Bucurie și rugăciuni pentru ploaie

  • Dintre cei 153.353 de români sărbătoriţi de Sfântul Proroc Ilie, 113.355 sunt bărbaţi, iar 39.998, femei. Cei mai mulţi bărbaţi care au onomastica vineri [20 iulie 2012], respectiv 107.506 dintre ei, se numesc Ilie, în timp ce, din rândul femeilor, majoritatea (aproape 15.000) poartă numele Ilinca […]. Alţi români care îţi serbează vineri ziua numelui se numesc Liana (10.514), Lia (5.554), Iliana (4.658), Iliuţă (3.270 de persoane), Lică (2.191), Lica (1.761), Eliade (278), Ilieş (85) şi Iliuş (15)”.
  • Tabloul ”Odalisque au Pantalon Rouge”, din 1925, al lui Henri Matisse, furat acum 10 ani în Venezuela, a fost descoperit la Miami. „Tabloul, estimat la 3 milioane de dolari, făcea parte din colecţia Muzeului de artă contemporană din Caracas”.
  • Iar Gândul publicitează (ce penibil!) un sait jegos anti-USL. Unde v-a zburat deontologia, d-le Cristian Tudor Popescu? Merită românii care suferă un astfel de partizanat mediatic?
  • D-le Răzvan Codrescu: la Feldioara e o problemă personală. Românii însă, care vor să destituie un președinte iresponsabil și corupt…au și motive. Motive suportate pe propria piele…Care sunt motivele dumneavoastră, pentru care vă place să fiți ambiguu? Sau pentru care nu puteți să compătimiți cu ei?
  • Radu Herjeu, nu ești singurul! Mulți nu se regăsesc în brandurile propulsate în România în mod oțios.
  • „”Este o mare onoare pentru mine, în calitate de preşedinte interimar al României, să vă prezint astăzi, de ziua dumneavoastră, salutul şi omagiul tuturor compatrioţilor noştri. Ziua Aviaţiei şi a Forţelor Aeriene este o sărbătoare pentru noi toţi. O sărbătoare în care cinstim istoria aviaţiei româneşti, istoria sacrificiilor pe care dumneavoastră le-aţi făcut pentru această naţiune. Este o sărbătoare de suflet în care ne strângem cu tot sufletul, cu toată memoria şi cu toată puterea noastră în jurul acestei elite a naţiunii române, care aţi fost şi rămâneţi. Este o sărbătoare în care în acelaşi timp ne gândim la viitor. Dumneavoastră aţi fost totdeauna şi rămâneţi o elită a Armatei Române şi o elită a naţiunii române”, a afirmat Crin Antonescu”.
  • De când și până când schimbarea unui șef la STS echivalează cu destructurarea siguranței naționale? Delirul lui Traian Băsescu atinge în aceste zile cote alarmante. Pentru că simte cum de la o zi la alta se apropie de demitere, Băsescu inventează și creează scandal în speranța că va câștiga la fel ca și în 2004, când a acuzat fraude masive la vot, care, culmea!, l-au scos președinte. Deci cine și în favoarea cui a furat?”.
  • Campania pentru susținerea președintele suspendat, Traian Băsescu, capătă pe zi ce trece aspecte disperate. În Capitală se distribuie “Vocea României”, un ziar fără elemente de identificare, cu un conținut virulent la adresa Guvernului și a USL, cu extrase de texte și opinii  pro-băsiste care au apărut în ultima vreme”.
  • Și un alt „deontolog” căzut în mrejele banilor: „Ion Cristoiu a afirmat, joi seara [19 iulie 2012],  că procedura de suspendare a lui Traian Băsescu este „o lovitură de stat care a început pe 3 iulie și se va termina după 29, cu fraudarea referendumului””.
  • Facebook te toarnă la Poliție…dacă i se pare că ești „altfel” pe chat sau pe pagina-ți personală.
  • Înainte ca să apară luni, 23 iulie 2012, cartea lui Marius Oprea despre T. Băsescu, Vasile Gogea ne reamintește articole relativ recente ale lui Oprea despre aceeași persoană:
  • Seria articolelor din Observatorul Cultural:

    Marius Oprea a mai publicat în 2010 în Observatorul Cultural încă cinci articole despre Traian Băsescu:

