Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Date: 1 august, 2012

Documentul BEM…după 30 de ani [18]

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a.

***

p. 33:

În II. 15 se spune că „in virtue” [în/prin virtutea; în/prin energia] „cuvântului viu al lui Hristos și prin puterea Sfântului Duh” Pâinea și Vinul euharistice „become the sacramental signs of Christ’s body and blood” [devin semnele sacramentale ale Trupului și ale Sângelui lui Hristos]… în loc să se spună direct, clar, explicit…devin Trupul și Sângele lui Hristos.

De ce devin „semne sacramentale”?

Pentru că nu toate bisericile cred adevărul Bisericii, adică realismul mistico-liturgic al transfigurării Pâinii și a Vinului în Trupul și Sângele Domnului ci consideră Euharistia un simbol.

De aici semne…și nu, simplu și direct: devin Trupul și Sângele Lui.

*

Și „semnele sacramentale” sunt o prezență continuă…pentru că „ele rămân astfel pentru scopul comuniunii/ împărtășirii” [they remain so for the purpose of communion].

Nu sunt „o prezență fulgurantă/ trecătoare”…dar sunt „semne”.

*

Comentariul de după II. 15 vizează  „încercările de înțelegere” ale „the mystery of the real and unique presence of Christ in the eucharist” [tainei reale și ale unicei prezențe a lui Hristos în Euharistie].

Numai că aceste „încercări” aparțin Protestantismului…și nu Ortodoxiei.

p. 34:

Și se prezintă mai multe opțiuni de raportare la Euharistie.

Prima dintre ele: „to affirm this presence without seeking to explain it” [se afirmă această prezență (a lui Hristos în Euharistie) fără a căuta să o explice].

A doua (poziția Bisericii Ortodoxe): la Liturghie se produce „a change wrought [o schimbare lucrată] by the Holy Spirit and Christ’s words [de Duhul Sfânt și de cuvintele lui Hristos], in consequence of which there is no longer just ordinary bread and wine but the body and blood of Christ [în consecința căreia nu mai există doar o pâine și un vin obișnuite ci Trupul și Sângele lui Hristos”.

Adică realismul mistic al Euharistiei.

Pentru că Pâinea și Vinul euharistice, prin pogorârea harului Treimii se prefac/ se transformă/ se transfigurează/ devin Trupul și Sângele Domnului, mai presus de înțelegerea noastră și prin împărtășirea cu ele simțim harul și puterea de viață făcătoare a lui Hristos, pentru că ne unim în mod ființial cu El.

O a treia raportare (protestantă): „developed an explanation of the real presence which [s-a dezvoltat o explicație a prezenței reale care], though not claiming to exhaust the significance of the mystery [deși nu pretinde să epuizeze semnificația tainei], seeks to protect it from damaging interpretations [caută să o protejeze pe aceasta de interpretări nocive/dăunătoare]”.

Numai că nici Luther, nici Calvin, nici protestanții și neoprotestanții de după ei nu au căutat „o înțelegere” mistico-realistă a Euharistiei ci au căutat, prin tot felul de sofisme, „să apere” Euharistia de o înțelegere divino-umană…pentru una nestoriană…în care credincioșii primesc „semne” dar „se împărtășesc”, de fapt, „cu Hristos”.

Care Hristos dacă…nu avem Trupul și Sângele Lui ci numai „semne sacramentale” care Îl evocă/ Îl amintesc pe El, persoana Lui?

*

Ortodoxia însă nu explică Euharistia dacă spune că are loc o transformare reală a Pâinii și a Vinului în Trupul și în Sângele Domnului ci invită la o intrare în trăirea Tainei prin împărtășirea de El.

Transfigurarea materiei euharistice în Trupul și Sângele Domnului e începutul comuniunii cu Hristos și nu finalul ei.

Pentru că finalul Euharistiei e fără final…fiindcă presupune relația. Presupune cunoașterea lui Hristos în relație cu El…și nu cunoașterea lui Hristos prin „darea cu presupusul” despre El.

Și de aceea ortodocșii se apropie cu mare sfințenie și dragoste de Hristos euharistic, se curățesc și se pregătesc pentru unirea cu El…pentru că e o unire reală și cutremurătoare, plină de frumusețe și de daruri dumnezeiești.

O unire reală, dumnezeiască…cu urmări reale, dumnezeiești în viața noastră.

Și pe măsura la câtă dorire și bucurie ai pentru Hristos…pe atât te umpli de darurile și de frumusețea Lui.

*

Însă ce seriozitate are „un creștin neoprotestant” față de „Cina Domnului”, dacă el crede că acolo nu e Hristos real…ci numai ceva care amintește de El?

Nu e astfel Cina Domnului neoprotestantă o mâncare cu euri, o mâncare falsificată…care nu te face să simți adevărata mâncare?

Pentru că seriozitatea maximă e atunci când stai în fața adevăratului Dumnezeu…cu Care nu te poți juca…pe a Cărui prezență nu o poți bagateliza.

Da, poți să ai nebunia de a-L batjocori pe Hristos, apropiindu-te de Euharistie cu necredință și fără plăcere. Dar asta are consecințe dureroase…pe termen lung…și veșnic

Însă apropiindu-te ortodox de El, de Hristosul real, de Hristosul care e Pâinea care coboară din cer și viața noastră are o verticalitate și o împlinire pe măsură.

*

Pe scurt: Ortodoxia nu lucrează cu simboluri ci cu realități divino-umane.

În ea te împărtășești în mod real de viața dumnezeiască prin Botez și prin toate celelalte Taine și slujbe ale Bisericii.

Nu primești promisiuni în Ortodoxie…ci evidențe.

Lucruri experiate/trăite/simțite cu toată ființa.

*

Protestantismul și neoprotestantismul însă te lasă în ceață în materie de experiență a prezenței lui Dumnezeu. Ți-o amână după moarte…sau după a doua venire a Domnului.

La fel, catolicismul, îți falsifică experiența reală a lui Dumnezeu…spunându-ți că harul e creat și nu necreat.

Însă cum să ajungi cu ceva creat la Cel necreat?

Numai dacă El ne dă harul Său necreat…și harul ajunge în noi…noi putem simți prezența Lui.

Altfel ne uităm doar la poze cu Hristos…și nu știm cum arată El de fapt? Nu știm dacă pozele cu El sunt chiar El sau sunt ficționalizări ale Lui.

*

II. 16 subliniază „caracterul epicletic” [“epikletic” character] al Euharistiei. Faptul că Euharistia e o consecință a invocării harului Duhului Sfânt și a sfințirii Darurilor euharistice.

Numai că epicleza/ chemarea harului și venirea lui reală…ne dă să avem Trupul și Sângele Lui pe Sfânta Masă și nu „semne”, nu „simboluri” ale prezenței Lui.

Realism mistico-liturgic…care se vede în îndumnezeirea ortodocșilor și în Sfintele Moaște.

Dacă te împărtășești în mod real cu Hristos atunci te și îndumnezeiești în mod real ca și umanitatea Lui. Și dacă te îndumnezeiești continuu…lași în urma ta Sfinte Moaște și nu un hoit, nu un cadavru dezgustător.

Adică prezența Lui reală cu noi și în noi este conștientizată de noi, despre ea putem da mărturie, cu toate păcatele noastre și ea poate fi probată și acum și după ce murim și în veșnicie.

Dacă suntem creștini reali…atunci trăim o viață de sfințenie. Dacă nu…înseamnă că nu avem sursă de viață reală în Biserică, adică Sfinte Taine.

Pentru că viața lui Dumnezeu/ harul Său se revarsă în Biserică în Sfintele Taine și în Slujbele Bisericii. În rugăciunea și în asceza ortodoxă.

Și dacă nu se coboară nimic, dacă nu simți nimic…dumnezeiește în tine…atunci trebuie să cauți Biserica, adevărata Biserică și să nu mai stai nicio clipă în pseudo-biserici…care nu îți dau să trăiești dumnezeiește și să te simți dumnezeiește.

Pontiv…vine la noi

Pontiv

Sau erorile…țin de atenție.

Predică pentru confrații preoți care caută predici pentru Înmormântare

Iubiți confrați,
care căutați de vreo 2-3 ani de zile, aproape zilnic, pe Teologie pentru azi
predici pentru Înmormântare,

predica aceasta vă este dedicată!

Insistența dumneavoastră m-a făcut să dau curs inițiativei de a vă vorbi.

Știu că sunteți și de la orașe și de la sate…iar dorința dumneavoastră pentru asemenea fel de predici…arată că România nu e în inflație de „viață” ci de „moarte”.

Și am să vă vorbesc tot la fel de deschis…pe cât dumneavoastră căutați mostre de predici la Înmormântare pe platforma noastră.

Iar primul lucru pe care vi-l spun e că: nu există predici la Înmormântare.

Predicile la înmormântare nu există în online, nu există în cărți…ci există în relații.

Există în dumneavoastră

În relațiile dumneavoastră de conștiință cu oamenii pe care îi slujiți.

Pentru că predica la înmormântare este chintesența relației dumneavoastră de-o lună sau de-o viață cu oamenii pe care, la un moment dat, cu strângere de inimă…îi veți și îngropa.

Predicile la înmormântare sunt lacrimi ce nu pot fi oprite

Sunt tristeți bucuroase chiar și când oamenii adorm în Domnul și sunt tristeți chinuitoare când oamenii mor nepregătiți…nevăzuți…neînțeleși…neadmiși…

Ce poți să spui când moare un prunc de un an, abia botezat?

Ce poți să spui când îți moare mama, bunica, duhovnicul, prietenul, fratele, fiul?

Ce poți să îți spui?

Poți să îți spui inima…

Toată inima…

Și când un om există în inima ta…vei predica despre el ca despre un om viu…pentru că el e viu în inima ta.

Tocmai de aceea predicile la înmormântare, adesea, sunt distante, false, căscânde/plictisitoare: pentru că nu îi poartă în inimă pe cei din…coșciug. Pe cei prohodiți…

Dar când tu l-ai botezat, tu l-ai spovedit, tu l-ai împărtășit, tu ai vorbit cu el ore întregi, tu ai mâncat împreună cu el, tu ai muncit împreună cu el…atunci predica la înmormântare e o cutremurare sfântă.

E o imensă frumusețe

Pentru că iubirea vorbește frumos, solemn, cutremurător despre cel pe care îl iubește

Însă predica la înmormântare făcută după reguli fără conexiune cu viața, cu relația…nu spune nimic real despre cel adormit…în afară de fraze, citate, evocări…care nu au nimic de-a face cu el…

Nu îți spune nimic însă despre relație!

Pentru că relația stă la baza unității Bisericii.

Cine a fost cel care stă în fața noastră și căruia i-am dat sărutarea cea mai de pe urmă? O întrebare falsă!

Întrebarea corectă e: cine este cel ce a adormit acum…dar care va fi mereu cu noi?!

Pentru că moartea nu distruge relația!

Dacă moartea ar distruge relația noastră cu cei adormiți…n-am mai plânge pentru ei, nu ne-am mai ruga pentru ei, nu am mai suferi pentru ei…o, atât de mult!…

Nu! Relația nu moare…pentru că moartea e un alt fel de viață!

E o viață mai viață…și nu un minus de viață sau o extincție.

De aceea la înmormântare trebuie să spunem predici despre viață…și nu despre moarte.

Pentru că moartea noastră e câștig, e trecere la Domnul…și nu disperare.

De aceea vă rog, iubiții mei confrați, să nu mai căutați predici la înmormântare!

Sau dacă citiți unele, să nu stresați pe oameni cu ele la orice înmormântare…să nu le repetați încât să le învețe pe de rost și babele surde…ci lăsa-ți-vă inima să vorbească!

Lăsați-vă amintirea să evoce!

Să evoce cu bucurie, cu tristețe, cu lacrimi, cu amărăciune, cu zâmbet

La înmormântare se practică și zâmbetul…nu numai smulgerea părului din cap!

Însă toate acestea țin de dumneavoastră…de amintirea dumneavoastră…de relația dumneavoastră cu cel ce a fost…și este…și pentru a cărui pomenire ne rugăm să fie veșnică înaintea Domnului. Amin!

Eu vara trăiesc. Acum și pe 1 august…

  • 1 august 2012: prima zi a Postului Adormirii Maicii Domnului.
  • TV City. ro va începe să emită de azi. E vorba de „prima televiziune românească ce oferă informații utilitare dar și despre evenimentele culturale din București. La aproape doi ani de când CNA a acordat licența audiovizuală (7 septembrie 2010), societății Digital Infochannel SRL,  TV City își începe azi, 1 august [2012], emisia în București. Acţionarii Digital Infochannel SRL sunt Adrian Cojocaru (70%) şi Diana Cojocaru (30%)”.
  • Radu Tudor prezintă în articolul de față 4 argumente pentru care Referendumul trebuie validat de către CCR.
  • Biroul Electoral Central a anunţat astăzi [1 august 2012] rezultatele finale oficiale ale referendumului din 29 iulie [2012] pentru demiterea lui Traian Băsescu. 46,24% din totalul cetăţenilor cu drept de vot existenți pe listele transmise de Ministerul de Interne s-au prezentat duminică la vot. Dintre aceştia 87,53% au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu, 11,15% au votat contra demiterii iar 1,32% şi-au anulat votul”.
  • Rezultatele finale ale referendumului, potrivit Biroului Electoral Central sunt:
    participarea la vot – 46,24% (8.459.053 de alegători) din totalul alegătorilor;
    au votat DA – 87,52%  (7.403.836 voturi);
    au votat NU – 11,15% (943.375 voturi);
    voturi nule înregistrate – 1,32% (111.842 voturi)”.
  • După ce acum câteva zile un cuplu de tineri ruși, veniți pe litoralul românesc, a făcut sex în public, cu oameni și copii privind la ei, un cuplu de români din Bistrița, de aproximativ 40 de ani, a făcut sex, la ora 9 dimineața, pe stradă. Amenda: 400 de lei. Adică „să experimenteze” și ei ce văd online.
  • CCR se va reuni astăzi [1 august 2012], la ora 14:00, pentru a luat o decizie privind cvorumul la referendumul din 29 iulie [2012]”. 
  • Idem: Însă Ambasada SUA la București are niște opinii corecte, de această dată, despre democrația românească: „Cunoaştem faptul că Biroul Electoral Central a anunţat rezultatul referendumului de duminică, iar acum acesta trebuie confirmat de către Curtea Constituţională. Luna trecută, Curtea Constituţională şi Parlamentul au stabilit reguli foarte clare privind desfăşurarea referendumului. Acum, Curtea trebuie să decidă dacă aceste reguli au fost respectate. Curtea Constituţională trebuie lăsată să ia o decizie bazată pe principii, în mod independent, fără niciun amestec din afară. […]  În definitiv, nicio economie nu poate prospera şi nicio democraţie nu poate supravieţui în lipsa unui angajament ferm faţă de statul de drept şi a respectului pentru instituţiile democratice. Nimeni nu se poate îndoi că România are procurori curajoşi şi consecvenţi şi judecători neînfricaţi. Pentru ei, nimeni nu este mai presus de lege”.
  • Adică să vedem dacă regula Referendumului a fost respectată și la ce categorie „democratică” includem propaganda anti-Referendum. Că Referendumul nu înseamnă boicot ci participare. Democrația e cu „angajament ferm”, manifestat prin vot și civism democratic și „cu respect” față de instituții. Cine a respectat instituțiile: cei 8 milioane care s-au exprimat democratic…sau cei care au militat pentru boicot? Pentru că democrația se face cu oameni implicați…și nu cu „personaje istorice defuncte” sau cu inexistenți.
  • Matei Ștefănescu: „Un om care nu demisionează nici măcar când 8 milioane de oameni îi spun că nu mai are ce căuta acolo nu va demisiona niciodată”.
  • Varujan Vosganian: „CCR trebuie să îşi dea decizia abia după ce armonizează toate aceste informaţii. Orice decizie care s-ar da în baza unei Românii ipotetice, statistice care nu este în concordanţă cu România reală, ar putea să conducă la o concluzie riscantă pentru România”.
  • Și concluzia riscantă pentru România e de două feluri: ori încep proteste de stradă nemaivăzute la noi…ori aproape nimeni nu mai iese la vot…Și dacă s-a ales, ultima oară, cu 5, 2 milioane un președinte…pe viitorul îl putem alege cu 1, 5 milioane…De ce? Pentru că românii pot înțelege că „votul lor nu contează”. Că sunt „o marjă neglijabilă” chiar dacă e vorba de trei sferturi din țară.
  • Dincolo de amiciţii politice, Tokes este liderul celei mai virulente campanii antiromâneşti, profund revizionistă, de după cel de al Doilea Război Mondial!”.
  • Horațiu Mălăele împlinește azi 60 de ani iar Tudor Gheorghe 67 de ani.
  • Ziarul Libertatea „a descoperit” faptul că un salon de masaj erotic se află gard în gard cu Patriarhia Română. Astfel de „instituții erotice” însă există pe lângă mai multe Biserici, școli, facultăți, teatre, moluri bucureștene. Spre exemplu lângă Carrefour Unirii există două „instituții erotice”. Întrebarea nu e de ce Biserica sau molul se află lângă vândut casete porno, biciuri și lenjerie porno. Ci întrebarea corectă e: de ce își fac cuibul „instituțiile erotice” tocmai lângă instituții de acest fel? Cine le dă aprobare…de se situează atât de „stradal”? Și ce ar putea să facă o Biserică, oriunde din România sau lume, dacă consideră că „o instituție” sau „o persoană” sau „o proprietate” anume nu se încadrează cu vecinătatea ei?
  • Traian Băsescu a fost ales în 2009 cu aproape 5,3 milioane. La referendumul din 29 iulie [2012], a luat 7,5 milioane de voturi pentru demitere. Aceste voturi în mod covârşitor anulează de fapt – iar dumneavoastră constataţi de drept – alegerea din 2009. Referendumul l-a delegitimat pe Traian Băsescu. El nu mai reprezintă pe nimeni. A-l reîntoarce la Cotroceni ar însemna ca dumneavoastră să invalidaţi nu un referendum, ci 8,5 milioane de votanţi. Vii. Indubitabili. A constata că preşedintele suspendat nu mai are legitimitate şi a invalida un referendum care l-a delegitimat ar însemna să anulaţi voinţa liberă şi puternic exprimată a 7,5 milioane de cetăţeni români, de alegători activi. LEGALITATEA FĂRĂ LEGITIMITATE RĂMÂNE LITERĂ MOARTĂ. La fel, însăşi legea judecată doar în literă, nu şi în spiritul ei care o face viabilă. Ştiţi infinit mai bine decât mine toate acestea”.
  • Mormântul Sfinților Mucenici Macabei.
  • Unsprezece monede din secolele al II-lea şi al III-lea şi mai multe artefacte romane au fost descoperite de arheologi pe şantierul de lângă Râşnov”.
  • Mihai Giurgea despre „viitorul președinte” al României: „Singurul politician cu “față” europeana (si care are si 35% popularitate) este Mihai Răzvan Ungureanu. E singurul care nu s-a amestecat în isteria și țigăneala dâmbovițeană, singurul pe care nu-l acuză nimeni de corupție. Deci singurul care are un viitor. Cu o condiție: sa nu mai apară la braț cu pușcăriabilii. Restul găștii e terminată. Cariera lor politica nu mai face doi bani”. Deci „viitorul” stă într-un „agent secret”.
  • Alexandru Athanasiu: „Cred că cea mai înţeleaptă soluţie în acest moment este ca în decizia Curţii să aibă loc o verificare a probelor aduse prin cele două sesizări ale USL-ului. Deci, Curtea nu poate să aplice automat rezultatul care ar fi generat de calculul pe baza listelor electorale permanente de acum. Cu alte cuvinte, eu cred că judecătorii Curţii nu pot să se pronunţe astăzi, ei sunt obligaţi să administreze un probatoriu care să conste în verificarea tuturor datelor privind numărul cetăţenilor români cu drept de vot. Acesta este primul lucru care ar trebui să se producă. Curtea nu cred că poate, faţă de documente oficioase dar pertinente puse la dispoziţie de diferite instituţii cu competenţă în domeniu, să ateste ceva ce nu este real. Este clar că populaţia electorală a României nu este cea din nişte liste electorale neactualizate de foarte mulţi ani, aşa încât, cred că acesta este primul lucru pe care ar trebui să-l facă Curtea. Altfel, dacă decide în lipsa unui probatoriu complet şi bine administrat, riscă să dea o decizie care este contrară realităţii. Cât priveşte declaraţia domnului Băsescu, din punctul meu de vedere, ea nu are niciun fel de valoare. Domnul Băsescu este într-un proces numit captatio benevolentiae, vrea să ajungă cât mai repede la Cotroceni. Nu cred absolut deloc în sinceritatea domnului Băsescu. După părerea mea, referendumul a adunat mai bine de jumătate plus unu din totalul populaţiei electorale româneşti. Desigur, dacă prin decizia sa Curtea aplică fără discernământ, fără o analiză atentă un calcul care se referă la un prag electoral care nu mai corespunde de mult realităţii demografice din România, va duce în timp şi în istoria jurisprudenţei constituţionale din România, dar şi din punctul de vedere al nesocotirii realităţii votului exprimat de cetăţenii români o povară foarte grea care se va adăuga la continua delegititimare a Curţii prin multe hotărâri pe care le-a luat în cursul anilor.  Este, după părerea mea, un moment în care Curtea nu-l salvează pe domnul Băsescu dacă nu validează referendumul, cred că pune în pericol şi ideea de justiţie constituţională în România”.
  • Ion Iliescu: „Numai că, a apărut un fapt nefiresc – preşedintele suspendat şi susţinătorii săi au decis boicotarea Referendumului”. Iar decizia CCR trebuie să se facă pe „rezultatele ultimului recensământ”.
  • [Vasile] Blaga a precizat că s-a întâlnit cu reprezentanţii Iniţiativei de Centru Dreapta, Noua Republică, PNŢCD şi Fundaţia Creştin Democrată pentru “a explora şi a ajunge la aumite concluzii vizavi de construcţia unei platforme de centru-dreapta””. Păi parcă era deja făcută!…Mai trebuie unsă puțin?
  • Dacă te doare capul…poți să îți iei ștrampi cu mușchi.
  • Dacă însă Curtea Constituţională va ignora faptul că şi în condiţii de boicot au participat totuşi  la referendum 46, 24%, dintre care, 7,4 milioane de alegători au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu şi doar mai puţin de un milion pentru întoarcerea lui la Cotroceni, asta ar însemna că judecătorii Curţii sînt de acord cu cei care au încercat să cîştige fără a participa la vot”.
  • Judecătorii Curţii Constituţionale au decis să amâne luarea unei decizii privind referendumul. Din sursele Antena 3 se pare că judecătorii au cerut date de la Institutul Naţional de Statistică, pentru a consulta toate datele. Conform datelor oferite de INS în România sunt mai puţini alegători decât pe listele oferite de MAI”.
  • Spectatorii care au asistat la meciul de lupte dintre poporul român şi Traian Băsescu comentează nervoşi, nemulţumiţi fiind că suspendatul s-a declarat câştigător, în ciuda faptului că a fost învins cât se poate de clar. Existând precedentul de la judo, arbitrii de la Curtea Constituţională ar trebui şi ei să respecte realitatea şi spiritul legii”.
  • Un adult are mai putine oase in organism decat un copil. Ne incepem viata cu 350 de oase dar, pentru ca anumite oase se unesc in timpul cresterii, la maturitate mai avem doar 206”.
  • Idem: „nasul uman poate percepe pana la 50.000 de mirosuri diferite”.
  • Idem: „Acizii digestivi prezenti in stomacul uman sunt atat de puternici incat pot dizolva zincul si coroda otelul. Din fericire pentru noi, celulele din mucoasa gastrica a stomacului se innoiesc la maxim 3-4 zile, nelasand timp acizilor sa le dizolve”.
  • Idem: „Un plaman uman contine peste 300.000 de milioane de vase capilare. Daca aceasta ar fi puse cap la cap, s-ar intinde pe o distanta de 2400 de kilometri.
    Testiculele unui barbat produc 10 milioane de spermatozoizi in fiecare zi – suficient pentru ca acesta sa poata repopula planeta in doar sase luni.
    Oasele umane sunt la fel de rezistente precum granitul. Un os de marimea unei cutii de chibrituri poate suporta presiunea unui bloc de 9 tone – de patru ori mai mult decat poate suporta betonul”.
  • Idem: „In 30 de minute, corpul uman degaja suficienta caldura incat sa poată fierbe 3,5 litri de apa”.
  • Idem: „Un om poate rezista pana la 40 de zile fara mancare, 6 zile fara apa si 6 minute fara aer. De asemenea, el nu poate rezista, in mod normal, fara sa doarma mai mult de 11 zile”.
  • Idem: „Ochiul uman este capabil sa distinga aproximativ 1 milion de culori diferite si sa obtina mai multe informatii decat cel mai performant telescop construit vreodata”.
  • Idem: „In momentul nasterii, creierul unui copil contine circa 14 miliarde celule, numar care nu mai creste pana la sfarsitul vietii. Dupa varsta de 25 de ani, creierul uman incepe sa piarda pana la 100.000 de celule zilnic. Dupa varsta de 50 de ani creierul uman isi reduce simtitor volumul”.

