucru care i-a distrus ficatul şi stomacul”.
  • De la Ziariști online.

  • Lamentațiile lui Patapievici pentru ICR…ca și când dacă el ar pleca de la conducere…s-ar prăbuși totul. De unde atâta nevoie de „prezența” sa…când el a fost pus aici din motive politice?

  • Degeaba te pretinzi elită intelectuală, dacă din punct de vedere moral eşti zero”.
  • Pentru cei cărora „le priește” criza:

  • Și din nou despre afirmațiile scriitoricești ale lui H. R. Patapievici…în timp ce „reprezintă” cultura poporului român:

  • La mitingul de la Timişoara [15 iulie 2012], la care până la ora 19.00 erau prezenţi aproximativ două mii de oameni, a ajuns preşedintele interimar Crin Atonescu. Mai mulți participanţi poartă tricouri albe cu mesaje precum “BĂ!SE taie pensiile”, “BĂ!SE taie salariile”, “BĂ!SE duce ţara de râpă”, “DA, din jucător îl facem spectator”. De asemenea, oamenii scandează “Jos Băsescu!” şi au pancarte cu mesaje precum: “Votează DA la referendum”, “Mergem la VOT” şi ”Hai la referendum!””.
  • Nu există Europă deplină fără România. Trăiască România, democraţia şi statul de drept. Sunt aici pentru a spune azi, tuturor elitelor intelectuale, profesionale, ale României. Implicaţi-vă, faceţi-vă datoria. Sunt aici pentru a le spune tinerilor să vină la referendum şi să-şi hotărască viitorul. Da în Timişoara, da în toată ţara”.
  • La miting a ținut un discurs și poetul Mircea Dinescu care a transmis PDL că „Vara asta se poartă altul„, cu referire la un nou președinte”.
  • Ungureanu huiduit la Arad.

Curs de Teologie Dogmatică Ortodoxă

În format video, în limba engleză și cu subtitrare în limba română.

Cursul 1. Căutarea credinței. Conferențiază Prof. David Frost.

Cursul 2. Dumnezeu Sfânta Treime. Conferențiază Fr. Demetrios Bathrellos.

Cursul 3. A fi om: a trăi plenar! Conferențiază Dr. Christine Mangala Frost.

Cursul 4. De ce a venit Iisus la noi? Conferențiază Gladys Bland.

Cursul 5. Mântuirea în Hristos. Conferențiază ÎPS Kallistos Ware.

Cursul 6. Duhul Sfânt. Conferențiază Fr. Michael Harper.

Cursul 7. Ce este Biserica pe pământ? Nu e Dumnezeu de ajuns? Conferențiază Fr. Michael Harper.

Nu avem cursurile 8-12.

Un curs aplicat, pe problemele existente.

Care s-a născut din nevoia reală de a da răspunsuri.

Pentru că cel mai adesea trebuie să răspundem la contestări sau la întrebări prostuțe, copilărești (din perspectiva cugetării teologice)…dar singurele care ni se pun.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén