Zi: 12 august 2012

Documentul BEM…după 30 de ani [21]

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a.

***

II. 27 e o sinteză a ce înseamnă „liturghie” pentru multe biserici „creștine”. Și primul lucru care se afirmă aici e că Liturghia trebuie privită ca „un întreg” [a single whole], lucru foarte adevărat.

Anamneză și epicleză: cuvintele centrale.

*

În II. 28 se cere „the renewal of the eucharist itself” [însăși reînnoirea euharistică] în diversele „biserici” ca „cea mai bună cale [the best way] către unitate în celebrarea euharistică și comuniune [towards unity in eucharistic celebration and communion]”.

Însă ce înseamnă „reînnoire euharistică” în bisericile unde Euharistia este „un simbol”?

Pentru că în Ortodoxie „reînnoire euharistică” înseamnă aprofundarea teologiei euharistice și propovăduirea nevoii curente a împărtășirii cu Hristos euharistic, ca parte componentă a vieții liturgico-ascetice. Adică o împărtășire cât mai conștientă și mai ascetică cu Hristos euharistic.

Însă acolo unde Hristos „nu e prezent” în Euharistie…pentru ce se pregătesc credincioșii? Pentru o întâlnire…cu nimeni?

*

Și în II. 28 e pentru prima dată când documentul BEM cere ceva expres bisericilor participante la dialog și, totodată, le relativizează pe toate la un loc: ca bisericile să-și testeze liturghiile „în lumina acordului euharistic [in the light of the eucharistic agreement] (aflat) acum în proces de realizare/ de îndeplinire [now in the process of attainment]”.

Cu alte cuvinte, dialogul inter-religios nu e purtat „de către” biserici și nu se dorește ca bisericile „să rămână așa cum sunt”…ci el, dialogul, e „mai important” decât ele.

E, mai pe scurt, „deasupra” lor…dacă li se cere bisericilor „să-și revizuiască” liturghiile.

*

Însă după ce „model unic”, după ce criteriu…trebuie „să își reexamineze” liturghiile?

Nu sunt bune „liturghiile” tuturor…dacă tot se vorbește despre „o bază comună” a tuturor în Botez și Euharistie?

Și cum poate pretinde un grup de oameni, din diverse biserici, că sunt „mai presus” de bisericile cărora le aparțin?

Nu e grupul cosemnatarilor un fel de „oligarhie” a bisericilor…care decide pentru și în locul lor?

Pot decide în locul lor?

Cine le-a dat dreptul să decidă în locul lor?

*

Cine însă și-a revizuit în ultimii 30 de ani…„liturghia”, ca să facă față acestei dorințe unionale transeclesiale?

Biserica Ortodoxă nu…Și mă îndoiesc că alte biserici au făcut „pași galopanți” în această direcție.

Pentru că la II. 28, mai cu perdea, documentul BEM ne spune că viitorul bisericilor…e de fapt o biserică ce nu seamănă cu niciuna dintre cele de acum. O biserică ce trebuie să apară în urma dialogului teologic a celor puțini și să însemne o relativizare/ o aplatizare a nuanțelor divergente de astăzi.

*

Însă cine e gata să renunțe „la propria-și” biserică…pentru a construi „ceva cu totul nou”?

Numai că întrebarea de fond e alta: cine are nevoie de „o nouă biserică” când există deja Biserica?

*

Biserica a apărut nu în urma unui dialog relativist ci în urma unei pogorâri a harului dumnezeiesc la Cincizecime.

Adică a apărut ca expresie a voinței dumnezeiești, ca îmbrăcare cu putere de sus…și această Biserică a Cincizecimii nu are sfârșit în istorie ci ea va intra în veșnicie la transfigurarea creației, adică la a doua venire a Domnului.

Da, romano-catolicismul, greco-catolicismul, luteranismul, calvinismul, baptismul, penticostalismul pot renunța la „forma actuală eclesială” pentru că și așa forma lor eclesială „e un produs istoric”…nu trans-istoric.

