Predică despre post și transpirație [31 iulie 2012]

Iubiții mei,

după ploaia atât de dorită și de…rugată de astă seară…acum, înainte de a intra în Postul Adormirii Maicii Domnului, a vorbi despre post însemnă…a transpira.

Pentru că postul e o transpirație dureroasă, e o concentrare teologică, e o renunțare la pofte și la gânduri „înalte” despre noi înșine, e slujire liturgică, e comuniune, e înfrumusețare.

Înfrumusețarea trece prin transpirație…și nu prin relaxare!

Pentru că de aceea avem parte de post în calendarul Bisericii și nu…de ducere la mare în luna august.

Calendarul Bisericii e nedemocratic.

E draconic, adică aspru.

Nemilos cu trântorii

Nu are nicio zi pentru…relaxare…pentru că pe fiecare zi e slujbă. Sunt Sfinți de lăudat. Rugăciuni de făcut, metanii, cărți de citit, răspunsuri de dat, lucruri de clarificat.

Fiecare zi a Bisericii e cu post și rugăciune.

Cu renunțarea la tine.

Cu renunțarea la perspective înguste, șocante…unilaterale.

Pentru că trebuie să răspunzi unor oameni reali, cu situații reale…și despre care nu ai citit în nicio carte.

E post, post mult în Biserică.

Post serios.

Trebuie să te abții de la întrebări stupide.

Trebuie să te pocăiești pentru lucrurile decoltate pe care le spui și le faci.

Trebuie să te revezi la gânduri, kilograme, stări de spirit, zâmbete…

Trebuie să știi până unde să zâmbești și până unde să transpiri.

Pentru că oamenii îți citesc cartea…dar nu îți simt transpirația…

Nici lupta ta cu timpul.

Nici cât și ce-ai mâncat, nici cât și cum ai dormit, nici cât și cum ești.

Dar transpiri enorm la o carte…

O transpirație care te înduhovnicește, care te bucură, care te umanizează.

Da, oamenii frumoși sunt cei care nu te fac să simți…că trebuie să îi strângi de gât.

Sunt oamenii care te fac să te bucuri de faptul că ești om. Sunt oamenii care te fac să fii demn…că tembel te pot „ajuta” să ajungi foarte mulți…

Și e binecuvântat cine întâlnește oameni frumoși în viața lui, oameni ai lui Dumnezeu, care îl fac să se simtă om, adică să se simtă…bine!

Pentru mine postul înseamnă să mă simt bine.

Nu să mă usuc…ci să mă fac clar la minte, ușor la trup, bucuros la inimă.

Pentru că postul te îngrașă duhovnicește. Te umple de gânduri și sentimente sfinte. De dorința de a face lucruri bune, demne, clare, pline de dragoste.

Adică viața duhovnicească/eclesială e cea care regularizează pe om, care îl liniștește…după cum e regularizată/calmată Dunărea în drumul ei spre mare.

Când faci excese…vine postul…

Când faci păcate…urmează spovedirea lor.

Când faci un bine…vine bucuria binelui. Imediat vine! Pentru că Dumnezeu te umple de bucurie.

Așa că postul te transpiră, te pune în genunchi, te întreabă de patimile din suflet, te verifică la caracter, te întreabă de prietenie, de pace, de cumpătare, te luminează la minte, te diversifică în așteptări, nu te lasă să fii blegoman, adormit…gură cască…

Și ce nu e cu transpirație e fără arderi puternice.

Și unde nu sunt arderi puternice…e multă lentoare de Iad.

Adică: lasă-mă să te las, Marinelo…

Așadar acesta e motivul pentru care oamenii știu să transpire: pentru că privesc mai departe de o milostenie, de o carte citită, de un zâmbet frumos, de o călătorie duhovnicească.

Văd mai departe de ochelarii proprii…

Ba chiar trebuie să renunțe la ochelarii proprii…dacă vor să vadă în zările rugăciunii, ale postului, ale smereniei, ale dreptei-cinstiri de Dumnezeu.

Și frumos/duhovnicesc ajungi nu tapetându-ți mintea cu versete…ci pictându-ți mintea cu înțelegeri din faptele tale și din citirile tale și din viața ta.

Trebuie să ajungi la înțelegeri simple.

De aici la contemplații duhovnicești.

