Predică pentru confrații preoți care caută predici pentru Înmormântare
Iubiți confrați,
care căutați de vreo 2-3 ani de zile, aproape zilnic, pe Teologie pentru azi
predici pentru Înmormântare,
predica aceasta vă este dedicată!
Insistența dumneavoastră m-a făcut să dau curs inițiativei de a vă vorbi.
Știu că sunteți și de la orașe și de la sate…iar dorința dumneavoastră pentru asemenea fel de predici…arată că România nu e în inflație de „viață” ci de „moarte”.
Și am să vă vorbesc tot la fel de deschis…pe cât dumneavoastră căutați mostre de predici la Înmormântare pe platforma noastră.
Iar primul lucru pe care vi-l spun e că: nu există predici la Înmormântare.
Predicile la înmormântare nu există în online, nu există în cărți…ci există în relații.
Există în dumneavoastră…
În relațiile dumneavoastră de conștiință cu oamenii pe care îi slujiți.
Pentru că predica la înmormântare este chintesența relației dumneavoastră de-o lună sau de-o viață cu oamenii pe care, la un moment dat, cu strângere de inimă…îi veți și îngropa.
Predicile la înmormântare sunt lacrimi ce nu pot fi oprite…
Sunt tristeți bucuroase chiar și când oamenii adorm în Domnul și sunt tristeți chinuitoare când oamenii mor nepregătiți…nevăzuți…neînțeleși…neadmiși…
Ce poți să spui când moare un prunc de un an, abia botezat?
Ce poți să spui când îți moare mama, bunica, duhovnicul, prietenul, fratele, fiul?
Ce poți să îți spui?
Poți să îți spui inima…
Toată inima…
Și când un om există în inima ta…vei predica despre el ca despre un om viu…pentru că el e viu în inima ta.
Tocmai de aceea predicile la înmormântare, adesea, sunt distante, false, căscânde/plictisitoare: pentru că nu îi poartă în inimă pe cei din…coșciug. Pe cei prohodiți…
Dar când tu l-ai botezat, tu l-ai spovedit, tu l-ai împărtășit, tu ai vorbit cu el ore întregi, tu ai mâncat împreună cu el, tu ai muncit împreună cu el…atunci predica la înmormântare e o cutremurare sfântă.
E o imensă frumusețe…
Pentru că iubirea vorbește frumos, solemn, cutremurător despre cel pe care îl iubește…
Însă predica la înmormântare făcută după reguli fără conexiune cu viața, cu relația…nu spune nimic real despre cel adormit…în afară de fraze, citate, evocări…care nu au nimic de-a face cu el…
Nu îți spune nimic însă despre relație!
Pentru că relația stă la baza unității Bisericii.
Cine a fost cel care stă în fața noastră și căruia i-am dat sărutarea cea mai de pe urmă? O întrebare falsă!
Întrebarea corectă e: cine este cel ce a adormit acum…dar care va fi mereu cu noi?!
Pentru că moartea nu distruge relația!
Dacă moartea ar distruge relația noastră cu cei adormiți…n-am mai plânge pentru ei, nu ne-am mai ruga pentru ei, nu am mai suferi pentru ei…o, atât de mult!…
Nu! Relația nu moare…pentru că moartea e un alt fel de viață!
E o viață mai viață…și nu un minus de viață sau o extincție.
De aceea la înmormântare trebuie să spunem predici despre viață…și nu despre moarte.
Pentru că moartea noastră e câștig, e trecere la Domnul…și nu disperare.
De aceea vă rog, iubiții mei confrați, să nu mai căutați predici la înmormântare!
Sau dacă citiți unele, să nu stresați pe oameni cu ele la orice înmormântare…să nu le repetați încât să le învețe pe de rost și babele surde…ci lăsa-ți-vă inima să vorbească!
Lăsați-vă amintirea să evoce!
Să evoce cu bucurie, cu tristețe, cu lacrimi, cu amărăciune, cu zâmbet…
La înmormântare se practică și zâmbetul…nu numai smulgerea părului din cap!
Însă toate acestea țin de dumneavoastră…de amintirea dumneavoastră…de relația dumneavoastră cu cel ce a fost…și este…și pentru a cărui pomenire ne rugăm să fie veșnică înaintea Domnului. Amin!
Aveam nevoie de un astfel de indemn, imi da siguranta ca ma gasesc pe un drum bun. Sincer nu m-am gandit niciodata la o astfel de argumentare, dar de fiecare data trebuia sa-mi construiesc un cuvant special pt. ca nimic nu se potriveste de la o situatie la alta.
Multumim parinte!
Și eu vă mulțumesc și vă doresc numai bine!
„Iar primul lucru pe care vi-l spun e că: nu există predici la Înmormântare.Predicile la înmormântare nu există în online, nu există în cărți…ci există în relații.Există în dumneavoastră…În relațiile dumneavoastră de conștiință cu oamenii pe care îi slujiți.Pentru că predica la înmormântare este chintesența relației dumneavoastră de-o lună sau de-o viață cu oamenii pe care, la un moment dat, cu strângere de inimă…îi veți și îngropa”.
Pai si unuia care nu-l cunosti si nu ti-a deschis usa niciodata si nu l-ai vazut in viata ta in biserica si ti-e frica sa-l depui in biserica ca daca se scoala fuge si se speri ca nu stie unde este ca nu a fost in viata lui intr-o biserica ce ii spui ??? ce „relatie” este ce „relatii” duhovnicesti morale si filantropice ai cu un ateu-crestin ?
Pe cel pe care nu-l cunoști dar trebuie să îl înmormântezi…îl cunoști prin familia lui, domnule Răzvan, pentru că mergi la casa lui și acolo îi întâlnești pe toți ai lui.
Și preotul, care se presupune că e un om duhovnicesc și un bun psiholog în relațiile cu oamenii, poate înțelege multe lucruri despre cel mort și despre familia lui în puține minute. Și se poate lega în predica lui, dacă vrea să facă una personalizată, de foarte multe amănunte. Din care, bineînțeles, nu poate lipsi teologia.
Pentru că într-o predică la înmormântare un sfert trebuie să fie despre cel adormit, iar trei sferturi din predică trebuie să fie teologică. Pentru ca oamenii să plece cu ceva în suflet.
Dacă vrea să fie și mai explicit, întreabă pe unul dintre apropiații mortului despre el și, pe baza acelor lucruri, îi poate crea un tablou al vieți lui.
Însă, cel mai adesea, și cei ai mortului și preoții „se grăbesc” și nu se mai pune „problema” predicii. Așa că predica pălește, din păcate, de multe ori, în fața unei slujbe prescurtate și în fața grabei.