Schimbările de la rău spre mai rău, spre erezii tot mai grosiere sunt vizibile în bisericile de tot felul.

Numai că Biserica nu poate fi „remaniată” pentru a fi „asimilată” unor formațiuni religioase non-eclesiale.

Pentru că Biserica nu suntem „noi, ai noștri”, nu e „o castă internațională” ci ea e locașul Prea Sfintei Treimi și Dumnezeul nostru treimic lucrează prin oameni în mod evident.

*

Însă tot în II. 28 se consideră faptul, că în ciuda efortului de „unificare euharistică” poate exista și „o reală diversitate litugică” [a certain liturgical diversity].

Pentru că „the affirmation of a common eucharistic faith [afirmarea unei credințe euharistice comune] does not imply uniformity in either liturgy or practice [nu implică (și) uniformitate la nivel liturgic sau în practică]”.

Și aceasta, în mod evident, pentru că toți știau situația practică a bisericilor…faptul că nimeni nu e dispus să renunțe la propriile „tradiții liturgice”…fie ele și fără vreo minimă legătură cu Biserica.

Zori de toamnă

  • Florin Georgescu, în urma negocierilor cu FMI și Banca Mondială: „”În plan fiscal, s-au agreat măsuri importante pentru stimularea mediului de afaceri, crearea de locuri de muncă, dezvoltare şi inovare tehnologică. Plata TVA la încasare a fost agreată. Aceasta se va aplica efectiv, datorită necesităţii unor pregătiri metodologice, de la 1 ianuarie 2013. Pe partea de cheltuieli bugetare, s-au asigurat sume suplimentare la nivelul autorităţilor locale în vederea onorării obligaţiilor către persoanele cu dizabilităţi, precum şi pentru plata arieratelor, respectiv datoriilor restante ale autorităţilor locale către diverşi furnizori şi diverşi creditori”, a explicat ministrul Finanţelor”.
  • „Încercaţi totuşi, domnule Jose Manuel Durao Barroso, spre binele comun al restabilirii adevărului şi încrederii, să vă ridicaţi deasupra intereselor partizane care vă afectează discernământul ori de câte ori vă aventuraţi în afirmaţii şi luări de poziţii legate de România şi destinul ei post Referendum. Depăşiţi-vă condiţia de politruc tentat să dea pragmatismului numai durata şi dimensiunea clipei, ignorând costurile şi pericolele pe termen lung ce ar putea decurge din atitudinea dumneavoastră lipsită de empatie şi obiectivitate. Da, costuri devastatoare ce vor pune în pericol însuşi proiectul comun minat de lipsa credibilităţii şi a încrederii!”.
  • „Preşedintele României, Crin Antonescu, îi acordă trimisului SUA o întrevedere oficială la Cotroceni, mâine, începând cu ora 13. Americanii vor înţelege extrem de clar tot ce se întâmplă în România, unde puterea democratic aleasă, USL, care reprezintă peste 60% din voinţa poporului român recent exprimată la alegerile locale şi preşedintele constituţional, Crin Antonescu, personalitatea care în toate sondajele se bucură de cea mai mare încredere la promisiunea de vot prezidenţială, asigură administrarea treburilor României, în acord perfect cu democraţia şi statul de drept, şi totodată, cu imperativele de redresare economică. Ultimul aspect e de fapt relevat de însăşi încheierea cu succes a negocierilor cu FMI, care de această dată a ţinut seama de necesităţile concrete ale poporului român, nu doar de stabilitatea macroeconomică abstractă.
  • Idem: „Şi în timp ce guvernanţii se comportă impecabil – riscând chiar să-şi nemulţumească alegătorii prin prea marea toleranţă faţă de dezordinile provocate de rămăşiţele fostului regim Băsescu -, preşedintele demis şi acoliţii lui instigă la ilegalitate şi la anarhie, făcând totodată presiuni, recunoscute ca atare de către Băsescu însuşi, la adresa unor responsabili ai instituţiilor statului, asupra cărora insistă să exercite un anumit control prin şantaj. Trebuie să se ştie şi despre dosarele penale ale lui Băsescu, şi despre cauzele mai noi, aflate, încă, în suspensie – vezi plângerea penală a lui Ciuvică-Piperea în cauza spălării de bani, reiterată prin proceduri judiciare”.
  • „Ministerul Apărării a anunţat săptămâna trecută rezultatele verificărilor făcute de Comisia înfiinţată pentru a lămuri situaţia înaintărilor şi acordărilor de grade militare pentru rezervişti, în perioada 2011-2012. Pe lista celor care au fost înaintaţi în grad apar nume sonore din politică, mai ales din partea PDL şi UNPR. Cele mai multe dintre aceste avansări în grad, mai exact 835, au fost realizate ilegal, a constatat comisia MapN”.
  • Idem: „Comisia MapN a constatat că în 2011 s-au făcut 1.257 de avansări sau acordări de grade militare. Dintre avansările în grad, aproape 44% (316 din 723) nu au fost legale, iar dintre acordările de grade militare, aproape 80% (426 din 534) nu au fost legale. În 2012, s-au făcut 205 avansări sau acordări de grade militare. Dintre avansări, peste 41% (77 din 186) nu au respectat legea, iar dintre acordările de grade, peste 84% (16 din 19) nu au fost legale”.
  • Când orașele au ajuns de vânzare…și le cumpără te miri cine.
  • Intervenția Prea Curatei Stăpâne, ieri, în stingerea incendiului din Sfântul Munte Athos.
  • Rezultatele celor 103 sportivi români la Jocurile Olimpice de la Londra.
  • Tudor Giurgiu, care nu poate să accepte că Bisericile nu sunt „bătăile de joc” ale cui dorește: „Era vorba de una filmată într-o Biserică. Am avut de-a face cu toată opacitatea şi opoziţia Bisericii Ortodoxe Române. Ea nu permite filmarea într-o Biserică, pe motiv că Sfântul Sinod a interzis orice filmare în spaţiile sacre, indiferent de film. Ar fi trebuit să construim noi unul”.

Istoria începe de oriunde o privești [21]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a.

***

Arhieraticonul[1] manuscriptic[2] al episcopului greco-catolic Inochentie Micu-Klein[3] este mai extins decât cel din ediția Blaj 1777. Însă nu în mod considerabil.

Și începe nu cu hirotonii ci cu „Rănduiala Sfintei Ispovedanii pre scurt”[4].

Iar ecfonisul dezlegării de păcate al Spovedaniei este următorul:  „Domnul și Dumnezeul nostru Isus Hristos iarte-te, fiiule, spre nevăzut, și eu, nedestoinicul preot, cu putearea ce mi s-au dat de la Domnul Hristos, te iert și te dezleg de toată afurisaniia, în cât poci și ție ți-i de lipsă. Și iară te iert și te dezleg de toate păcatele tale câte înaintea mea ai mărturisit. În numele Tatălui și al Fiiului și al Duhului Sfânt. Amin”[5].

Iar grafia cuvântului Iisus sub forma Isus e specifică lui Micu-Klein, ea fiind regăsibilă, spre exemplu, și în: Inochentie Micu-Klein, Carte de rogacioni pentru evlavia homului chreştin, Viena, 1779, p. 16:

Însă nu folosea grafia Hristos ci Christos, după cum bine se poate observa.

A doua secvență a cărții e formată din rugăciunea la dezlegarea de blestem[6]. Unde blestemul este „legătura ce easte pusă asupra lui”[7].

Nu se mai vorbește despre „hirotonia” citețului și a cântărețului ca în cel din 1777 ci despre „rânduiala…la punerea”[8] lor.

