Mâncare de post fără scenarii

  • Crin Antonescu (Palatul Cotroceni. 19. 04, Antena 3): întâlnirea cu FMI e foarte bună/ în ciuda „turbulențelor” politice am dat astăzi FMI-ului mesajul că avem un Guvern stabil, coerent/ vor crește salariile bugetarilor/numai în 20 august 2012 vom afla dacă d-na Mona Pivniceru va face parte din Guvern/ Listele electorale permanente se întocmesc pe localități și cuprind toți cetățenii cu drept de vot care locuiesc în România/vrem să știm, de la serviciile secrete, cum s-a ajuns la ponegrirea României cu ceva zile în urmă/ Guvernul lucrează la împlinirea cerințelor Curții Constituționale/
  • Cf. documentului sursă…în România „populaţia stabilă: 19,0 milioane (19.042.936) persoane. Gospodării: 7,1 milioane (7.086.717) gospodării. Locuinţe (inclusiv alte unităţi de locuit): 8,5 milioane locuinţe (din care: 8.450.607 locuinţe convenţionale şi 8.149 alte unităţi de locuit). Clădiri: 5,1 milioane clădiri (5.117.940 clădiri din care: 5.103.013 clădiri cu locuinţe şi 14.927 clădiri cu spaţii colective de locuit)”, p. 1.
  • CFR Călători a fuzionat prin absorbţie cu filialele la care era unic acţionar: CFR Gevaro (Societatea Comercială de Exploatare a Vagoanelor de Dormit, Cuşetă, Restaurant şi Bar), S.C.A.D. Braşov (Societatea Comercială de Aprovizionare şi Desfacere) şi Voiaj CFR (Societatea Comercială de Vânzare Legitimaţii de Călătorie)”.
  • Biblioteca Academiei Române a fost înfiinţată pe 6 august 1867, având drept scop adunarea şi conservarea în colecţiile sale a fondului naţional de manuscrise şi tipărituri care ilustrează istoria şi cultura românească, precum şi istoria şi civilizaţia universală”.

  • Surse din Spitalul-penitenciar Jilava spun că, de când a ajuns aici, nu e zi de la Dumnezeu în care să nu-l vadă pe Adrian Năstase scriind ore în şir. “Ţine un fel de jurnal cu ceea ce se întâmplă aici. A spus că, după ce iese din penitenciar, ar vrea să scrie o carte despre perioada petrecută în spatele gratiilor”, ne-au dezvăluit sursele noastre”.
  • S-a reîncarnat Mama Omida în preşedintele suspendat şi ghiceşte de-acolo ce-au de gînd procurorii? Ori s-a trezit în procurori duhul justiţiei din anii 50, cînd cei puşi sub acuzare trebuia să demonstreze că sînt nevinovaţi, nu acuzatorii lor să le dovedească vinovăţia?”.
  • Bogdan Teodorescu (Antena 3. 22. 42): Președintele suspendat și oamenii lui din punctele de conducere practică logica terorii. Vor să ne arate că suntem neprotejați în fața abuzurilor lor de putere. Vor să ne timoreze
  • Radu Mazăre (Antena 3. 22. 47): 10 dintre manechinele care au votat împreună cu mine au fost chemate azi la Parchet ca să le întrebe de ce au votat.
  • Judecătorul celor două erate: Ștefan Minea.
  • La finalul întrevederii cu delegația Fondului Monetar Internaţional, a Comisiei Europene şi a Băncii Mondiale, ministrul Transporturilor, Ovidiu Silaghi, a anunțat că Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (MTI) își asumă privatizarea CFR Marfă până în luna decembrie a acestui an”.

Istoria începe de oriunde o privești [20]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a.

***

BAR/ CRV 399 conține 50 de file. Iar între paginile 7-48 sunt cele 41 de file ale „primului” Arhieraticon tradus în limba română din limba greacă.

Traducere greco-catolică, editată în 1777 la Blaj.

Titlul complet: „Arhieraticon, tâlcuit de pre limba Elinească pre limba Rumânească, Carele cuprinde însine toată Slujba Arhierească, acum întâiu tipărit. Cu Blagosloveniî Exțelenții sale Prea luminatului și Prea o sfințitului Domn Domnului Mitropolit, G. Grigorie Maer[1][2].

Exemplarul pe care îl citim a fost donat Bibliotecii Academiei Române de Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei și al Sucevei[3], conform ștampilei sale existentă pe pagina 5, pe pagina de titlu.

Acesta cuprinde:

1. Rânduiala care să face la hirotonia cetețului și cântărețului (7);

2. Rânduiala care să face la hirotonia ipodiaconului (8-9);

3. Rânduiala care să face la hirotonia diaconului (10-12);

4. Rânduiala care să face la hirotonia preotului (13-15);

5. Rânduiala care să face la punerea arhimandritului (15-17);

6. Rânduiala hirotonii episcopului (18-24);

7. Slujba Sfântului Mir (25-27);

8. Iară materia Sfântului Mir (27-28);

9. Iară rânduiala Mirului (28);

10. Rânduiala care să face la sfințirea Antimiselor (29-31);

11. Rânduială la sfințirea Bisearicii. Seara. La Vecernie (32-33);

12. Rânduiala și slujba care să face la sfințirea Bisearicii (34-45);

13. Slujba care să face la sfințirea Discosului și Potiriului nou (46);

14. Altă slujbă  care să face, la sfințirea Discosului, și Potiriului celor noao, și ne atinse (47);

15.  Slujba care să face la sfințirea Icoanelor cealor noao (48).

După cum se observă, ediția de față vorbește numai despre hirotonie, atât cu privire la citeț, cântăreț și ipodiacon cât și cu privire la diacon, preot și episcop.

În rugăciunea pentru citeț sau cântăreț, arhiereul se roagă ca Dumnezeu să îl sfințească pe el, ca acesta să cugete și să citească la slujbe „cu toată înțelepciunea și înțelegerea”[4].

Ipodiaconul a fost „rânduit”[5] spre slujire de către Domnul și el trebuie „a păzi ușile sfintei Tale Bisearici”[6] și „a aprinde luminarea lăcașului măririi Tale”[7].

La diacon, preot și episcop, ediția de față nu vorbește despre rânduire[8] sau prohirisire[9] ci despre punere[10] în treapta de diacon, preot, episcop.

Există o singură rugăciune la „sfințirea Icoanelor” și ea are următorul conținut:

„Doamne Înpăratul nostru atot putearnice, Părintele D[o]mnului și Mântuitoriului nostru IC XC, carele ai poruncit robului tău Moisi, ca să Zugrăvească chipuri de Heruvimi preste sfântul Sicriiu, și noao D[o]amne așa neai lăsat Icoanele Sfinților spre pomenirea lor, rugămune ție Înpăratul nostru, ca să trimiți darul Sfântului tău Duh, și îngerul tău preste această sfântă Icoană ca să fie (aici să numeaște sfântul carele iaste zugrăvit pe Icoană) spre plinirea rugăciunii lui, prin darul și mila, și iubirea de oameni a unuia născut Fiiului tău, [a] D[o]mnului și D[u]mnezeului și mântuitoriului nostru  IC XC.

Că ție să cuvine toată cinstea, și închinăciunea, Tatălui, și Fiiului, și Sfântului Duh, acum și pururea și în veacii veacilor, Amin”[11].

Însă nici aici și nici în Evhologhion to Mega, ed. Ierom. Spiridonos Zervos, Veneția, 1891 nu am găsit hirotesia întru Duhovnic, pe care o găsim în  Arhieraticon, ed. BOR 1993, la paginile 106-108.

În ediția grecească citată avem Vecernia, Utrenia, Liturghiile, Botezul, Molitvele de exorcizare, Sfântul Mir și apoi Hirotoniile, începând cu pagina 160. Hirotonia întru diacon la p. 160-163. Întru prezbiter/ preot la p. 163-166 și întru episcop la p. 166-181.

De la p. 181 începe prohirisirea întru egumen…și ține până la p. 184. Între p. 184-185 avem prohirisirea eclesiarhului, a iconomului și a chelarului.

La p. 185-186 rugăciunea pentru cel care intră „întru slujirea bisericească”, neregăsibilă în Arhieraticonul românesc citat, la p. 186-187 hirotonia întru anagnost și psalt iar la p. 187-188 hirotonia întru ipodiacon.

Dar nu se vorbește despre hirotesia întru Duhovnic în Evhologhionul grecesc citat supra și nici nu se vorbește despre hirotonia întru diacon, preot și episcop ci despre prohirisire…folosindu-se forma: prohirizete.

Însă hirotonia și prohirisirea sunt sinonime și înseamnă: punerea mâinilor de către episcop peste capul celor care sunt sfințiți pentru Preoție sau pentru o altă slujire în Biserică.


[2] BAR/ CRV 399, p. 5.

[4] BAR/ CRV 399, p. 7.

[5] Idem, p. 8.

[6] Ibidem.

[7] Ibidem.

[8] Cum e la hirotonia întru diacon și preot în ediția: *** Arhieraticon, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea PFP Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. IBMBOR, București, 1993, p. 74, 79. Ediție pe care o vom cita: Arhieraticon, ed. BOR 1993, p.

[9] Cum e la hirotonia întru episcop, cf. Arhieraticon, ed. BOR 1993, p. 97.

[10] BAR/ CRV 399, p. 10, 13, 22.

[11] Idem, p. 48.

Ion Pillat – culorile amintirii [17]

Bolintineanu este înrămat liric altfel decât la Eminescu…chintesența lui poetică fiind reținută datorită unui poem, Mihnea și baba, care și-a câștigat din ce în ce mai mult aprecierea critică.

Poemul lui Bolintineanu ar merita o discuție comparativă, cu Reporta din vis a lui Vasile Aaron[1]

În orice caz, cred că sunt două filoane pe urmele cărora s-a dezvoltat la noi poezia macabră și apetența pentru contemplarea cimitirului/mormintelor.

Un model, foarte vechi, coboară de la Sfinții Antonie cel Mare și Atanasie cel Mare.

Celălalt este romantic…(deși, chiar și în ce privește romantismul, semnificațiile nu sunt tocmai indiferente față de tradiția creștină).

Pe de altă parte, interesul acesta pentru supranatural (l-am putea pune în relație și cu Zburătorul lui Heliade) se va prelungi în literatura română mai mult în proză, prin nuvele fantastice sau basme (Caragiale, Creangă, Eminescu, Mircea Eliade, Vasile Voiculescu, etc).

Dar să revenim la evocarea lui Ion Pillat:

Ce ne-nțeles de-aproape ai răsunat, galop!

Și totuși cât se-ntinde în lună drum de deal,

Nici nor de praf nu suie, nici călăreț, nici cal.

L-aud în curte parcă și nici în zare nu-i.

Au cine-aleragă astfel purtat de ritmul lui?

Ce blèstem, din mormântul cu cruce pusă strâmb,

Îl mână ca vârtejul pe șes, pe deal, pe dâmb?

Ce babă cu descântec de moarte l-a împuns?

Nu-l prind cu ochii încă, și-n suflet mi-a ajuns.

 *

Flămânzi cu dinții mușcă din lună, vârcolacii.

Afară, ca un viscol, se clatină copacii.

Castani și plopi de spaimă au frunzele crispate

Și-n groaza lor și-azvârlă, lungi, crengile pe spate,

Căci iată-i: Mihnea, calul și fuga – negru bloc –

Pe drum bătut în cremeni, țâșnind din limbi de foc,

Potcoavele tus-patru când cad deodată grele,

Și-n urmă-n transparența ce duce pân’ la stele,

Desfășurându-și friza de oase și strigoi,

Tăcuta cavalcadă a morților spre noi.

*

Și sângele în vine îmi îngheță de ger,

Căci parcă rupt din ceata stafiilor din cer,

Stătea Bolintineanu în fața mea, aici,

Cu fruntea: zid de umbră, cu ochii: licurici

Ce-și aprindeau din beznă scânteia de fosfor,

Străluminând obrazul livid din jurul lor.

 *

Un semn făcu – se șterse, cu calu-i, călărețul.

Ca aburele bălții când suflă băltărețul,

Se risipiră morții, se prăbușiră-n groape.

Tăcerea mă cuprinse, o pipăiam aproape

Dacă lui Alexandrescu, Umbra lui Mircea…, „poemă cu rimele de stâncă”, îi poartă acestuia cele mai convingătoare ecouri, mai departe, în istorie, chenarul liric al lui Bolintineanu – poet prolific, mult mai productiv în comparație cu Heliade sau Alecsandrescu – este oarecum restrâns la acest gen de poezie (care nu este singurul și nici cel mai bine reprezentat în opera sa poetică).

Poate fi considerat însă cel mai original și creator al unui nou motiv literar – metamorfozat, de fapt, în specie romantică – și, din această perspectivă, Pillat consideră că are ceva de subliniat prin alegerea pe care o face.

Fantezia lui Bolintineanu pe tema cavalcadei morților îi oferă însă și lui Pillat ocazia de a orchestra câteva scene neverosimile.

De la călărețul pe care „L-aud în curte parcă și nici în zare nu-i”, de la ficțiunea narativă, adică, ajunge la o concluzie care nu mai ține de narațiune, ci de inefabilul poeziei (pentru atingerea căruia, prin urmare, narațiunea pare a fi numai un pretext): „Tăcerea mă cuprinse, o pipăiam aproape”.


[1] A se vedea: Scrieri literare inedite (1820-1845), alese, publicate, adnotate și comentate de Paul Cornea, Andrei Nestorescu, Petre Constantinescu, Ed. Minerva, București, 1981, p. 16-109.