De aici la vederi mistice, dumnezeiești…când dorul nostru de Dumnezeu e luat pe sus de iubirea Lui…care ne dă să Îl vedem pe El, Cel Preadorit și Prea frumos.

 – De ce adormirea Prea Curatei Stăpâne e așteptată cu post?

 – Pentru că postul e bucurie.

 – Și cum ne bucurăm de faptul…adormirii ei? Adică de moartea ei?

 – Pentru că întru moartea ei…nu ne-a părăsit pe noi. Pentru că…deși a murit…ea e vie…pentru că a treia zi ea a înviat…și a fost luată de Fiul ei la ceruri.

De aceea ne bucurăm…pentru că ne bucurăm de un mort viu, vorba poetului, care se roagă pentru noi în ceruri neîncetat…dar căreia pomenindu-i moartea…pomenim de fapt viața virtuoasă/ duhovnicească/dumnezeiască…prin care toți putem fi vii în Împărăția lui Dumnezeu.

Un post pentru viață. Pentru viața veșnică.

Un post care e o școală a bucuriei.

Un post cu bucurie, alături de Maica lui Dumnezeu, pentru ca să facem din vara noastră o transpirație duhovnicească.

Asta nu înseamnă că nu putem merge și la mare

Problema e să nu mergem la mare…uitând că suntem ortodocși.

Problema e să nu uităm cine suntem nici în pat, nici în oraș, nici la masa de scris, nici la locul de muncă, nici pe câmp, nici la piață.

De aceea postul e cu abstinență, cu renunțare, cu venire în fire, cu intransigență față de derapajele proprii, cu reîntoarcere în pace…în pacea inimii…cu o minte rugătoare.

Fiecare după putere…fără să credem că vom face în două săptămâni ce n-am făcut în 30 de ani.

Însă oricând ne putem umple de post, de rugăciune, de cuviință, de teologie, de bucurie…chiar dacă „învățarea cu cele bisericești” e mai dureroasă la bătrânețe…dacă nu ți-ai învățat trupul să fie ascetic la tinerețe.

Vă doresc tuturor multă împlinire în postul dumneavoastră!

Și vă binecuvintez să fiți bucuroși și trezvitori în postul dumneavoastră!

Însă să nu uitați un singur lucru: să nu îi disperați pe cei din jur cu cât de „postitori” și „bisericoși” sunteți.

Zâmbetul îl veți primi de la Dumnezeu…și nu de la oameni. Amin!

Praedicationes (vol. 2), p. 229-232

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 Praedicationes

vol. 2

***

Paginile 2-12; 12-18; 18-24; 24-30; 30-37; 38-48, 49-55, 56-62, 63-69, 69-73, 73-81, 82-86, 86-91, 91-97, 97-100, 101-114, 114-120, 120-126, 126-132, 132-136, 136-141, 141-145, 145-151, 151-156, 156-160, 160-166, 166-173, 174-177, 177-181, 181-184, 184-187, 187-191, 191-195, 195-198, 198-205, 206-209, 209-213, 213-215, 215-229.

***

Și Matei 17, 17[1] pare ceva scos din context, dacă nu înțelegem adânc lucrurile.

De ce?

Pentru că Domnul, în mod paradoxal pentru un cititor liniar…căruia nu îi plac paradoxurile scripturale…în loc să vorbească cu tatăl și în loc să-i apostrofeze pe Sfinții Apostolii spune lucruri care par că nu au nicio legătură cu realitatea de față, cu contextul…

Pentru că El se referă, așa, în general, la următoarele lucruri: la un neam necredincios și îndărătnic, care, la primă impresie, pare să nu aibă nimic de-a face cu ce se întâmplă.

Dar să urmărim textul grecesc: apocritis de o Iisus ipen/ și a răspuns Iisus zicând: O ghenea/ O, neam…ghenea, gheneas…apistos che diestrammeni/ necredincios și pervertit/ corupt…în traducerea ÎPS Bartolomeu Anania acest diestrammeni fiind tradus prin îndărătnic.

Și pistos e credincios…pe când apistos înseamnă necredincios în limba greacă. Căci a, în greaca veche, e particula negației. E nu-ul nostru.

De aceea, noi, personal, în diverse contexte vorbim despre aharic, adică fără har….folosind a-ul negației din greacă. Nu mai știu dacă l-am inventat eu sau dacă l-am preluat…dar îl folosesc.

