Teologie pentru azi

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a.

***

Arhieraticonul[1] manuscriptic[2] al episcopului greco-catolic Inochentie Micu-Klein[3] este mai extins decât cel din ediția Blaj 1777. Însă nu în mod considerabil.

Și începe nu cu hirotonii ci cu „Rănduiala Sfintei Ispovedanii pre scurt”[4].

Iar ecfonisul dezlegării de păcate al Spovedaniei este următorul:  „Domnul și Dumnezeul nostru Isus Hristos iarte-te, fiiule, spre nevăzut, și eu, nedestoinicul preot, cu putearea ce mi s-au dat de la Domnul Hristos, te iert și te dezleg de toată afurisaniia, în cât poci și ție ți-i de lipsă. Și iară te iert și te dezleg de toate păcatele tale câte înaintea mea ai mărturisit. În numele Tatălui și al Fiiului și al Duhului Sfânt. Amin”[5].

Iar grafia cuvântului Iisus sub forma Isus e specifică lui Micu-Klein, ea fiind regăsibilă, spre exemplu, și în: Inochentie Micu-Klein, Carte de rogacioni pentru evlavia homului chreştin, Viena, 1779, p. 16:

Însă nu folosea grafia Hristos ci Christos, după cum bine se poate observa.

A doua secvență a cărții e formată din rugăciunea la dezlegarea de blestem[6]. Unde blestemul este „legătura ce easte pusă asupra lui”[7].

Nu se mai vorbește despre „hirotonia” citețului și a cântărețului ca în cel din 1777 ci despre „rânduiala…la punerea”[8] lor.

Însă a patra rubrică e dedicată „hirotoniei ipodiaconului”[9] ca și în ediția 1777.

Urmează hirotonia diaconului[10], unde se vorbește despre alegere și rânduire[11]:

(imagine, va apărea în ediție finală)

Tot la fel și la hirotonia preotului[12]. Iar cel hirotonit preot este cinstit „în stepena [treapta] preoțiii”[13].

După hirotonia preotului nu urmează cea a episcopului ci „Rănduiala la punerea egumenului”[14].

După care rânduiala la „blagosloveniia Discosului și Potiriului nou”[15], binecuvântarea Antimisului[16], „Rănduiala Uleiului celui Sfânt”[17], materiile și rânduiala pentru „Sfântul Mir”[18], rânduielile la sfințirea Bisericii[19].

Odată cu p. 118 ne întoarcem la hirotonii și anume la hirotonia arhidiaconului, care, ca și diaconul și preotul, este ales și rânduit arhidiacon[20].

Economul cel mare nu e hirotonit ci „rădicat”[21]/ ridicat în treaptă dar la ridicarea lui în treaptă se folosește același text liturgic al hirotoniei:

(imagine)

Protopopul (nu protoiereul), și el, este ridicat în treaptă[22] dar tot prin textul hirotoniei:

(imagine)

Și numai după acestea toate urmează hirotonia episcopului[23], ca ultimă rubrică a cărții. Episcopul, prin hirotonie, fiind rânduit episcop[24]:

(imagine)

*

Sinopsisul de la Iași, din 1746[25], este o carte de rugăciuni și de învățătură liturgică, fapt pentru care începe cu „Rugăciunile demineții” (p. 5-31).

La Împărate ceresc…se cere curățirea „de toate spurcăciunile”[26].

„Mărire”[27] și nu slavă în introducerea liturgică: „Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh”.

Rugăciunile dimineții nu conțin și psalmul 50 ca în Ceaslovul actual[28]. La fel: există și alte rugăciuni, pe lângă cele cunoscute în Ceaslovul actual.

Rugăciunea de luni (p. 32-40), de marți (40-50), de miercuri (50-56), de joi (56-60), de vineri (60-71), de sâmbătă (71-80).

După care urmează „Rugăciiune den toate zilile, cătră născătoarea de D[u]mn[e]zău” (80-85), „Rugăciune mai înainte de mărturisire[29]” (85-90), „Altă Rugăciiune cătră Prea [s]fânta Ded[u]mn[e]zău Născătoarea foarte de folos Tuturor creștinilor” (90-92), la pagina 92 făcându-se „sfărșitul rugăciiunilor den toate zilile”.

