Skip to content
Nu ai cum să nu auzi glasul celor mulți
- Varujan Vosganian (articol scris în urma „autosesizării” Inspecției Judiciare pentru un articol de opinie scris online): „Iată ce înţeleg eu. În România nu ai voie să scoţi o vorbuliţă despre Curtea Constituţională, pentru că asta înseamnă presiune. Nu ai voie să te îndoieşti nicio clipă de justeţea acţiunilor Parchetului General, pentru că asta înseamnă intimidare. Poţi, însă, liniştit să spui că ai fost suspendat de 256 de puşcăriabili care alcătuiesc majoritatea parlamentară, asta e o garanţie că meriţi pe deplin să te întorci la Palatul Cotroceni. Mă întreb ce ar fi spus reprezentanţii de seamă ai Uniunii Europene dacă în ţările lor s-ar fi întâmplat ce se întâmplă la noi. Ce ar fi spus un italian, un neamţ sau un portughez, de pildă, dacă preşedintele ţării lor ar fi spus unui chestor: “eu te-am făcut”, de parcă preşedintele ţării este un fel de naş care scoate din buzunarul propriu epoleţii şi stelele cele mari? Sau dacă, după ce preşedintele spune: “nu e bine domnule chestor”, în următoarea zi de lucru chestorul respectiv este chemat la Parchet gata învinuit? Sau dacă, dintr-o premoniţie remarcabilă, chiar imediat după alegeri Parchetul ar cere să fie ascultate convorbirile telefonice ale miniştrii internelor şi administraţiei (!), în speranţa că vreunul din ei va spune măcar o vorbuliţă care ar putea fi interpretabilă? Ce să mai vorbim de faptul că stenogramele au ajuns instantaneu la presa aservită preşedintelui…Dar asta, adică modul în care Parchetul livrează presei prezidenţiale stenogramele utilizate în cercetări, nu interesează CSM, asta nu încalcă nicio disciplină”.
- Alina Gorghiu: „Un astfel de mod de lucru al procurorilor, bazat pe stenograme in presa, este de natură să distrugă imaginea unei persoane publice, să o compromită și în același timp să aducă prejudicii grave imaginii justiției”.
- Crin Antonescu (Antena 3, la Sinteza zilei, 13 august 2012): „Aceeaşi oameni încearcă să folosească toate pârghiile de influenţă în cercuri politice externe, începând, din păcate, spun sincer şi cu mare regret, începând cu ambasada SUA la Bucureşti, cu ambasadorul, în speţă, care este evident părtinitor în această chestiune – o spun fără ezitare şi i-am spus-o şi domniei sale. (Aceeaşi oameni) încearcă să genereze un asediu asupra cui decide, a instituţiilor statului de drept”.
- Idem: „Nu se poate să fii ditamai preşedintele Comisiei Europene, dl Barroso adică, şi din vacanţă, de undeva, să mai trimiţi o scrisoare lui Ponta fără să ştii ce s-a întâmplat aici, să vorbeşti de presiuni asupra Curţii, când în realitate, 20 de milioane, 18 sau 16 câţi suntem de români, indiferent că au votat sau nu sau cu cine au votat, văd că presiunile le fac o singură persoană şi cei care îl servesc în diverse instituţii. Nu se poate să tratezi atât de neglijent un aliat”.
- Lucian Avramescu: „La un moment dat, un bărbat s-a ridicat hotărât şi a luat-o spre mine mânat de urgenţa de a spune sau înfăptui ceva. Ce facem? – mă somează el. Stăm? N-am priceput şi i-am arătat spre cărţi. Nu domnule, zice omul, ce facem cu nemernicul? Capitulăm, cădem de proşti? Nu ştiu, zic, eu scriu, e tot ce pot face. Să ieşim în stradă, zice, să mergem la poarta lui, acolo unde ţine cuvântări zilnic de-mi vine să vărs când îl aud, şi să-i strigăm ce i-am mai strigat”.
- Ilie Șerbănescu: „FMI are însă şi un interes special şi precis în a insista pe implicaţia pretins sau presupus devastatoare a turbulenţelor politice de la Bucureşti asupra economiei. Într-un fel, aceste turbulenţe îi vin mănuşă tocmai acum când a început perioada de constrângătoare rambursare a împrumutului-mamut de la FMI-UE, căci îi oferă ocazia minunată şi chiar nesperată de a găsi un alt vinovat pentru eşecul economic din România decât cel care chiar a şi produs eşecul, anume exact programul prescris României de câtre FMI”.
- Idem: „Pe fond, aşa-zisele reforme structurale de care îi place FMI-ului să vorbească, au vizat o lichidare pur şi simplu a brumei de economie românească din economia din România, prin trecerea în mâna capitalului străin a ceea ce mai rămăsese în posesia statului român şi prin aşa-numita liberalizare a preţurilor la energie, ce răpeşte de fapt consumatorului român posibilitatea şi dreptul de a utiliza în folosul său, respectiv mai ieftin, resursele minerale lăsate de Dumnezeu românilor şi nu altcuiva”.
- Idem: „Băncile străine, întreţinute astfel practic de statul român, au continuat în prosperitate, iar staul român a ajuns ca şi falit. Cât despre reluarea creditării în economia reală, aceasta este doar o poveste cu cocoşul roşu! Creşterea economică nu are de unde veni! Iar după trei ani de susţinere artificială cu finanţări din intrările de bani de la FMI, leul a luat-o la vale când aceşti bani au trebuit să înceapă a fi daţi înapoi. Succesul programului FMI, potrivit chiar propriei sale grile de aprecieri şi nu altor interpretări, este minunat: a asigurat solida şi indiscutabila stabilitate a celui în nemişcare, adică a mortului!”.
- „La întâlnirea de săptămâna trecută a Consiliului de Administraţie al TVR s-a discutat despre comasarea posturilor TVR 2 şi TVR Cultural în contextul salariilor exorbitante. Din această categorie face parte şi Horia Patapievici, care a fost remunerat [lunar] cu 26.000 de lei”.
- Adrian Năstase scrie din nou editoriale, din închisoare: „Acum, instalat în spaţiul de 4m² „rezervat” mie, fără ostilitate, la celebrul penitenciar Jilava, prin respectarea tuturor regulilor, vreau să-mi demonstrez, în primul rând mie, că obiectivul celor care şi-au dorit „eliminarea mea din societate”, nu poate fi atins, libertatea însemnând şi (sau, poate, în primul rând) o chestiune interioară bazată pe gânduri şi pe sentimente”.
- Idem, pe blog: „Nu ştiu dacă Nietzsche avea dreptate când afirma „ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic”. Ştiu însă că am adăugat multe gânduri la ceea ce credeam despre viaţă, despre familie, despre prieteni, despre politică. După o lună şi jumătate, am impresia că m-am trezit dintr-o comă profundă. Privesc în jur la viaţa politică, la disensiunile şi haosul care se instalează tot mai mult şi mă întreb cui i-a folosit condamnarea mea „emblematică”?!”.
- Ion Iliescu: „Este, însă, surprinzător, cu câtă uşurinţă unele cancelarii occidentale (şi inclusiv reprezentanţii lor la Bucureşti) pot fi influenţate de campania de intoxicare desfăşurată de susţinătorii d-lui Băsescu şi câtă lipsă de sensibilitate şi respect pot manifesta acestea faţă de un vot popular, exprimat la un Referendum organizat în mijlocul verii, în ciuda boicotului proclamat de d-l Băsescu şi susţinătorii săi”.