  • De ce nu-mi place Băsescu
  • Umbrele trecutului. Colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea (I)
  • Umbrele trecutului. Colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea (II)
  • Umbrele trecutului. Colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea (III)
  • Umbrele trecutului. Colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea (IV)
  • *
  • Un omagiu pentru Caragiale.
  • Dacă până în 2000, românii vizitau restaurantele care comercializau mici, astăzi din meniul zilnic al unui bucureștean nu lipsește mâncarea de tip fast-food. De aceea, aproape zilnic, restaurantele  vând, în medie, 25.000 de shaorme, 10.000 de pizza și 500 de pachete cu mâncare chinezească”. Simplu: pentru că nu mulți știu să gătească acasă.
  • Anonimul 2012 [Festivalul Internaţional de Film Anonimul] va avea loc „în perioada 6 – 12 august [2012], la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării”.
  • Astăzi, Adrian Păunescu, ar fi împlinit 69 de ani



  • Un milion de spanioli au ieşit în stradă pentru a protesta în 80 de oraşe ale ţării împotriva noilor măsuri de austeritate pe care guvernul conservator urmează să le aplice. Cei un milion de funcţionari publici şi sindicalişti s-au ciocnit cu forţele de poliţie. Violenţele au erupt la Madrid la miezul nopţii de joi spre vineri [19-20 iulie 2012], poliţiştii fiind nevoiţi să folosească gloanţe de cauciuc şi gaze lacrimogene, pentru a împiedica luarea cu asalt a clădirii parlamentului. În alte localităţi au fost construite baricade din coşuri de gunoi incendiate, pentru a împiedica trecerea maşinilor de poliţie. Mulţimea a strigat lozinci precum “Mâinile sus!, acesta este un jaf”, iar unii protestatari purtau pancarte pe care scria “Franco s-a întors”. Oamenii au fost mobilizaţi prin intermediul reţelelor de socializare. “Spaniolii s-au săturat de politicieni. Să facem istorie!” a fost unul dintre mesajele de pe Twitter”.
  • Idem: „“Nu este vorba despre lipsa banilor. Există prea mulţi hoţi”, au replicat protestatarii”.
  • Oameni speciali.

  • Ieri [18 iulie 2012] a ajuns in Bacau torta olimpica a lui Basescu, asa-zisa “flacara a democratiei”. Desigur, cine are memorie buna isi da seama ca e vorba de o ipocrizie imensa ca fix cel care a calcat in picioare principiile democratice sa tipe acum ca din gura de sarpe ca cei care-i vor capul in par sunt anti-democrati”.

  • Ajuns om mare, astăzi, dl Patapievici consideră istoria poporului român o încrucișare de jeturi de urină, ale domniei sale, ale prietenilor domniei sale și ale altora, luptători în jeturi de urină, din plăcere, din plictis intelectual sau alterare fizică ori dracu îi mai știe. Pentru domnia sa, cultura română este periferică, născută din jeturile de urină ale istoriei altora. Problema cea mai gravă nu este jetul de urină al dl Patapievici peste poporul român, peste istoria sa, peste cultura sa și, mai ales, peste destinele distruse din vremea nașterii sale, ci faptul că domnia sa se urinează de la înălțimea funcției de director al ICR, de șef peste cultura română! Și spune asta fiind plătit din banii poporului peste care se pișă!!! În toată această vreme, își sprijină gașca, promovând-o cu bani grei în afara țării, unde operele acestor mediocri mor de plictiseală în galantarele librăriilor. Dacă acest popor îi produce atât de multă greață atunci de ce nu-i este greață și de banii pe care-i primește pentru așa-zisele călătorii de promovare?! Dacă îi este așa de greață de poporul care-l subvenționează, atunci de ce nu-și dă demisia din funcțiile oficiale și să se retragă în turnul de fildeș al genialității sale?! Dacă e așa de bun, atunci de ce nu se stabilește în Occident?!”.
  • Despre cum dictatorul Siriei își ucide proprii oameni.
  • Revista internațională de poezie Cervantes. Nr. 1, 2012, 136 p.
  • Aproximativ 300 de persoane participă, vineri seară [20 iulie 2012], în faţa Prefecturii Constanţa, la mitingul de susţinere a lui Traian Băsescu, organizat de PDL, în apropierea acestora făcându-şi prezenţa şi câteva zeci de oameni care cer demiterea preşedintelui suspendat. Manifestanţii, în fruntea cărora se află liderul PDL Constanţa, Gigi Chiru, scandează “Jos Antonescu, să vină Băsescu” şi au pancarte cu mesaje precum “Băsescu la Constanţa a studiat, şi nu a plagiat”, “Aţi sugrumat voinţa poporului”, “Aţi pus botniţă democraţiei”, “Constănţenii cer demisia lui Ponta“, “Avertizare: România infestată de dictatură””.
  • Crin Antonescu (în seara lui 20 iulie 2012): „Pe mine personal, ca persoană fizică, nu mă interesează câte telefoane speciale are la dispoziţie Traian Băsescu. Chestiunea este că în ţara asta există legi, care trebuie respectate, şi că există oameni care au la rândul lor, prin lege, obligaţia de a face ca legile să fie respectate. Nu puteam să mă sustrag de la a lua o anumită atitudine şi anumite măsuri. La fel şi Comisia de securitate din Senat. Echipamentele instalate acolo au fost instalate în virtutea unei legislaţii care prevede strict beneficiarii acestor instalaţii şi servicii. Preşedintele României, adică persoana care exercită efectiv funcţia, este una singură. Nu avem în legislaţie noţiunea de preşedinte suspendat”.
  • Liviu Dragnea (Antena 3, de la 22. 05): pe 29 iulie 2012 vom scăpa de ultima rămășiță a trecutului comunist/ 22. 08: „poziția lui Crin [față de UE] a fost de român adevărat”/ sunt foarte bucuros de Crin ca președinte/ Crin „e un președinte senin, care nu vrea să terorizeze populația”/ Crin are curaj și vorbește în numele poporului român/ 22. 11: Crin și Victor fac „o echipă redutabilă”/
  • E perfectă implicarea lui Crin. E perfect tonusul lui. Avem nevoie de mobilizare. De milioane şi milioane. Ca să se arate care este starea de spirit a poporului român descătuşat. Şi se va arăta. În plus, Băsescu simte deja umărul rece al celor pe care i-a minţit din Europa. Ca să nu mai zic de glaciaţiunea din SUA”.