Și tot aici, la p. 92, găsim și următoarea vinietă:

(imagine)

De la p. 93 începe învățătura liturgică: „Învățătură. Cum și cu ce socoteală[30] săcade casă intre creștinul înbiiserică” (p. 93-99).

De la p. 99 până la p. 107: pregătirea creștinului pentru Vecernie.

O altă vinietă, care umple toată pagina 108:

(imagine)

De la p. 109 revenim la rugăciuni și avem de-a face cu „Rugăciiunile D[u]mnezăeștii S[l]ujbi” (109-196) pe care le spune un credincios: la intrarea în Biserică (109-110), mai înainte de a începe slujba Utreniei (110-112), la începerea Sfintei Liturghii (112-114).

De la p. 115 începe psalmul: „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul…”, adică Ps. 102[31].

Între p. 121-123, Ps. 145.

„Unule Născut…” între p. 123-124 iar Fericirile între p. 124-127.

Și textul Fericirilor, în cartea de față, e următorul:

„Fericiți cei săraci cu duhul, că acelora este înpărăția Ceriurilor.

Fericiți cei ce plâng, că acieaia săvor mângâia.

Fericiți cei blânzi, că acieaia vor moșteni pământul.

Fericiți cei ce flămânzăsc, și însătoșază de dreptate, că acieaia săvor sătura.

Fericiți cei milostivi, că acieaia săvor milui.

Fericiți cei curați cu inima, că acieaia vor vede pre D[u]mnezău.

Fericiți făcătorii de pace, că acieaia fiii lui D[u]mnezău să vor chema.

Fericiți cei cesăgonesc pentru dreptate, că acelora este înpărățiea ceriurilor.

Fericiți veți fi când vă vor ocără pre voi, și vă vor goni, și vor zice tot cuvântul rău înprotiva voastră, mințind pentru mine”.

Alte fragmente din slujba Liturghiei (127-132), rugăciunea la vohodul mic (132-134), rugăciunea de la Sfinte Dumnezeule (134-135), rugăciunea de dinainte de Apostol (136-137) și de după Apostol (137-139), de după Sfânta Evanghelie (139-141), de la Heruvic (141), Heruvicul (141-142), rugăciunea după Heruvic (142-146), rugăciunea la momentul când preotul pune Cinstitele Daruri pe Sfânta Masă (146-148), o altă rugăciune „după aducerea” Darurilor (148-150), rugăciunea de după Crez (150-151), o altă rugăciune la „Sfânt, Sfânt, Sfânt…” (151-154), rugăciune la „Luați, mâncați…” (154-155), la indicarea Potirului (155-156), la „Ale Tale…” (156-157).

De la p. 157 avem rugăciunea credinciosului, ca și până acum, la „schimbarea Sfintelor Taine”[32], adică la invocarea harului Treimii. De la p. 157 până la p. 160.

Rugăciunea la pomenirea arhiereului locului (160-162), rugăciunea „Tatăl nostru…” introdusă într-o rugăciune mai largă, explicativă (162-168), rugăciune la „Pace tuturor” (168-169), la „Cu darul și cu iubirea…” (169-171), la „Sfânta Sfintelor”[33] (171-174), la priceasnă (174-178), rugăciune după împărtășire (178-183), la „Totdeauna…” (183-184), la apolis (184-190), rugăciune înainte de ieșirea din Biserică (190-194).

Și rugăciunile credinciosului la Liturghie se termină cu închinarea la Sfintele Icoane, împreună cu rugăciuni la fiecare (195-196).

Urmează rugăciunile înainte și după masa de prânz (197-200), înainte și după masa de seară (200-204).

De la pagina 205 începe „Cinstitul Paraclis”. Până la p. 236. Iar de la p. 237 începe sinaxarul Sfinților. Al Sfinților care se pomenesc peste tot anul. Din septembrie până în august, pe luni. Între p. 237-250.

Cele două flori din josul paginii 250:

(imagine)

De la p. 251 începe Selnno dromionul sau a „umbletului și nașterea lunii[lor]”[34]. Până la p. 278.

Paginile 279-281 sunt cu însemnări de mână în limba greacă, pe pagina 282 e un nume scris de mână, paginile 283-284 sunt goale, pe pagina 285 e scris de mână, pagina 286 e goală, pe paginile 287-288 e scris de mână, 289 e goală, 290 e coperta finală.