Un Președinte pentru România

COMUNICAT DE PRESĂ
(31 iulie 2012)
Declarații de presă ale preşedintelui interimar al României, Crin Antonescu

Preşedintele interimar al României, Crin Antonescu, a susținut marți, 31 iulie 2012, la Palatul Cotroceni, următoarele declarații de presă:

Bună seara!

Aș vrea, înainte de toate, să felicit din toată inima sportivii români, care au obţinut rezultate notabile la Olimpiada de vară de la Londra şi mai ales să urez succes celor care continuă să fie în concurs în această seară, în special echipei de fete de la gimnastică, echipă care ne-a adus întotdeauna atâtea bucurii şi suntem convinşi ne va aduce şi în seara aceasta.

Revenind la politică, cunoaştem în acest moment, practic, rezultatele referendumului pentru demiterea Preşedintelui României, cunoaştem datele de după numărarea a 99, 97% din voturi, după câte ne-a spus BEC, şi putem în aceste condiţii să tragem nişte concluzii ferme pe cifre foarte precise.

Opt milioane şi jumătate milioane dintre cetăţenii români cu drept de vot în ciuda diverselor forme de boicot, s-au prezentat şi şi-au exprimat voinţa la acest referendum, aproximativ șapte milioane și jumătate dintre aceştia s-au pronunţat pentru demiterea preşedintelui României.

Prima concluzie în faţa acestor rezultate oficiale este că, în fond, Traian Băsescu a fost demis.

În formă, aşteptăm verdictul Curţii Constituţionale.

În termeni de legitimitate, Traian Băsescu a fost demis de către cei care l-au ales preşedinte al României, adică de o majoritate reală a cetăţenilor cu drept de vot din România.

În termeni de legalitate, aşteptăm şi respectăm verdictul Curţii Constituţionale.

Dincolo de cvorumul real, dincolo de discuţiile legate de numărul adevărat al alegătorilor cu drept de vot din România, rămân cel puţin două cifre, care nu mai pot fi contextualizate, care nu mai pot fi relativizate, care nu pot fi interpretate în termeni conjucturali, cinci milioane două sute de mii de români l-au ales preşedinte pe Traian Băsescu, șapte milioane și jumătate de români au spus că Traian Băsescu trebuie să plece din funcţia de preşedinte al României.

Acestor opt milioane şi jumătate de cetăţeni le-am mulţumit încă din seara zilei de referendum.

Le mulţumesc încă o dată pentru că, dincolo de modul în care se va încheia, cu toate procedurile de rigoare şi cu toată decizia Curţii Constituţionale, acest referendum, cei opt milioane şi jumătate de cetăţeni români care s-au prezentat şi şi-au exprimat voinţa au făcut un lucru important pentru ţara noastră şi nu este deloc întâmplător, în treacăt fie spus, că importante organisme de presă internaţionale, care debitau tot felul de lucruri insuficient informate înainte de acest referendum, folosind termeni ca “lovitură de stat”, “suspendarea statului de drept”, “derivă a României democratice”, în faţa acestui rezultat, îşi reconsideră simţitor poziţiile şi iau act de expresia de voinţă a electoratului român, pe care o recunosc, fără niciun fel de ezitare, drept semnificativă.

Nu ştim care vor fi cifrele pe care Curtea Constituţională le va lua în calcul atunci când va da un verdict. Ştim sigur că opt milioane şi jumătate de alegători români sunt în viaţă, s-au pronunţat, sunt reali şi au putut fi număraţi. Nu există dubii în legătură cu ei şi cu voinţa lor, aşa cum există în legătură cu cei din scripte, cu cei absenţi, cu cei din boicot.

Acolo nu ştim nici măcar dacă sunt în viaţă toţi. Acolo nu ştim dacă mai au cetăţenie română toţi. Acolo nu ştim nimic sigur. Ceea ce ştim sigur este că opt milioane şi jumătate de români şi-au exprimat clar şi fără dubiu voinţa.

Cei opt milioane şi jumătate de cetăţeni români înseamnă participare, înseamnă democraţie, înseamnă voinţă şi înseamnă, la urma urmelor, viaţă.

Restul e birocraţie şi asupra acestei birocraţii va trebui să se pronunţe Curtea Constituţională.

A fost un referendum semnificativ şi corect şi mulţumesc încă odată, după cetăţenii care şi-au exprimat voinţa, după aceştia mulţumesc încă o dată Guvernului României şi tuturor instituţiilor sale, care s-au achitat corect şi pe deplin de sarcinile pe care le presupunea prin lege organizarea acestui referendum.

Mulţumesc tuturor instituţiilor statului, care şi-au făcut datoria corect în această perioadă, inclusiv serviciile speciale, inclusiv Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Şi-au făcut datoria corect. Nu au interferat în procesul electoral, nu au încercat – nu s-a semnalat nicio astfel de încercare de a influenţa, într-un sens sau altul, acest proces.

Şi pentru că am avut, ca preşedinte interimar, această responsabilitate, pentru că le-am cerut acest lucru şi pentru că acest lucru s-a întâmplat, sunt dator să le mulţumesc şi o fac cu plăcere. Este, dincolo de prezenţa semnificativă a cetăţenilor, încă un semn indiscutabil că România este cu adevărat un stat de drept, că democraţia românească este una sănătoasă.

Curtea Constituţională a României are de luat o decizie foarte grea. Sunt un om politic care, în mai multe rânduri, am criticat decizii ale Curţii Constituţionale.

Le-am respectat, evident, întotdeauna, le-am aplicat, dar în numeroase rânduri le-am criticat. Nu ştiu dacă în formă sau în fond am greşit sau nu. Nu îmi retrag niciuna din acele critici, dar simt datoria să spun astăzi că, indiferent care va fi decizia Curţii Constituţionale, nu va trebui să o culpabilizăm.

Curtea are o decizie grea şi nu este vina ei. Curtea va trebui să ţină cont de foarte multe lucruri, între care unele nu sunt clare şi nu sunt clare nu din vina Curţii. Curtea, de pildă, atunci când va trebui să fixeze aritmetic ce înseamnă jumătate din populaţia cu drept de vot a României, aşa cum vorbeşte textul de lege, pe care Curtea va trebui să-l interpreteze şi să-l aplice, va avea de-a face cu date diferite, din documente la fel de oficiale, la fel de autentice, la fel de veridice, cu documentele Ministerului de Interne, cu cifrele Ministerului de Interne, cu cifrele din listele electorale, cu documentele şi cu cifrele de la Institutul Naţional de Statistică.

Sigur, sper, aşa cum cred că speră şi cei opt milioane şi jumătate de cetăţeni români, într-o decizie a Curţii Constituţionale care să pună, înainte de toate, însuşi spiritul Constituţiei, însuşi spiritul legii referendumului şi însuşi spiritul prevederii din această lege şi din hotărârea anterioară a Curţii, care impunea un prag de cvorum tocmai pentru a stimula participarea şi exprimarea cetăţenilor. Sper, aşa cum speră şi cel puţin opt milioane şi jumătate de cetăţeni români, că decizia Curţii va da întâietate unei realităţi în faţa unor hârtii, unor oameni în carne şi oase cu voinţa lor exprimată în faţa unor jocuri aritmetice şi în faţa unor tertipuri, care nu au nimic cu esenţa democraţiei şi cu sensul acesteia.

Curtea Constituţională a României are de luat o decizie foarte grea. Ea are o povară uriaşă pe umeri şi n-ar fi trebuit să o aibă. De fapt, în faţa rezultatului acestui referendum, Traian Băsescu ar fi trebuit să demisioneze.

Orice om politic, care are respect pentru democraţie şi care înţelege prin democraţie exprimarea liberă şi semnificativă a cetăţenilor din comunitatea sa, ar fi luat această decizie. Faptul că Traian Băsescu nu o ia lasă pe umerii Curţii Constituţionale o povară foarte grea, de care sper, de care sunt încredinţat că această instituţie se va achita cu onoare.

Celor opt milioane şi jumătate de cetăţeni români le mulţumesc încă o dată şi le spun că, prin prezenţa lor la referendum, au dat sens noţiunii de democraţie, au dat sens noţiunii de stat de drept. Ei, în fond, au votat împotriva abuzului şi împotriva oricărei forme de abuz.

Numai participarea cetăţenească şi numai conformarea voinţei şi acţiunii politicienilor, în raport cu această voinţă, le poate pune capăt. Traian Băsescu nu mai este, nu mai poate fi, indiferent de decizia Curţii Constituţionale, preşedintele nostru, al celor opt milioane şi jumătate de români.

Vom respecta, fără niciun fel de îndoială, decizia Curţii, oricare va fi ea, dar în planul legitimităţii, Traian Băsescu este, pentru noi, definitiv demis, Traian Băsescu nu este şi nu poate să mai fie niciodată Preşedintele acestei ţări.

Tuturor acestor oameni care au votat, le spun vă mulţumesc, aţi făcut ce trebuia. Aţi făcut ce trebuia pentru fiecare dintre voi, şi aţi făcut ce trebuia pentru ţara noastră, pentru demnitatea ei, pentru credinţa ei în democraţie. Tuturor acestor oameni le spun că, indiferent de decizia Curţii, pe care toţi o vom respecta, nu vor înceta să fie apăraţi, de către toţi cei care, în numele lor, facem politică, în faţa oricăror ameninţări, în faţa oricăror descurajări şi faţa oricărui abuz.

Iar dacă o decizie nefavorabilă a Curţii îi va face pe unii să creadă că nu mai merită să mai votezi, le spun: nu-i adevărat, totdeauna merită să votezi, totdeauna merită să crezi în democraţie, nu poţi stăvili şi nu poţi preîntâmpina niciun fel de abuz, actual sau viitor, decât prin implicare, decât prin participare, decât prin manifestare demnă, în calitate de cetăţean. Sunt optimist, în legătură cu decizia Curţii, sunt sigur în legătură cu respectarea ei şi de către mine, şi de către noi toţi şi sunt, de asemenea, sigur că toţi aceşti oameni, opt milioane şi jumătate, care au venit la acest referendum, vor ieşi mai întăriţi, în credinţa lor în democraţie şi în credinţa lor că au dreptul de a hotărî soarta acestei ţări. Vă mulţumesc şi dacă sunt câteva întrebări sunt gata să răspund.

Întrebare: Domnule Preşedinte, şeful Executivului a dat puţin mai devreme un comunicat în care scrie în felul următor, şi o să vă şi citesc: “Toate părţile implicate să se abţină de la orice declaraţie care poate fi interpretată ca presiune sau tentativă de influenţare a deciziilor CCR”, pentru că şi dumneavoastră puţin mai devreme aţi vorbit despre decizia grea pe care trebuie s-o ia judecătorii Curţii.

Preşedintele interimar al României, Crin Antonescu: Da. Care este întrebarea?

Întrebare: Consideraţi că dumneavoastră, implicit, şi restul politicienilor ar trebui să se abţină de la orice comentariu vizavi de Curtea Constituţională şi despre decizia pe care o va lua Curtea?

Preşedintele interimar al României, Crin Antonescu: Societatea democratică este o societate care se bazează pe câteva drepturi, între care, din punctul meu de vedere primul, cel sine qua non, fără de care nu se poate să fie posibile celelalte, este libertatea de exprimare.

Atâta vreme cât în ce mă priveşte şi, de altfel, în ceea ce priveşte şi declaraţiile pe care le-am auzit astăzi de la alţi politicieni dintr-o parte sau alta nu s-a manifestat în niciun fel o încercare de intimidare, o încercare de influenţare, o încercare de ameninţare a Curţii Constituţionale, cred că suntem în parametri absolut normali. Și ceea ce este extrem de important este să ne înţelegem bine cu toţii, ceea ce pentru mine e clar, că oricare ar fi decizia Curţii, comentată şi ea la rândul ei, vă asigur: o vom respecta întocmai. Aceasta este esenţial pentru bunul mers al democraţiei în România.

Întrebare: Şi dacă-mi permiteţi, pentru că spuneţi că veţi respecta decizia Curţii, indiferent care va fi ea, veţi respecta şi acea declaraţie publică pe care aţi făcut-o privind ieşirea dumneavoastră din viaţa politică?

Preşedintele interimar al României, Crin Antonescu: Eu am proprietatea vorbelor mele şi am, de 20 de ani, de când fac politică, proprietatea, înţelesul şi responsabilitatea declaraţiilor mele. Decizia mea este luată, este una fermă, este una în conformitate cu toate principiile pe care am făcut şi fac politică, şi ea va fi anunţată în momentul potrivit.

Întrebare: Un referendum care nu va fi validat va însemna…

Preşedintele interimar al României, Crin Antonescu: Eu v-am dat un răspuns la această întrebare, dar este singurul, deoarece eu, aici cel puţin, în această calitate, nu doresc să discut nici despre politicianul Crin Antonescu, nici despre Partidul Naţional Liberal, nici despre altceva, din două motive: pentru că aici vorbesc în calitate de Preşedinte Interimar al României şi alte subiecte nu abordez de aici; în al doilea rând pentru că o asemenea discuţie, ca şi multe altele, au sens în momentul în care vom avea finalul oficial al acestui referendum.

Întrebare: În urmă cu puţin timp, preşedintele suspendat Traian Băsescu spunea că: “USL are obligaţia morală faţă de mine şi în baza acestei obligaţii morale cer încetarea oricărei lupte politice”. Cum comentaţi acea obligaţie morală pe care USL-ul ar avea faţă de preşedintele suspendat Traian Băsescu?

Preşedintele interimar al României, Crin Antonescu: Nu am cunoştinţă de niciun fel de obligaţie, nici morală, nici de alt fel, a Uniunii Social Liberale, a vreunuia dintre liderii săi, faţă de domnul Traian Băsescu. Cunosc obligaţiile morale pe care domnul Traian Băsescu le are faţă de cetăţenii României, cunosc modul în care le-a încălcat, dar nu dezvolt acest subiect. În ceea ce priveşte Uniunea Social Liberală, n-am niciun fel de îndoială că n-are nimeni vreo obligaţie nici morală, nici altfel faţă de Traian Băsescu.

Întrebare: Şi dincolo de acest ton împăciuitor, dacă-mi permiteţi o a doua întrebare, de-a lungul campaniei electorale pentru referendum, în desele sale apariţii publice, Traian Băsescu a ţinut să puncteze, chiar şi ieri, în ultima sa declaraţie că odată ce se va întoarce la Cotroceni – fiind sigur de acest aspect – va avea grijă de toţi cei care l-au suspendat şi ca toţi cei care l-au suspendat să plătească. Cum consideraţi aceste afirmaţii? Le vedeţi ca nişte ameninţări?

Preşedintele interimar al României, Crin Antonescu: Am nişte cuvinte pentru a le califica, dar nu-mi permit să le folosesc de aici. Vă las pe dumneavoastră.

Întrebare: Ce cifră ar trebui să ia în considerare Curtea Constituţională pentru validarea sau invalidarea acestui referendum, având în vedere că, în această ultimă zi, au fost puse în discuţia opiniei publice mai multe cifre: 18 milioane, 15 milioane?

Preşedintele interimar al României, Crin Antonescu: Da, cred că ştiu şi cei de la Curtea Constituţională, după cum ştiţi şi dumneavoastră, după cum ştiu şi eu şi după cum ştim toţi în această ţară, după cum ştie şi Traian Băsescu, că avem de-a face cu două cifre: una birocratică, valabilă din punct de vedere legal, pentru că nu au fost în stare instituţiile acestui stat, sub mai multe guverne, inclusiv sub cel de faţă, chiar dacă a avut la dispoziţie un timp foarte scurt, să o adapteze la realitate. Şi asta este cifra din listele electorale. Şi, pe de altă parte, avem de-a face cu o cifră care reflectă realitatea – adică numărul de oameni vii, cu drept de vot, care există pe acest pământ şi poartă cetăţenia română.