Ion Pillat – culorile amintirii [10]

Un poem ceva mai lung, intitulat Timpul, pare că brodează pe o învechită schemă mitică și că nu are prea multă profunzime filosofică. La prima vedere…

Pillat a simțit nevoia unei condensări a perspectivei temporale, a unui…rezumat poetic.

Recurge deci la o personificare…care pare elementară…și timpul devine un personaj într-un context naratologic.

E un fel de namilă din basmele lui Creangă, un Păsări-Lăți-Lungilă care se distrează cinic vânând sau…transformând lumea și realitatea, îmbătrânind oamenii:

Lung Timpul a căscat de plictiseală…

A plecat.

*

Cu un sărut, din drum, schimbă în babă-clonță,

Șchiopând în băț și fără dinți –

O fată, dreaptă ca o lanță,

Mlădietoare în catrinți…

Și luându-i piersicile din obraz,

Lăsând smochini uscate – făcu haz.

Însă Timpul acesta superficial și lipsit de logică, care se joacă nătâng cu existențele, nu este timpul părut etern al lui Heraclit – pe care îl invocă și Pillat în câteva rânduri.

El este o creatură se naște și moare odată cu omul.

Statura lui gigantescă, personalitatea lui strivitoare e până la urmă o iluzie a omului care nu acceptă, în conștiința lui, metamorfozele distructive și anihilatoare pe care le constată asupra realității și a ființelor pe care le cunoaște și le iubește, care e rănit de această evoluție și îi atribuie, în consecință, temporalității, dimensiuni și forțe hiperbolice.

Ceea ce afirmă Pillat în acest poem este că, deși vorbim de un timp universal, de fapt temporalitatea are o profundă valoare și dimensiune individuală.

Există timpul fiecărui om și la fiecărui lucru în parte. Dar mai ales omul are conștiința și rațiunea de a reflecta într-un mod cu totul personal acest timp.

Însă în acest poem există mai multe episoade sau tablouri care pot fi admirate separat.

Se pot deosebi mai multe peneluri care aparțin însă aceleiași epoci poetice (nu excludem intenția pastișei, a melanjului de tonuri).

Astfel, după un scurt preludiu eminescian, o strofă e un tablou întreg arghezian:

Tăcerea deodată și-întinse împrejur,

Auitor și veșnic, golu-i sur

*

Pe sub bolțile pustii

A țesut păienjenișul,

Prin geamuri sparte da frunzișul,

Și din pereți

Creșteau bureți,

Pe butii goale – mucegaiul

Viața își pierduse graiul,

Cojită ca o tencuială.

Epitetul sur, asociat golului tăcerii, ne face inevitabil să ne gândim la eminescienele văi sure ale chaosului din Scrisoarea I.

Altă strofă invită la perspective blagiene (deși pare a-l anticipa întrucâtva și pe Geo Dumitrescu, pentru că remarcăm nu doar ritmul narativ al versurilor, ci și libertatea de a trage cu pușca a Timpului):

Simți cum Timpul calcă prin pădure,

A bubuit lung pușca lui cu cremeni…

Dar Timpul, luând în palmă pândar și deal și vie,

A râs, a râs…suflând ușor:

– Un fulg de păpădie

Ce-n vânt îl semeni –

Se depărtă priveliștea năucitor;

Se făcu mică…mică – așa cum

Ai fi privit-o la „panopticum”,

Sau încrustată-n tine, în rama anilor

 *

Și Timpul o porni la deal, la vale,

Sub stele cât pumnul…

Există, în același timp, în poem, și tablouri lirice de mare intensitate, pasteluri dinamice, în care timpul devine o plasmă transparentă și agilă sau un râu care curge cu viteza luminii (într-o viziune separată de cea dominantă a poeziei).

Și cum aprinse toamna în codri-ntâiul foc,

O bună zi, din Iezer, Păpușa și Negoi,

Se scurseră pe drumuri, umflate-n valuri noui

Cu spuma lor de lână, pâraiele de oi

Și frunze-n viață printre atâtea moarte foi,

Sitari pestriți porniră cu toamna din zăvoi…

Imaginile poetice, în consecință, curg cu o frapantă rapiditate, ca în montajele video…încă neinventate (vezi, spre exemplu, filmul de aici).

Sitarii sunt pestriți…ca și toamna și precum rugul codrilor nestins, de toamnă.

Viziunea aceasta, a timpului zburător/ fugător (fugit tempus, care, transpus în imagini poetice plastice, ne poate surprinde) nu e unică în lirica lui Pillat. Ea e reluată și în poezia Înapoiere:

/…/ Mori de vânt,

Cu aripe deschise izbite de pământ,

Păreau un cârd de berze zburând stângace. Line

Ca valurile mării, călătoreau coline

Și lanuri de secară, de grâu și de porumb,

Fugeau și ele-n urma văzduhului de plumb.

Viteza amintirii și suprapunerea imaginilor conștiinței fac ca oile sau colinelecălătorească ca valurile mării.

În poezia lui Bolintineanu era invers: valurile semănau cu turmele de oi: „valuri după valuri veneau ca turme-albind” (Conrad).

Imaginarul arhaic se imprimă pe o pânză modernă.

În alt poem, Acuarelă, morile de vânt nu mai sunt ca un cârd de berze, ci ca niște bătrâne „Ce albesc pe prundul gârlei pânza lunii”.

Lumina lunii e mătăsoasă, pentru că și în poezia Drum de noapte se vede „prin frunzișe luna cernută-n ceață fină”.

Bolintineanu credem că este invocat cumva și în Drum de noapte, pentru că aici volatilele miresme ale naturii („Poiene necosite de mult și miros vag/ De flori de fân în floare, de fragi și de sulfină”) sunt asociate cu ideea de perenitate prin…„metempsicoză”…a tinerei fete pe care o revezi mereu și mereu în altă generație:

Caleașcă, drum de noapte, păduri adânci de fag

Și prin frunzișe lună cernută-n ceață fină,

Poiene necosite de mult și miros vag

De flori de fân în floare, de fragi și de sulfină

*

În pace sufletească topindu-se, te-alină

Realitatea vremii pe al naturii prag,

Prin ce metempsicoză revăd obrazul drag

Al fetei de-altădată în albă crinolină!

*

Aceeași ochi sălbatici, același zâmbet trist,

Din care făurisem a dorului povară,

Și eu același tânăr și palid bonjurist…

*

Când ea înfășurată în vălul de percal

Îmbălsămat de vântul pădurilor, în vară,

Visa la iarnă baluri la consulul muscal.

Fata e…îmbălsămită ca în versurile lui Bolintineanu (de aceea aminteam de el): „înfășurată în vălul de percal/ Îmbălsămat de vântul pădurilor, în vară”.

Ea renaște cu fiecare generație și nu piere, pentru că ceva din ființa ei amintește de miresmele eternității, are grația și imaterialitatea aromatelor (amprenta frumuseții veșnice), dincolo de amănuntele biografice prin care se reface și se reînvață, mereu, experiența existențială.

Ne întrebăm dacă nu este cumva sugerată (mai mult sau mai puțin intenționat) și o înțelegere personală a metempsihozei eminesciene.