Însă a patra rubrică e dedicată „hirotoniei ipodiaconului”[9] ca și în ediția 1777.

Urmează hirotonia diaconului[10], unde se vorbește despre alegere și rânduire[11]:

(imagine, va apărea în ediție finală)

Tot la fel și la hirotonia preotului[12]. Iar cel hirotonit preot este cinstit „în stepena [treapta] preoțiii”[13].

După hirotonia preotului nu urmează cea a episcopului ci „Rănduiala la punerea egumenului”[14].

După care rânduiala la „blagosloveniia Discosului și Potiriului nou”[15], binecuvântarea Antimisului[16], „Rănduiala Uleiului celui Sfânt”[17], materiile și rânduiala pentru „Sfântul Mir”[18], rânduielile la sfințirea Bisericii[19].

Odată cu p. 118 ne întoarcem la hirotonii și anume la hirotonia arhidiaconului, care, ca și diaconul și preotul, este ales și rânduit arhidiacon[20].

Economul cel mare nu e hirotonit ci „rădicat”[21]/ ridicat în treaptă dar la ridicarea lui în treaptă se folosește același text liturgic al hirotoniei:

(imagine)

Protopopul (nu protoiereul), și el, este ridicat în treaptă[22] dar tot prin textul hirotoniei:

(imagine)

Și numai după acestea toate urmează hirotonia episcopului[23], ca ultimă rubrică a cărții. Episcopul, prin hirotonie, fiind rânduit episcop[24]:

(imagine)

*

Sinopsisul de la Iași, din 1746[25], este o carte de rugăciuni și de învățătură liturgică, fapt pentru care începe cu „Rugăciunile demineții” (p. 5-31).

La Împărate ceresc…se cere curățirea „de toate spurcăciunile”[26].

„Mărire”[27] și nu slavă în introducerea liturgică: „Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh”.

Rugăciunile dimineții nu conțin și psalmul 50 ca în Ceaslovul actual[28]. La fel: există și alte rugăciuni, pe lângă cele cunoscute în Ceaslovul actual.

Rugăciunea de luni (p. 32-40), de marți (40-50), de miercuri (50-56), de joi (56-60), de vineri (60-71), de sâmbătă (71-80).

După care urmează „Rugăciiune den toate zilile, cătră născătoarea de D[u]mn[e]zău” (80-85), „Rugăciune mai înainte de mărturisire[29]” (85-90), „Altă Rugăciiune cătră Prea [s]fânta Ded[u]mn[e]zău Născătoarea foarte de folos Tuturor creștinilor” (90-92), la pagina 92 făcându-se „sfărșitul rugăciiunilor den toate zilile”.

Și tot aici, la p. 92, găsim și următoarea vinietă:

(imagine)

De la p. 93 începe învățătura liturgică: „Învățătură. Cum și cu ce socoteală[30] săcade casă intre creștinul înbiiserică” (p. 93-99).

De la p. 99 până la p. 107: pregătirea creștinului pentru Vecernie.

O altă vinietă, care umple toată pagina 108:

(imagine)

De la p. 109 revenim la rugăciuni și avem de-a face cu „Rugăciiunile D[u]mnezăeștii S[l]ujbi” (109-196) pe care le spune un credincios: la intrarea în Biserică (109-110), mai înainte de a începe slujba Utreniei (110-112), la începerea Sfintei Liturghii (112-114).

De la p. 115 începe psalmul: „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul…”, adică Ps. 102[31].

Între p. 121-123, Ps. 145.

„Unule Născut…” între p. 123-124 iar Fericirile între p. 124-127.

Și textul Fericirilor, în cartea de față, e următorul:

„Fericiți cei săraci cu duhul, că acelora este înpărăția Ceriurilor.

Fericiți cei ce plâng, că acieaia săvor mângâia.

Fericiți cei blânzi, că acieaia vor moșteni pământul.

Fericiți cei ce flămânzăsc, și însătoșază de dreptate, că acieaia săvor sătura.

Fericiți cei milostivi, că acieaia săvor milui.

Fericiți cei curați cu inima, că acieaia vor vede pre D[u]mnezău.

Fericiți făcătorii de pace, că acieaia fiii lui D[u]mnezău să vor chema.

Fericiți cei cesăgonesc pentru dreptate, că acelora este înpărățiea ceriurilor.

Fericiți veți fi când vă vor ocără pre voi, și vă vor goni, și vor zice tot cuvântul rău înprotiva voastră, mințind pentru mine”.

Alte fragmente din slujba Liturghiei (127-132), rugăciunea la vohodul mic (132-134), rugăciunea de la Sfinte Dumnezeule (134-135), rugăciunea de dinainte de Apostol (136-137) și de după Apostol (137-139), de după Sfânta Evanghelie (139-141), de la Heruvic (141), Heruvicul (141-142), rugăciunea după Heruvic (142-146), rugăciunea la momentul când preotul pune Cinstitele Daruri pe Sfânta Masă (146-148), o altă rugăciune „după aducerea” Darurilor (148-150), rugăciunea de după Crez (150-151), o altă rugăciune la „Sfânt, Sfânt, Sfânt…” (151-154), rugăciune la „Luați, mâncați…” (154-155), la indicarea Potirului (155-156), la „Ale Tale…” (156-157).

De la p. 157 avem rugăciunea credinciosului, ca și până acum, la „schimbarea Sfintelor Taine”[32], adică la invocarea harului Treimii. De la p. 157 până la p. 160.

Rugăciunea la pomenirea arhiereului locului (160-162), rugăciunea „Tatăl nostru…” introdusă într-o rugăciune mai largă, explicativă (162-168), rugăciune la „Pace tuturor” (168-169), la „Cu darul și cu iubirea…” (169-171), la „Sfânta Sfintelor”[33] (171-174), la priceasnă (174-178), rugăciune după împărtășire (178-183), la „Totdeauna…” (183-184), la apolis (184-190), rugăciune înainte de ieșirea din Biserică (190-194).

Și rugăciunile credinciosului la Liturghie se termină cu închinarea la Sfintele Icoane, împreună cu rugăciuni la fiecare (195-196).

Urmează rugăciunile înainte și după masa de prânz (197-200), înainte și după masa de seară (200-204).

De la pagina 205 începe „Cinstitul Paraclis”. Până la p. 236. Iar de la p. 237 începe sinaxarul Sfinților. Al Sfinților care se pomenesc peste tot anul. Din septembrie până în august, pe luni. Între p. 237-250.

Cele două flori din josul paginii 250:

(imagine)

De la p. 251 începe Selnno dromionul sau a „umbletului și nașterea lunii[lor]”[34]. Până la p. 278.

Paginile 279-281 sunt cu însemnări de mână în limba greacă, pe pagina 282 e un nume scris de mână, paginile 283-284 sunt goale, pe pagina 285 e scris de mână, pagina 286 e goală, pe paginile 287-288 e scris de mână, 289 e goală, 290 e coperta finală.

[1] Cităm ediția: Inochentie Micu-Klein, Arhieraticon. Ediție după originalul manuscris, cu studiu introd. de Ioan Chindriș și transc. textului de Florica Nuțiu și Ioan Chindriș, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2000, 131 p., sub forma: Arhieraticon, ed. Micu-Klein, p.

[2] Arhieraticon, ed. Micu-Klein, p. 9.

Cf. Idem, p. 9 și p. 9, n. 8, manuscrisul e păstrat în Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca  sub numărul de inventar: Ms 5784.

[4] Arhieraticon, ed. Micu-Klein, p. 75-76.

[5] Ibidem.

[6] Idem, p. 76.

[7] Ibidem.

[8] Idem, p. 77.

[9] Idem, p. 78.