Curtea este ţinută să judece şi să dea un verdict în această speţă în raport cu legea, şi aici se face diferenţa între calitatea de cel mai înalt nivel, de jurişti, a componenţilor Curţii Constituţionale şi cei care nu suntem jurişti sunt, în paranteză fie spus, de multe ori în drept situaţii care determină corect din punct de vedere juridic o decizie şi care nu se acoperă în realitate pe bunul simţ, pe ceea ce credem toţi ceilalţi.

De pildă, atunci când se comite o faptă pe care au văzut-o toţi dar s-au folosit incorect procedural nişte probe, nu poate fi condamnat făptaşul, da? Curtea, de asemenea, are capacitatea şi dreptul de a interpreta în spiritul Constituţiei şi al legii, şi eu cred că aceste posibilităţi pe care le are Curtea îi sunt suficiente pentru a da o soluţie care să fie şi dreaptă, din punct de vedere public şi politic, şi perfect corecte din punct de vedere juridic. Dar asta este ce cred eu, important e ce va decide Curtea.

Întrebare: O precizare, deci, ce alegem, birocraţia sau realitatea?

Președintele interimar al României, Crin Antonescu: Eu aleg, întotdeauna, realitatea. Discutam acum despre verdictul Curţii.

Întrebare:Aş mai avea o întrebare. Ieri, preşedintele suspendat Traian Băsescu, spunea că toţi cei care au dat, aşa cum numea dumnealui, lovitura de stat, vor plăti şi vă întreb dacă vă este teamă de această anunţată răzbunare a lui Traian Băsescu.

Președintele interimar al României, Crin Antonescu: Cred că este o întrebare retorică. Traian Băsescu ameninţă de când îl ştiu şi de când mă ştiu, de asemenea ameninţări nu m-am temut. În momentul în care îţi asumi condiţia de lider politic, în momentul în care îţi asumi condiţia de lider al opoziţiei, în momentul în care îţi asumi condiţia de a te lupta cu cineva ca Traian Băsescu şi sistemul lui, trebuie să-ţi învingi teama. Teama există în orice om viu, aşa cum există speranţa, cum există curajul.

Problema este dacă o învingi sau nu. Eu am învins-o de mult şi ameninţările lui Traian Băsescu nu mă impresionează personal; mă dezgustă, pentru că este incalificabil ca un om care a fost şef de stat, care vrea să mai fie, care este supus acestui examen public, să ameninţe. Nici măcar să nu spună: „Am să-i fac cutare lucru lui Crin Antonescu sau lui Victor Ponta”.

A vorbi despre lovitură de stat, în condiţiile în care a spus în timpul campaniei „Români, nu veniţi să validaţi lovitura de stat”, înseamnă că opt milioane şi jumătate de români au dat o lovitură de stat şi cu restul, nu ştiu câţi, că despre cei opt milioane şi jumătate care sunt reali şi vii şi pe care i-am putut număra, stim câţi sunt, despre ceilalţi rămâne să rezolve birocraţia, dar cu cealaltă, să zicem, jumătate, domnul Traian Băsescu trebuie să umble să-i aresteze pe ăştialalţi opt milioane şi jumătate.

Cred că sunt nişte aberaţii care ne fac rău, care ne fac de râs şi spuneam că nu întâmplător până şi o publicaţie ca „Le Figaro” foarte apropiată, în zilele dinainte de referendum, cauzei lui Traian Băsescu, a ajuns să mai cerceteze, de unde vine, care-i mentalitatea şi care sunt, ca să spun aşa, armele lui Traian Băsescu. Mie, repet, mi se pare jenant să discutăm despre aceste lucruri. Sunt nedemne de orice lider politic, darămite de un şef de stat.

Întrebare:Dacă mai îmi mai permiteţi o întrebare. Spuneaţi că inclusiv STS-ul şi-a făcut foarte bine treaba în ziua referendumului şi v-aş întreba, în acest context, dacă aţi mai cere în continuare demiterea şefului STS, aşa cum aţi cerut.

Președintele interimar al României, Crin Antonescu: Astea sunt întrebări cu condiţional optativ, iar mie îmi place să răspund, cel puţin de aici, la întrebări puse la modul indicativ. Important rămâne ca aceste instituţii, inclusiv, cea menţionată, şi pe care am menţionat-o, cum aţi văzut, în mod special, au procedat corect. Ăsta este un lucru foarte foarte bun.

Întrebare: Este clar că s-a ajuns la o situaţie pe care nici dumneavoastră personal, nici ceilalţi din tabăra cealaltă nu şi-o doreau sau poate că ceilalţi şi-o doreau. Dumneavoastră aveţi să vă reproşaţi ceva din această campanie?

Președintele interimar al României, Crin Antonescu: La capătul unei campanii, întodeauna, rămâne ceva ce puteai să faci mai bine, la capătul unei campanii în care n-ai câştigat sută la sută din voturi înseamnă că n-ai fost suficient de convingător, un vot dacă a mai rămas. Pentru mine rămâne cel mai important lucru din această campanie, următorul: eu m-am implicat în campanie în sensul chemării la vot şi răspunsul pe care eu şi ceilalţi, că n-am făcut-o singur, l-am obţinut, este unul impresionant, este unul care mă obligă şi este unul care mă face să le fiu recunoscător tuturor acestor oameni.

De asemenea, este unul care mă face să îndrăznesc să spun un lucru. Poate că toţi analiştii, poate că toţi politicienii care comentăm, afirmăm, recunoaştem de mulţi ani că în România este o ruptură între electorat şi clasa politică, între electorat şi partide, între electorat şi liderii politici, ar trebui să mai medităm, pentru că în momentul în care opt milioane şi jumătate de oameni vin la o acţiune la care nişte lideri politici îi cheamă, înseamnă că nu există o ruptură, înseamnă că există reprezentativitate şi înseamnă că nu jucăm într-o piesă absurdă, ci jucăm într-o situaţie reală, în care trebuie să fim cu atât mai responsabili, cei care facem politică. Dacă îmi daţi voie, eu m-aş retrage.

Întrebare:Dacă îmi mai permiteţi o întrebare? Demiterea lui Traian Băsescu a fost obiectivul numărul unu, poate, al celor de al USL şi implicit şi al dumneavoastră. Dacă, să luăm situaţia în care, prin acest referendum, Traian Băsescu nu este demis. Pentru ca Traian Băsescu să-şi încheie mandatul acum, ar mai exista o soluţie, domnia sa a spus-o de câteva ori în ultima perioadă: revizuirea Constituţiei. Luaţi în calcul această situaţie?

Președintele interimar al României, Crin Antonescu Obiectivul nostru numărul unu a fost normalizarea vieţii politice din România, a fost şi rămâne deblocarea mecanismelor instituţionale demoratice, funcţionarea normală a instituţiilor acestei ţări, pentru că suntem într-o perioadă grea, complicată, de criză etc., etc.

Sper că acest referendum se va încheia cu demiterea şi oficială, nu numai morală, a lui Traian Băsescu, şi vom intra în această normalitate. Dacă nu se va întâmpla asta, mă voi întâlni cu dumneavoastră – nu fug nicăieri – şi vă voi răspunde la tot felul de ipoteze. Pe ipoteza în speţă am răspuns de multe ori, şi răspunsul nu se schimbă.