Și când cineva e aharic înseamnă că nu e al Bisericii. Nu e botezat ortodox. Și din această cauză e aharic. Nu a primit harul în mod sacramental.

Nu s-a instalat în el harul lui Dumnezeu. Nu s-a sădit în el. Nu s-a sălășluit în el…

Deci: „O, neam necredincios și corupt!”. Corupt, păcătos…

Căci îndărătnic acesta arată starea de spirit…a celor care vor să meargă îndărăt…și nu înainte.

Adică n-o să meargă poporul spre bine, el merge ca racul, invers…Nu vrea să se spiritualizeze, să se înduhovnicească…ci se întoarce la starea de satanizare din trecut…când nu era botezat.

Se umple de necredință și nu de credință.

Și aici sunt vizați evreii timpului aceluia…dar și noi…

De ce? Pentru că și noi suntem neam necredincios și îndărătnic…și Domnul ni se adresează și nouă când spune: eos pote met’ imon esome;/ Până când voi fi cu voi? Până când am să vă mai sufăr? Până când vă voi mai ajuta…atâta timp cât voi rămâneți la fel de neîndreptați, la fel de nerecunoscători?

Și eos pote anexome imon;/ până când vă voi [mai] îndura pe voi? Până când vă voi mai suferi? Până când vă voi mai răbda în starea în care sunteți?

Ferete Mi afton ode/ Aduceți-Mi-l mie pe el aici. Aici, unde Eu Mă aflu acum.

Deci ideea e în felul următor: de aici aflăm sursa demonizării noastre. Căci demonizarea ne apucă atunci când ne apucă necredința. Când se sădește în noi, adânc, necredința. Necredința prostească, demonică.

Și când în loc să ne întărim, să creștem în viața duhovnicească noi, dimpotrivă, ne apucăm de păcate.

Și aici îndărătnicia se referă la faptul că am fost odată oameni ai Bisericii…oameni cu cap…și, deodată, vedem cum devenim oameni fără cap. Fără bun simț. Oameni fără verticalitate.

Căci acesta e marele pericol al oamenilor care au avut o anume sporire religioasă. Care au fost, un timp anume, trăitori ai unei vieți liturgice fervente…și care, deodată, s-au mândrit…s-au crezut unicat…și în loc să sporească în cumințenie, în bunul simț, în credincioșie, în cunoștință, în puterea lui Dumnezeu au început să crească…în imagine.

În imaginea de sine.

În „pomul lăudat” la care nu trebuie să vii cu sacul. Cu tractorul

Fapt pentru care, adesea, la pomul lăudat…trebuie să vii rezervat. Adică la cel pe care toți îl laudă, pe care toți îl popularizează…dar pe care tu nu-l cam vezi aducând roade…Sau nu pe cele pentru care e lăudat de toți.

Căci, adesea, e mai mare faima decât adevărul.

Și, câteodată sau mai întotdeauna, e bine să ai faimă „mai mică” decât opera și viața. Căci dacă o ai mai mare, dacă ești lăudat de toți iar tu șomezi…ajungi de râsul dracilor.

Căci ești o mare uimire când omul te descoperă. Când își dă seama că valorezi cu mult mai mult decât văd mulți. Și atunci e uluit și împlinit cu adevărat

Dar dacă ai o faimă mincinoasă…dezamăgirea vizavi de tine se revarsă și vizavi de alții…

Căci omul vine și te vede și…îl uimești…„Vai, era de o atât de mare delicatețe, cuviință, sfințenie…și mi-a zis pe aia și pe-ailaltă despre mine…de am rămas năuc”…

Așa că, dacă te laudă toți, ceva miroase urât…Căci așa spune și Scriptura: să te ferești de omul pe care-l laudă toți! Pentru că, dacă te laudă toți, înseamnă că tu, pentru a sta în zece bărci, îi minți pe toți. Sau le spui numai ceea ce vor ei să audă.

Și prin asta te arăți că nu ești prieten numai cu oamenii lui Dumnezeu…care vor dreptatea, adevărul, sfințenia, curăția…ci îți relativizezi credința ta „împăcându-i” pe toți.