[10] Idem, p. 80-83.

[11] Idem, p. 80.

[12] Idem, p. 84.

[13] Ibidem.

[14] Idem, p. 86-88.

[15] Idem, p. 88-89.

[16] Idem, p. 90-92.

[17] Idem, p. 92-94.

[18] Idem, p. 95-99.

[19] Idem, p. 99-117.

[20] Idem, p. 118.

[21] Idem, p. 119.

[22] Idem, p. 120.

[23] Idem, p. 121-130.

[24] Idem, p. 121.

[25] BAR/ CRV 245B unicat, 290 p.

[26] Idem, p. 7.

[27] Idem, p. 8.

[28] În *** Ceaslov, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea PFP Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ed. 1973, reeditată, în ed. a 2-a, Ed. IBMBOR, București, 1993, îl regăsim la p. 10-11.

[29] Înainte de Spovedanie.

[30] Cu ce înțelegere și pregătire interioară.

[31] BAR/ CRV 245B unicat, p. 115-120.

[32] Idem, p. 157.

[33] Idem, p. 172.

[34] Idem, p. 251.

Cu o zi mai departe, dacă privești

I se impută lumii noastre
penuria de lumină.
I se cere să-și spele ochii de terebentină.
Dar noi nu facem nimic.
Ne culcăm și ne trezim
pe același pat de idee fixă.

Ne trezim ca să alergăm
după o idee fixă.

Ea, ideea fixă,
ne pune capac.

Nu mai sunt oameni.
Nu mai sunt vieți.

Fiindcă oamenii aleargă
după un fir de iluzie.
Fiindcă viața își mănâncă pâinea
și nu îi simte gustul.

Când viața se ridică deasupra vieții,
îți șterge oasele de pe gene.

Fără Dumnezeu,
Dumnezeul Vieții,
orice culoare e mai atenuată.
Orice culoare bate spre negru.

El e o Realitate
care nu se insinuează în realitate,
pe Care O vezi când simți că nu poți
să ții cu mâna tot ce se dărâmă.

Când plângi răsăritul soarelui
și apusul soarelui
ca pe zidurile Ierusalimului.

Tot ce zidești,
noaptea stă să dărâme,
dar vine și o zi
care dărâmă noaptea.

Și orice răsărit de lumină
e cu o transparență mai aproape.

La cenaclul lumii noastre,
se citesc basme,
dar viața e în altă parte.

Da, sunt în dezacord
cu fazele lunii.
Sunt în total dezacord
cu toți cei care
au pus pecete pe vise.
Pecete pe coșmare.

Omul trebuie să-și viseze
lumea sa de galantare
până când înțelege
că nu mai are nimic de vândut.
Și nimănui.

Da, să fie libertate
în limitele rațiunii,
dar nu libertate
care să ne sfideze
și elementara demnitate.

Nu, nu libertate în anulare,
dar nici libertate care să mă anuleze
pentru că ție ți se pare cool.

Vine o zi când orice lume
e dezbrăcată și lăsată în urmă
ca o haină moartă.

Când te dezbraci de priveliști.
De aduceri aminte
fără să uiți nimic.

Când lepezi deopotrivă
lună și stele
și păreri de sine.
Aur și păsări ciripitoare și griji.

Te dezbraci de această lume ca de un scutec.
Murdar.

Și nu mai e niciun avatar.

Ești singur și atât de transparent
cât n-au fost
nici izvoarele cele mai clare
și înotătoare.

Atunci ai să vezi
cu ochii limpezi
cât fum ai mâncat toată viața.

Cât ai strâns gologani de gânduri
și n-ai văzut niciodată nicio
lumină mai mare
decât
feștila lămpii.

Atunci ai să regreți că
tot ce ți s-a părut libertate
nu ți-a fost decât zeghe
că ai stat între gratiile râurilor pline de pești
și ale zilelor cu ochii
fără ferești.