Întrebare: O ultimă întrebare. Îmi permiteţi, vă rog frumos. Traian Băsescu spunea că datorită dvs şi-a schimbat strategia, pentru că aţi promulgat acea lege foarte repede, şi de aceea a mers cu varianta boicotului. Cumva spunea că datorită dumneavoastră.

Președintele interimar al României, Crin Antonescu Bun. Asta arată, pentru cei care doriţi să colecţionaţi lucruri nedemne, repet, de ce face un om, arată încă o dată atitudinea unui trişor. Astea sunt lucruri foarte simple.

Eu v-am spus şi atunci, am promulgat o lege pe care era absolut normal să o promulg, nu din cauza presiunii cuiva; era o lege votată în Parlamentul României, acreditată drept constituţională de Curtea Constituţională şi nu aveam niciun motiv, ca Preşedinte interimar, să nu o promulg. Dacă aş fi avut vreun motiv, aş fi retrimis-o. Nu am avut niciun motiv şi, ca atare, am consacrat prin actul promulgării, voinţa Parlamentului, care este izvor de drept, în condiţiile în care Curtea Constituţională îi dăduse girul constituţional.

Lucrurile astea nu sunt şmecherii. Traian Băsescu, după opt ani de preşedinte al României, ar fi trebuit să afle acest lucru. Lucrurile astea nu sunt de trişat. Hai să o ascundem sub masă încă trei zile ca să vedem tactica de campanie a cuiva. Acestea sunt lucruri aproape solemne în care arătăm cum ne respectăm ţara ai cărei demnitari suntem.

Eu am acţionat ca Preşedinte interimar al României. Eu respect România. Că un candidat a dorit, cu un cuvânt care-i place, să se comporte ca trişor, ca “paiaţa” lui Viktor Orbán, e problema lui de candidat. Eu am respectat situaţia în care am fost pus în aceste zile şi nu am nici cel mai mic regret sau ezitare să spun că am procedat corect şi demn. Mulţumesc. O seară bună!

Despre logica iconică

Icoanele lui Liviu Dumitrescu sunt ascetice, pline de maturitate dar și de noutate personală…în ciuda vârstei sale tinere. De când i-am cunoscut creațiile la nivel online m-am bucurat din prima de ele.

Pentru că e atent, fidel la detalii…fără să abuzeze de culori sau de linii.

Însă remarc de astă dată o incoerență iconică ce îmi displace.

Și la el și la alții.

Și anume că nu înscrie toate Icoanele sale în logica teologică și dogmatică a Ortodoxiei.

Icoana Înălțării Domnului o are doar pe Maica Domnului cu aureolă și pe cei doi Îngeri.

Când i-am spus cuiva că trebuie să punem aureole la toți Sfinții Apostoli în această Icoană, mi-a spus că…Apostolii „nu primiseră încă harul Duhului Sfânt”. Lucru pe care și Liviu Dumitrescu, în mod fals, mi-l poate invoca.

Atunci însă de ce au aureole cele două Sfinte Femei Mironosițe în ziua Învierii Sale din morți? Pentru că nici ele „nu primiseră încă harul”.

Ba, mai mult, de ce au aureole toți Sfinții Întâmpinării Domnului…dar nu au Apostolii Domnului nici la Intrarea Domnului în Ierusalim și nici la Înălțarea Domnului?

Pentru că în acest amănunt Icoanele lui Liviu suferă de un derapaj, de o ieșire din logica iconică.

Icoana, după cum știe și el, nu e o fotografie realistă

Adică nu prezintă evenimentele în desfășurarea lor…ci dinspre veșnicie spre istorie. De mâine…spre ieri

Și din perspectiva teologiei ortodoxe…toți Sfinții trebuie aureolați…pentru că noi vorbim despre Sfinți potrivit staturii lor de acum…și nu dintr-o secvență a vieții lor.

Dacă e să o luăm așa…un Sfânt care a devenit Mucenic în ultimele zile ale vieții…dar până atunci a fost păgân…ar trebui să nu fie iconizat, în nicio parte a vieții lui de mai înainte, cu aureolă.

Dar noi nu facem istorie în Icoane ci teologie!

Și îl prezentăm pe Sfânt cu aureolă în orice parte a vieții lui…pentru că îl privim dinspre sfârșitul lui…spre începutul vieții lui.

Așa că Icoanele trebuie să se înscrie, cu toatele, într-o logică teologică. Adică să fie consecvente.

S-au făcut erori în trecut în materie de iconografie…care nu trebuie repetate.

De aceea trebuie să terminăm odată cu minimalizarea Sfinților în Icoane prin iconizarea preferențială a Sfinților pe care îi pictăm.

Toți Sfinții trebuie pictați cu aureolă…și nu doar așa, doi-trei, pe care ni-i dorim noi.

Pentru că asta arată lipsă de evlavie dar și grave neștiințe teologice.

În Icoana Învierii Domnului, spre exemplu, se perpetuează nerozia asta într-un mod supărător.

Îi avem, în unele Icoane, ca Sfinți pe Sfântul David, pe Sfântul Solomon și pe Sfântul Ioan Botezătorul dar nu și pe Sfinții Protopărinți Adam și Eva, când Sfinții Adam și Eva sunt în  prim-planîn secunda scoaterii lor din Iad.

De ce? Minimalizăm Sfinții Bisericii din necunoaștere.

La fel, în multe din Icoanele recente pe care le-am văzut…în timpul vieții Mântuitorului Sfinții Apostoli nu au aureole.

Să înțelegem că sfințenia lor a apărut așa, dintr-un foc, la Cincizecime…și până atunci erau niște „păgâni”?

Ce mentalitate ortodoxă e asta, ca iconar, să calci cu bocancii peste tot Sinaxarul Bisericii…pentru niște pseudo frici sau rețineri „evlavioase”?

Însă trebuie să remarc la Liviu și noutatea personală…care trebuie să apară în spațiul unde poți desfășura o teologie. Unde poți extinde o teologie profund patristică.

În Icoana întâlnirii Domnului cu Sfânta Fotini, deși, în mod  nedrept nu o aureolează, pune în mâna Domnului monogramul, care reprezintă, în mod simbolic, chintesența revelării Lui în fața Sfintei.

Totodată face din fântână o Cruce și din găleata cu apă o cădelniță…îmbisericind cu totul scena istorică…adică dezvoltând o întreagă teologie iconică.

Maica Domnului, în Icoana Înălțării Domnului, e singura care stă pe o piatră în formă trapezoidală…deși cu toții sunt pe munte…și acea piatră e cea cu semnul piciorului Domnului  când S-a înălțat.

Însă, paradoxal, Liviu uită să pună semnul harului pe capetele Sfinților Apostoli la Cincizecime…„privându-i” până și acolo de sfințenia lor.

Deci e bine…dar se poate și mai bine.

Și mai bine înseamnă fără derapaje teologice și aghiologice.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén