Icoane ale Schimbării la față a Domnului
Lumina dumnezeiască se revarsă din persoana lui Hristos. Și ea îi umple și pe cei din veșnicie…cât și pe cei din istorie.
Ea, lumina, nu poate fi creată…pentru că țâșnește din El în mod natural, în mod firesc, pentru că e a Lui.
De aceea e necreată și veșnică. Dar ea transfigurează materia și întru ea stau Sfinții Moise și Ilie și văd vedenie dumnezeiască Sfinții Apostoli.
Deși cu toții sunt pe munte…Sfinții Apostoli sunt iconizați ca și cum s-ar afla la poalele Taborului.
Dar asta pentru că cele trei piscuri iconizate ale Taborului sunt, de fapt, indicarea veșniciei. Că Domnul vorbește cu Sfinții Săi în veșnicie și nu în istorie.
Pentru că Icoana Transfigurării Domnului e o vedenie. O vedenie copleșitoare.
Apostolii sunt copleșiți de vedenie…dar fiecare dintre ei, în modul său personal, vede vedenia.
Aceeași realitate extatică…dar văzută în mod personal.
Pentru că avem aici un extaz în grup și nu unul avut de o singură persoană.
*
Albastru deschis alternând cu albastru închis.
Înțelegere și neînțelegere în vedenie.
Pentru că nu putem cuprinde tot ceea ce ni se dă să vedem în mod extatic ci vedem și înțelegem numai pe măsura noastră duhovnicească.
*
De ce nu au fost iconizați cu aureole Sfinții Apostoli? O eroare flagrantă…Adesea regăsibilă…
Căci cum poți să vezi pe Dumnezeu…fără harul Său? Cum poți să Îl vezi fără…sfințenie, fără curăție a vieții?
Fiindcă atât Profeții cât și Apostolii sunt Sfinții Lui.
De ce însă cei trei nu au aureole…atâta timp cât raza Dumnezeirii coboară până la fiecare în parte?
Căci chiar raza iconizată aici…arată că cei trei sunt Sfinți.
*
Însă aici avem parte doar de mandorle concentrice, 4 la număr și nu de două mandorle în formă de cerc, o mandorlă în romb și alta în pătrat stilizat…ca sus.
Sus numai piatră…Aici apare și vegetație ascetică, puțină…
Dacă sus predomină albastrul…în Icoana de față roșul e al Sfântului Ioan, iubirea, Sfântul Petru e în dreapta, credința și Sfântul Iacov în stânga, nădejdea.
Cele trei virtuți teologice sunt exprimate prin cei 3 Apostoli.
*
Însă în această veche Icoană grecească adevărul e restaurat: toți Sfinții au aureole.
Și Sfântul Petru e în stânga, Sfântul Ioan Evanghelistul, imberb, cel mai tânăr, e plin de curăția și fecioria albului, pentru că el nu a avut soție ci a trăit în curăție, iar Sfântul Iacov în dreapta.
Și poziționarea lor cu fața spre noi și nu spre Domnul…arată copleșirea lor de slava dumnezeirii Sale.
*
Doi văzători de Dumnezeu vorbesc cu El: Moise și Ilie.
Ce lecție mai mare de teologie mistică decât asta mai putem cere…când Domnul a îngăduit doar lor prezența în jurul Său…în vedenia celor 3 Apostoli?
Pentru că scopul vieții creștine e vederea Lui…și nu o asceză indiferentă la experiența mistică a prezenței, a revelării lui Dumnezeu.
Tot efortul nostru este pentru a vedea slava Lui, pentru a fi transfigurați de El, pentru a fi umpluți de El de vedenii și de slavă dumnezeiască.