Astfel că la unii le spui una, la alții alta…și la niciunul dintre ei nu le spui „toată inima ta”. Așa că îi minți pe toți…și de aceea pari să fii „prieten” cu toți. Și reușești, de fapt, să nu fii prieten cu nimeni…

Căci prietenia are priorități. Și prioritatea de bază e relația corectă, frumoasă, plină de iubire.

Însă asta nu înseamnă că trebuie să avem relații numai cu foarte credincioși, numai cu oameni Sfinți…și să nu ne uităm la ceilalți.

Dar asta se practică la greu azi…

Se practică excluderea ta…pe diverse motive puerile

Și ați văzut, în online, pe Părintele Savatie Baștovoi și exclusivismul pe care îl practică. Cum nu știe să comunice…cum nu știe să-i unească pe oameni în jurul lui. Și ca el mulți alții…

Sau pe Dan Puric, pe care nimeni dintre „ortodocși” nu-l „cunoștea” și „aprecia” la începutul lui 2007…Și când a apărut la televizor și a vorbit despre Sfintele Icoane…și când și noi l-am lăudat…deodată, toată lumea a început să îl laude. Oare toată lumea…îl cunoaște?

Adică Părintele Cleopa, Părintele X și Părintele Y par că sunt „singurii” oameni duhovnicești ai lumii.

Nimeni, în afară de câțiva, numărați pe degete, par să nu mai existe.

Însă atunci când vedem, dintr-o mare de credincioși, doar 3-4 ortodocși…asta miroase urât.

Publicitarea asta unidimensionată face rău Bisericii…pentru că arată că noi avem o mână de oameni duhovnicești și restul „șomeri”. Însă e o perspectivă cu totul și cu totul falsă…și non-eclesială.

Pentru că trebuie să vedem și să punem în evidență cât mai mulți oameni frumoși și duhovnicești în Biserică dacă avem ochi…curați.

Partizanatul exclusivist miroase a prostie. A lipsă de viață duhovnicească. A sectarism.

Pentru că omul duhovnicesc pune în evidență pe foarte mulți…și nu se pune în evidență, în mod monoman, numai pe sine. Adică nu împarte poze cu sine la toți…ci vorbește despre foarte multe caractere frumoase.


[1] De aici începe a doua filă a predicii.

Așteptăm la mijlocul verii

  • Borfaș/pușcăriabil = literatura de specialitate încă nu a căzut de acord asupra termenului menit să definească cel mai corect (”borfaș” sau ”pușcăriabil”) persoana care s-a prezentat la vot la Referendumul din 29 iulie 2012; specialiștii sunt de acord însă că în această definiție se încadrează atât cei care au votat ”DA”, cât și cei care au votat ”NU” sau și-au anulat intenționat votul – pentru încadrare este suficientă condiția de participare la vot”. Mihai Goțiu tratează aici multiplii termeni ai discriminării protestului românesc.
  • Această sectă obraznică numită PPE se pronunţă înainte de autorităţile române în drept, asupra cărora fac astfel presiuni inacceptabile pentru un stat suveran, a cărei UNICĂ LIMITARE de suveranitate este aceea a oricărei aderări la o asociaţie. De tip european. Fiindcă altfel NATO nu prevede nici o cedare de suveranitate, dimpotrivă, principiul fundamnetal al Aliaţilor este articolul 5, One 4 All and All 4 one, de aceea a şi declarat preşedintele interimar Antonescu faptul că apartenenţa României la NATO e prioritară, urmând apartenenţa la Uniunea Europeană, dar de pe poziţii de egalitate decizională şi demnitate partenerială”.
  • Un nou derapaj din realitate al lui Cristian Tudor Popescu. Poporul român a ieșit la vot mai mult ca niciodată…Și a ieșit la vot, în primul rând, nu datorită lui Antonescu și Ponta, ci pentru că nu mai vrea regimul Băsescu. A ieșit la vot…pentru că pe oameni îi doare până în oase…situația reală a României.
  • Însă d-l Popescu are dreptate când afirmă: „Preşedintele suspendat, încă, a făcut azi afirmaţia că urmează să fie traşi la răspundere cei care au organizat lovitura de stat. Domnul Traian Băsescu a fost în Parlamentul României când a fost suspendat. Din acel moment, dânsul nu mai putea vorbi de lovitură de stat. Dacă vorbea de lovitură de stat de la început, nu trebuia să se prezinte în Parlament”.
  • Astăzi se lasă sec pentru Postul Adormirii Maicii Domnului…care începe mâine și ține până pe 15 august 2012, după Sfânta Liturghie.
  • TPA împlinește azi 68 de luni de online. Adică din 6 decembrie 2006 și până azi.
  • Istoricul Zoe Petre a făcut […] o analiză a tuturor scrutinurilor care au avut loc în România şi a constatat că în 29 iulie [2012] s-a înregistrat cea mai mare prezenţă la vot de după 1990”. Pe care noi am prezentat-o ieri, de la Alina Gorghiu (existentă și în articolul citat acum) și din care reiese faptul că T. Băsescu a fost ales președinte, în 2004, cu 5, 1 milioane voturi și în 2009 cu 5, 2 milioane de voturi, pe când acum, la Referendumul din 29 iulie 2012, „7.264.819, reprezentând 87,55 la sută” au spus DA pentru demiterea lui. De aceea am afirmat că d-l Popescu derapează de la adevăr…când spune că românii au votat în număr mic…de această dată.
  • Deși populația țării scade anual cu circa 200.000 de oameni listele electorale sunt fabulos de false: „- Alegeri parlamentare și prezidențiale – 20 mai 1990, pe listele de vot figurau 17.200.722 de români
    – Alegeri parlamentare și prezidențiale 1992, pe liste figurau 16.380.663 alegători
    – Alegeri parlamentare și prezidențiale 1996, pe liste figurau 17.218.654 alegători
    – Alegeri parlamentare 2000, pe liste figurau 17.699.727 alegători
    – Alegeri parlamentare și prezidențiale în 2004, pe liste figurau 18.449.344 alegători
    – Alegeri parlamentare din 2008, pe listele electorale figurau 18.328.646 alegători
    – Alegeri locale iunie 2012, pe liste au fost înscriși 18.315.880 persoane cu drept de vot
    –  Referendum 29 iulie 2012 – pe liste figurau 18.292.514 de români cu drept de vot”. Deci suntem într-o continuă „creștere” în bazinul electoral…când populația României scade alarmant.
  • Și în „democrația” președintelui suspendat Traian Băsescu „se poate cere” românilor să nu se uite la un anumit trust de presă: „Mă adresez vouă cu rugămintea să înţelegeţiAVEŢI OBLIGAŢIA să faceţi un exerciţiu, un exerciţiu pe care vi-l cere preşedintele ales al românilor: NU vă uitaţi timp de o săptămână la Antene! Vă asigur că  dacă faceți acest lucru veți începe să vedeți România reală cu necazurile ei cu problemele ei, cu nevoia ei de a avea o națiune solidară pentru atingerea obiectivelor ei”.
  • Cu alte cuvinte, dacă mă uit la Antena 3…„nu-mi dau seama” că nu am bani, că nu am loc de muncă, nu-mi dau seama câtă hoție e în România, nu îmi dau seama că școala, spitalul românesc, cultura română sunt tratate cu dispreț. Dar dacă nu mă uit…voi vedea România, dintr-o dată, „fără nicio problemă”.
  • În mod evident avem de-a face cu un președinte cu o perspectivă semidoctă asupra realității secolului al XXI-lea…secol în care…din miliarde de informații trebuie să ne alegem ce ne trebuie…și nu să acceptăm, de-a gata, unilateralitatea.
  • Însă problema de fond e alta: Antena 3 exprimă, în clipa de față, vocea masivă a României, durerile ei, năzuințele ei…și de aceea oamenii privesc spre locul unde sunt reprezentați. Și adevărul e că Antena 3 e mult mai reprezentativă pentru români…decât președintele suspendat Traian Băsescu. De aceea privitorii ei invalidează prezența lui în capul țării.
  • Ce a spus Mircea Badea pe Twitter despre Alina Dumitru:
  • Însă nu mai știu pe unde, ieri, apăruse știrea că Badea ar fi spus la adresa Alinei Dumitru: „taci dracu din gură dacă n-ai votat” (text aproximativ). Și aseară Mircea s-a disculpat, vorbind despre mesajul de pe Twitter, fără să știe, poate, de ce toată lumea era „isterizată”.
  • Răspunsul lui de aseară:

  • Curtea Constituţională a României a decis marţi că Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului prin care Institutul Cultural Român a trecut din subordinea Administraţiei Prezidenţiale în cea a Senatului este constituţională. Preşedintele Institutului Cultural Român, Horia-Roman Patapievici a declarat pentru Mediafax,  după anunţarea deciziei Curţii Constituţionale privind OUG nr. 27, că întreaga conducere ICR va demisiona, după rezolvarea unor chestiuni de gestiune, în condiţiile reducerii bugetului”.
  • Idem: „Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a respins ca inadmisibilă sesizarea de neconstituţionalitate referitoare la Hotărârea Parlamentului privind revocarea lui Gheorghe Iancu din funcţia de Avocat al Poporului”.
  • D-le Dorin Tudoran, nu știm cât timp „mai trăiți” în România sau gândiți „din punctul ei de vedere”. Însă adevărul pe care eu îl trăiesc în România, clipă de clipă, e acela că avem nevoie de aer și acest aer, acum, pe baze realiste și non-utopice…înseamnă USL. Din acest motiv, prezența la urne a fost colosală și a fost pentru acest aer…care înseamnă „eliberarea” de regimul Băsescu. USL nu e format din „sfinți” dar e alternativa reală. Alternativa ficțională înseamnă PD-L + PP-DD. Dacă America, în care trăiți dumneavoastră acum „în cea mai mare parte a timpului”, ar fi fost condusă de dictatorul Siriei, nu mai vorbeați în termeni de „amiabilitate” ci de „excludere”. Politica de „catifea” nu se face vizavi de mafie! Dumneata ai plecat din România…pentru că nu ai mai suportat. Treaba e că România de acum seamănă enervant de mult cu un comunism cu față umană. Însă comunismul regimului Băsescu nu te omoară prin exil…ci prin lipsa locului de muncă și printr-o perspectivă ca un scuipat indiferent. Ceea ce e tot un drac…V-am spus acestea toate…pentru ca să vă fac cunoscut faptul…că n-aveți dreptul să ne dați lecții…dacă nu „simțiți” disperarea românilor pentru ziua de azi și, mai ales, de mâine.
  • Aţi pierdut puterea. Nu v-aţi găsit clientul cu Crin. El e chiar un om liber. N-aveţi cu ce să-l şantajaţi. Este omul nostru, este dintre noi, este preşedintele poporului român. E mai legitimat ca oricând şi e mai legitimat decât oricine în această ţară. Fiindcă la apelul lui s-au prezentat la vot aproape 9 milioane de oameni. Iar aproape 8 milioane de cetăţeni români au votat aşa cum le-a argumentat ele bine pentru România”.
  • D-le Tismăneanu, dv. și înainte și acum sunteți „coleg de mentalitate” cu „Chisinevschi si Rautu, groparii culturii romanesti in anii stalinismului, primitiv, agresiv, distructiv”. De ce? Simplu! Văzând cum vociferați pentru regimul Băsescu…îmi dau seama cât de lingușitor ați fost cu regimul Ceaușescu. Și toată opera dv. de „delimitare” față de comunism e transformată în butaforie de servilismul dv. față de un regim mafiot atât de „democratic”. Un om lucid, cum nu cred că sunteți, nu poate cădea într-un penibil atât de imens…ca să laude un regim…tot la fel de „neînghițit” de marele public ca și cel pe care îl condamnă.


  • Arca Sfântului Noe reduplicată în Olanda.
  • Procentul mare al românilor înregistrat la referendumul din 29 iulie este unul dintre motivele pentru care Curtea Constituţională nu a dat, încă, un răspuns. Milioanele de români își pun speranțele în decizia Curții Constituționale care precizează că, în caz de invalidare a scrutinului, Parlamentul este cel care decide soarta procesului”.
  • [Varujan] Vosganian a afirmat că CCR are datoria de a-şi întemeia decizia privind validarea sau invalidarea referendumului pe un ”cvorum real””.
  • Reactualizarea datelor statistice duc la pierderea a 44 de parlamentari. Pentru că un deputat se alege la 70.000 de locuitori și un senator la 150.000 de locuitori ai României.
  • În rest, să vă felicite “preşedintele morţilor”!”.
  • Pe 29 iulie românii au arătat că iubesc democraţia şi valorile democratice şi şi-au exercitat dreptul de vot. Nu pot decât să le mulţumesc pentru că nu s-au lăsat manipulaţi de propaganda pedelistă şi au ales să lupte pentru România”.