Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 Praedicationes

vol. 2

***

Paginile 2-12; 12-18; 18-24; 24-30; 30-37; 38-48, 49-55, 56-62, 63-69, 69-73, 73-81, 82-86, 86-91, 91-97, 97-100, 101-114, 114-120, 120-126, 126-132, 132-136, 136-141, 141-145, 145-151, 151-156, 156-160, 160-166, 166-173, 174-177, 177-181, 181-184, 184-187, 187-191, 191-195, 195-198, 198-205, 206-209, 209-213, 213-215, 215-229, 229-232.

***

Căci trebuie să publicităm/ să facem cunoscuți foarte mulți oameni. Iar dacă ne limităm doar la câțiva, arătăm că ceva e putred în modul nostru de a vedea lucrurile. Că noi, în consecință, nu suntem niște oameni ai comuniunii, ai deschiderii frumoase…ci ai exclusivismului.

Pentru că, dacă considerăm că numai X, Y, Z sunt „singurii oameni” care trăiesc ortodox și numai ei au lucruri de spus altora…și chiar dacă ei ar fi extraordinari…dar noi îi vedem numai pe ei astfel, înseamnă că avem o problemă de perspectivă.

Înseamnă că nu mai vrem să descoperim noi și noi oameni…ci ne reducem atenția doar la cei deja cunoscuți și doar în jurul lor vorbim.

Și dacă nu ne extindem cunoașterea și publicitarea noastră la noi oameni ai Ortodoxiei…arătăm că nici noi nu avem o perspectivă amplă ci îngustă asupra cunoașterii oamenilor.

Pentru că Ortodoxia nu s-a redus niciodată la doi oameni ci ea a fost o pledoarie înaltă despre o multitudine bogată în experiență și în cunoaștere teologică.

Și pe mine mă îngrijorează rejectarea asta în masă…a celor pe care nu vrem să îi cunoaștem sau nu suntem în stare, mai bine zis, să îi cunoaștem.

Mă îngrijorează pentru că e o manifestare paranoică

Pentru că rejectarea asta, în masă, e una ideologică…și nu vine dintr-o cunoaștere reală a oamenilor.

O rejectare insolentă și înfumurată.

Căci după cum nu putem să reducem discuția despre Sfinți la 10 Sfinți și să lăsăm în afara discuției milioane de Sfinți…tot la fel nu putem să absolutizăm discuția despre Ortodoxie doar în jurul la câteva repere teologice cunoscute.

Prin această strategie de comunicare ne aruncăm în ridicol toată predicarea teologică…dacă din milioane de ortodocși actuali noi spunem că „autentici” sunt doar 3-4.

Pe ceilalți cine nu îi lasă să fie „repere” de viață teologică?

Și dacă nu vor să fie „repere”, de ce le place să asculte toată ziua pe cele „3-4 repere” și să rămână tot la fel de neîndreptați?

Sau de unde știm că nu mai există încă o mie, încă un milion de oameni ai lui Dumnezeu, care ca și Părintele X sau Ierarhul Y trăiesc și vorbesc teologic?

Ci noi, dimpotrivă, trebuie să arătăm binele din câți mai mulți, fără pretenția de a fi „perfecți” în orice afirmație și faptă a lor.

Pentru că așa arată Ortodoxia: ca niște flori diverse, mai mari sau mai mici, mai cu miros sau fără, dar care, cu toatele, sunt florile Ortodoxiei.

Pentru că asta înseamnă să vezi: să admiri cât mai mulți oameni. Binele din cât mai mulți oameni.

Iar cei care își aleg…sau citesc numai câțiva Sfinți e observabil că și în viața aceasta se reduc doar la cunoașterea a câtorva oameni.

Nu vor mai mult.

Nu vor „să riște” să aibă o cunoaștere și mai profundă, și mai diversă.

Rămân la puțin…la un puțin condamnabil de Dumnezeu…

Pentru că atunci când poți mult…nu trebuie să faci puțin. Și când ești flămând să-L cunoști pe Dumnezeu atunci ești flămând să îi cunoști și să îi ajuți pe oameni. Vrei tot mai multă cunoaștere a oamenilor…pentru că vrei să vezi cum a lucrat Dumnezeu în câți mai mulți oameni.

Însă ce ne spun, în subsidiar, cei care se opresc la două-trei repere de viață duhovnicească? Că nu gândesc cu mintea lor. Că nu ei i-au descoperit ca Sfinți…ci alții le-au spus să îi cinstească ca Sfinți.

Și de aceea observăm că apar numai unele cărți. Se fac conferințe numai despre anumite persoane în ideea că ei, doar ei, cei pe care noi îi publicăm sau despre care vorbim noi și ai noștri…doar ei sunt „Sfinții” noștri.

Însă asta e perspectiva de viață și de gândire a unor oameni cu mentalitate schismatică și ereziarhă.

Pentru că atunci când reduci discuția la câțiva Sfinți sau la anumite teme, rupte din arealul lor, arăți că nu te interesează deplinătatea, plenitudinea…ci preferi fragmentarismul.

Și când „te folosești” de Sfinți, de persoanele și teologia lor pentru a lupta cu Biserica sau pentru a-ți minimaliza adversarii sau pentru a-i pune în conflict pe Sfinți arăți că gândești non-eclesial.

Pentru că despre Sfinți și despre teologie trebuie să vorbești plenitudinal. Trebuie să îi vezi pe toți la un loc, într-o conglăsuire…iar teologiile lor ca pe unele care se completează și se îmbogățesc reciproc.

Trebuie să ai puterea duhovnicească a slavei Lui în tine și multă teologie și cunoaștere duhovnicească pentru a vedea ordinea și legătura interioară dintre Sfinți și dintre învățăturile dogmatice, morale, canonice ale Bisericii.

Dacă nu dovedești că ai această minte plină de sinteze teologice și experiențiale, fără doar și poate vei dovedi contrariul: că ești exclusivist și needucat teologic. Că tu te reduci la discuția a doi-trei…pentru că atât te-a lăsat lenea să citești, să studiezi…

Adică ești ageamiu…Te bagi unde nu îți fierbe oala.

Și de aceea exclusivismul ortodocșilor față de ortodocși și nu mai spun față de neortodocși…mă înfioră.

Mă cutremură…

Pentru că îmi dau seama că așa fac și cu Sfinții lui Dumnezeu și cu adevărurile dumnezeiești.

Fapt pentru care pe cei pe care îi plac…îi cred…și pe ceilalți Sfinți îi resping. Îi minimalizează…sau nici măcar nu sunt interesați să cunoască câte ceva despre ei.

Și această împărțire după mofturi e…dramatică

Pentru că ortodocșii autentici sunt cei care au evlavie pentru toți Sfinții și doresc să îi cunoască pe toți, în ciuda puținătății timpului pe care îl au la dispoziție.

Căci și în viața reală…oamenii nu se opresc cu cunoașterea…sau nu se termină umanitatea odată cu cunoașterea lui Dan Puric, a academicianului nu știu care și a episcopului nu știu care…ci ei sunt avizi de tot mai multă cunoaștere a oamenilor. O cunoaștere a cât mai multe persoane.

Și de aceea mă îngrozește faptul când contemporanii noștri doresc numai 2-3 inși. Și pe ei îi laudă și în culcare și în sculare…și „nimic” nu mai e de spus!…

Nimeni nu mai e „Sfânt” în afară de cei 2-3…

  Și când se face centrarea asta pe cei doi-trei…mie îmi trece chefulîi mai cunosc pe oamenii ăia despre care vorbește toată lumea.  Am reticență…uneori până la repulsie față de tot ce promovează.

De ce? Pentru că cei doi-trei sunt de acord cu monopolizarea discuției asupra lor. Cu laudele exagerate la adresa lor.

Și cine susține această propagandă deșănțată a doi-trei în detrimentul multora e cert că, la mijloc, sunt interese de imagine și financiare, adică non-bisericești.

Altfel nu ar propaga exclusivismul ci plenitudinalul Ortodoxiei.

Adică detest „cultul personalității” făcut pe baze ideologice și prin manipulări publicitare.

Detest lucrurile care nu vin de la sine

Adică încercările unora de a ajunge în prim-plan nu prin muncă susținută, nu prin operă…ci prin cine știe ce sprijin sau publicitare exagerată.

Did you like this? Share it: