Istoria ieroglifică. În versuri [5]

Fragmentul 1, 2, 3, 4.

*

Însă iarăși Căprioara de Aravia,
apucând voroava,
a clăti cel adevărat nume ce va să dzică
la ivală îi scoasă.
Aceasta, dară, într-acesta chip grăi:

„De ieste toată pofta adunărilor
pentru numele jigăniii aceștiia
a să înștiința,
pre cât în proasta mea știință să află,
a spune nu mă voi lenevi

(că pre cât ieste de cu greu și de scădere
cineva de știință sărac a fi,
cu atâta de urâcios lucru ieste
cineva știința despre cei poftitori
a-și ascunde).

Precum amânduror cea mai multă lăcuire
în năsipurile Araviii să ne fie
și mai denainte s-au pomenit.
Cu care pricină socotesc
că fietecărui dobitoc numele
mai chiar și mai hiriș să-l știe
lăcuitorii carii sint de același loc
cu acel dobitoc. De unde urmadză
ca limba arăpască
mai chiară hirișiia numelui
jigăniii aceștiia să fie numit.

În limba, dară, arăpască,
macară că numele ei
în patrudzăci și una de feliuri să numește,
însă cel mai hiriș, și precum proștilor,
așe învățaților mai obiciuit
ieste uștiurmurg,
carile sarachenii îl tălmăcescu devecuși.

De la arapi să vede că elinii
cu tălmăcirea s-au îndatorit,
de unde îi dzic strouthohamilos,
adecă Struț-cămilă.
Iară când ar tălmăci hiriș
numele de pe sunarea limbii arăpești,
i-am dzice cămilă-pasire.”

Atuncea, hirișul nume a prostului dobitoc
dacă învățară, dzisără:
„Pentru numele lui acmu bine
foarte ne-am înștiințat, însă, oare,
cine s-ar afla în lexicoanele etimologhicești
ca încă și mai dintr-adânc și mai curat
numele ei să ne tâlcuiască?”

Deci unii dzicea: „Moimița Liviii,
căci ieste mai uimitoare minții”.
Alții dzicea: „Coșcodanul Tharsisului vechiu
(carea acmu să dzice America)
căci în instrumentul muzicăi
poate cântece alcătuite a cânta”.
Iară alții dziseră: „Ba nici aceștia ceva nu vor isprăvi,
că macar că socoteala oarecum aceasta
a înțelege le-ar agiunge,
însă limba spre închipuirea cuvântului
nu le agiunge.

De care lucru, socotim că o jiganie
ce poate învăța gramatica și organele limbii,
schimbarea și sunarea sileavelor
a alcătui pot
(că multe agiunge mintea ascuțită,
carile limba fâicavă
și slabă
a le vorovi nu poate).

Ca aceasta dară socotim
că numai Papagaia ieste,
carea mai chiar cuvintele dobitocului
sămăluitoriu
a urma poate.”

Hulpea macară că ceva la gloate
a grăi ca o înțeleaptă
tare postiia
și în ceva împunsă a fi să nu să arete,
vârtos să feriia

(că a toată mulțimea,
veri de cinste, veri proastă ar fi,
voroavele, înțeleptul a le asculta,
de nu folos, dară nici pagubă va avea;
iară cuvântul a grăi,
macară cătră cel prea ispitit,
fără primejdiia plăcerii
sau neplăcerii,
de abiia ieste de nedejduit),

însă atuncea pre toți
așeși de tot de la hotarul științii depărtați
vădzindu-i,
nici frâul gurii a-l mai sprijeni,
nici lăcata tăcerii nedescuiată a feri
putu:

„Și așe, vede-să, o, priietinilor,
dzisă,
cu depărtarea locurilor
și lipsa lucrurilor
carile într-acel loc, macar că multe,
iară aiurea prea puține,
aflându-să,
și audzirea lor minunată
și vederea ciudată
li se pare.
De care lucru, Papagaia,
căci vine de la locuri departe,
toți a o audzi
și a o privi
poftesc.
Însă la vredniciia ei,
de nu întrece Coțofana de Evropa,
iară precum agiunge,
nime nu va putea tăgădui,
ce căci precum papagaiele
acolo prin izbeliște,
așe acestea aicea prin târveliște
multe să află.

Pentru-aceia Coțofana aicea
atâta cinste și laudă nu i să face
(că săturarea ochilor
ieste ca și greața stomahului,
că precum stomahul destul încărcat,
bucatele macar fie și cu aromate,
nu cu mirosul acel frumos poftă,
ce greață îi aduce,
așe și ochiul de privală săturat
albul vede negru
și frumosul grozav).

Iară mi să pare că la Liviia
mai în mare cinste să află coțofanele
decât în Evropa papagaiele
și mai scumpă poate fi o mâță vânătoare
decât o moimâță giucătoare

(că pofta în lume
cu lucrurile împreună și inimile stăpânind,
cestuia, ieftin,
iară celuia scump nume au pus)

(că așe ieste din fire tocmit,
un lucru cu cât mai de la mulți să poftește,
cu atâta mai de la mulți lipsește).

Însă cât spre trebuința a aceștii adeverință,
precum mi să pare,
nu pa[si]re gramatică,
ce jiganie filosoafă
trebuie,
că nu etimologhiia numelui,
ce ființa lucrului
trebuie tâlcuită când cineva
de acel lucru a să înștiința
poftește.

Că în numele acesta doară
de ieste vreo ascunsă ieroglifie
(precum la eghipțiieni
numele filului [elefantului] însămneadză chipul [simbolul] împăratului),
iară cât ieste despre etimologhie,
fietecine o poate pricepe,
că din struț, pasire,
și din cămilă, dobitoc
ieste alcătuit.”

Aceasta de la Hulpe cu toții audzind
și precum adevărul așe ieste înțelegând
(că la mintea spre înțelegere gătată
mai tare pătrunde cuvântul adevărului
decât prin moale grosimea trupului
ascuțită simceaoa fierului

dzisără: „Dară cine între noi poate fi
acela carile mai mult
sufletul în filosofie să-și fie crescut
și după pravile el trupul să-și fie scădzut?

(Că cu anevoie ieste cineva
trupul în toate pre larg
și de sațiu să-și hrănească
și sufletul de poftele trupești
nebetejit să-și păzască),

(că precum în hrana slobodă
trupul să îngroașă
și să îngrașă,
așe de post trupul vitionindu-să,
sufletul să supție
și să învârtoașă)

(căci foamea la trup moarte firească,
iară la suflet viață cerească
aduce).

Și cine ieste acela carile
mai într-adânc lucrurile firești
și ființele trupești
să fie pătruns?”

La carea unii dzicea
că Moimâța aceasta va putea isprăvi.
Carea răspunsă
precum mai mult în filosofiia obiceinică
decât în cea fizică s-au zăbăvit
și mai mult de pravilele obiceilor
decât de ființa lucrurilor
poate giudeca.

Alții dzicea că
poate Privighitoarea aceasta săvârși,
căci în cuvânt vreodată a să osteni
nu știe.

Ce mai cu de-adins lucrul cercând,
o aflară
că macară
că în limbă lată
și la voroavă neîncetată
ieste,
însă ce și pentru ce,
așe mult ritoresește,
nici ea nu poate știe

(ca voroava lungă și tot aceia,
de multe ori poftorită,
de ar fi cât de dulce și de frumoasă,
până mai pre urmă să arată
grețoasă
și sățioasă).

Iară mai pre urmă cu toții
dzisără că precum Vulpea au fost
aflătoarea sfatului,
așe iarăși ea va fi săvârșitoarea faptului.

La carea Vulpea răspunsă:
„Firea așe de înțelepțește
pre la toți darurile sale ș-au îndămânat,
cât pre unii în cuvânt,
iară pre alții în lucru,
pre unii în poruncă,
iară pre alții în ascultare,
pre unii în stăpânire,
iară pre alții în supunere vrednici,
putincioși
și suferitori i-au arătat.

Așijderea, unii în gramatică,
iară alții în poetică,
unii în loghică,
iară alții în ritorică,
unii în cea ithică [etică/morală],
iară alții în cea fizică filosofie
mai isteți,
și unii într-ună,
iară alții într-altă învățătură
și meșterșug mai vestiți
și mai fericiți,
după a firii orânduială au ieșit

(că ce unul Dumnedzău dăruiește,
și orânduiește,
toata lumea nici a lua,
nici a clăti poate).

De care lucru umilita mea
prostime
(poate fi din năstavul firii
spre aceasta orânduită)
mai mult în cele cinci glasuri a lui Porfirie
și dzece categorii a lui Aristotel
zăbăvindu-să,
cu cheia meșterșugului meșterșugurilor
(căci loghicăi acest titlu a-i da
m-am obiciuit)
ușile a deșchide
și lăcățile a descuia
pociu;

iar mai înluntrurile cămărilor firii
nici a întra
și mai nici a căuta
pociu
(că împărățiia firii,
precum are domni, senatori,
deregători
și orânduitori,
așe are și plugari,
și morari,
și portari,
și chelari).
De care lucru socotesc,
precum am și mai dzis,
că nu dialectic,
ce filosof la aceasta slujbă
trebuiește,
că a dialectecului socoteală ieste
numai forma siloghizmului să fie,
după canoanele loghicăi,
fie-i macară materiia pentru carea
siloghizmul face și necunoscută.

De care lucru și eu mai mult ființa socotelii
sau a chitelii
decât a lucrului pociu cunoaște.”

Și așe și Vulpea, dialectică,
iară nu filosoafă să află.

Vulpea, macară că de ar fi îndrăznit,
lucrul acesta singură
la cap a-l scoate ar fi putut
(însă precum adese a face
dialecticii s-au obiciuit,
adecă la vreme de strâmtoare
cu strofe și cu sofismate,
precum și oștenii,
când cu mâna și cu sabiia
a birui nu pot,
cu mihanii și strataghemate
să slujăsc).

Însă cu cleștele cărbunele din cuptoriu
și cu mâna altuia șerpele din bortă
gândi să scoată
(precum și mai denainte
prin limba și gura Ciacalului
cuvintele își tunase
și duhurile își fulgerasă).

Vulpea, dară, într-acesta chip
și socoteala își orândui,
și cuvintele își informui:
„Inima mea, o, priietinilor,
spre cea cât de grea poruncă
și aspră slujbă a monarhiilor noastre
pururea gata și bucuroasă
au fost și ieste, și încă până
la cel mai de pre urmă abur
a fi și silesc,
și nedejduiesc

(că cine n-au învățat
nevoia a trage pentru toți,
acela nici fericirea va suferi
împreună cu toți).

Însă cine ce are și cât are,
atâta poate da
și arăta.
Eu, dară, de săvârșirea lucrului acestuia
precum vrednică nu sint
și mă cunosc,
și mă mărturisesc.
Iară precum pre cel vrednic să vă arăt,
încă nu mă tăgăduiesc,
pre carile, de să va tăgădui

(căci obiciuiți sint cei adevărați vrednici
vredniciile sale de privala ochilor
și lauda gurilor
a-și ascunde)

(ce precum focul în piatra mai vârtoasă
și în fierul mai îndesat ascuns fiind,
dintr-aceleași și mai tare lovindu-să, scânteiadză,
așe și sufletul plin de vrednicie,
pre cât mai mult să acopere,
pre atâta mai tare să descopere)

de vrednic a-l dovedi, vrednică sint,
pre carile rugându-l (căci sufletul filosof
asupreală nu are,
de vreme ce toată asupreala suferind,
precum să i să facă asupreală nu simte)
și întrebându-l după a sa filosofie,
ce va fi
adevărul va grăi.”

„Dară cine ieste acela
de carile dzici?” întrebând-o,
ea răspunsă:
„Adevărat, între toate jiganiile
nu numai bun și adevărat filosof,
ce încă și ispitit,
iscusit anatomic
Lupul ieste.
Căci și în mari, și în mici,
și bolnave, și sănătoase jigănii,
adese meșterșugul ș-au ispitit,
atâta cât în toată lumea
macar un dobitoc, pociu dzice,
că nu să va afla, al căruia mănuntăi vreodată
de iuți și ascuțite bricile lui
să nu fie fost despicate.”

Aședară, după învățătura Vulpii,
pre Lup de față chemară
și de ieste filosof îl întrebară.
Iară Lupul răspunsă:
„Eu de la cineva filosofiia
n-am învățat;
și ce poate fi întrebarea aceasta?”

Ei dzisără: „Vulpea ne spuse precum
în tine filosofăsc suflet
și vrednice duhuri să află.
De care lucru, socotim
că toată hirișiia Strutocamilei a ne arăta
și tot adevărul a ne învăța,
de vii vrea,
vii putea”.

Iară Lupul răspunsă: „Vulpea macar că acmu,
sau de sula zavistiii împunsă,
sau de vicleșugul și răutatea firii sale împinsă,
și preste simțirea ei
adevărul atinge
(că zavistnicul și vicleanul
numai atuncea grăiește adevărul,
când sau zavistiia descoperindu-i-să,
spre rău nu sporește,
sau vicleșugul cu un cuvânt al adevărului
acoperind, spre mai mare rău
pre altă dată îl oprește).

Iară adevărul ieste acesta
(că nici lângă cuibul șoimului
porumbul puii să-și scoață,
nici orbul celui cu ochi
să să facă povață,
că nici porumbul
îi va videa vreodată zburători,
nici cel cu ochi
își va videa pașii drept îmblători).

Că într-această dată în lume undeva,
ceva sau la cineva
adeverință și adevăr nici vădz,
nici a-l videa și a-l mărturisi,
fără primejdie a fi,
poate (că unde răcnește
Leul, nu mai urle Lupul
și unde piuiește
Vulturul, nu mai geamă hulubul.

Că nici glasul celuia să aude,
nici gemutul cestuia, până
mai pre urmă
fără lacrămi de singe
va putea fi).

Și cu atâta voroava încheindu-mi,
pentru această întrebare,
voi asculta și altă dată.”

Cu acestea Lupul tăcând,
Vulpea, macar că nu în puțin
frica Lupului avea,
însă zavistiia
veche spre răutăți noaă
nepărăsit o împingea.

De care lucru
cu înțeleapta-și zavistie socotiia
că cu casa ei împreună și coliba vecinului
să să aprindză
multu-și folosește.

Și nu doară că socoteala
spre lauda Lupului îi era,
ce numai doară că
mult într-însul vrednicii descoperind,
despre cei goli
de dânsele, până în cea de apoi
vreo ură asupră i-ar aduce

(că nărocul
așe vrednicilor pizmuind să vede,
că cu cât sint mai suferitori furtunelor,
cu atâta mult valurile să le îndesască,
și pre cât lucruri vrednice de laudă
ar face și ar arăta,
pre atâta în ura
și urgiia
nevrednicilor să cadă.

Care lucru fortuna
spre mai mare rușinarea celor nevrednici,
precum îl face socotesc,
de vreme ce ei pre cât mai mult îi urăsc,
pre atâta pre sine să hulesc.

Și vrednicii pre cât mai mult să înădușesc,
pre atâta în bunătăți să mai întăresc,
nu într-alt chip,
ce ca cum cu cât mai tare
cremenea cu oțălul ai lovi,
cu atâta mai iuți și mai luminoasă
scântei sloboade).

Într-acesta chip, dară, Vulpea
spre înalgiosul Lupului
cu toată osirdiia nevoindu-să
(căci firea ei binele cuiva
a nu pofti obiciuită ieste),
încă mai aievea
și mai cu obraznică îndrăzneală,
tare,
strigă în gura mare:

„Eu, o, priietinilor,
celea ce spre vredniciia Lupului
voiu să grăiesc,
nici pizma mă împinge
(carea în inima mea
nu numai căci vreodată nu s-au sălășluit,
ce așeși nici un ceas n-au găzdăluit),

nici vicleșugul sau nevoia mă încinge,
ce pentru tot folosul cel de obște silind,
dzis-am și dzic și nepărăsit voiu dzice
că Lupul precum ieste adevărat filosof,
așe și spre isprăvirea trebii aceștiia
harnic ieste, precum dovedele și argumenturile,
pre carile acmuși-acmuși înaintea tuturor puindu-le,
tot adevărul lucrului vor mărturisi.

Ce întâiași dată aceasta a ști vi să cade:
că eu, ticăloasa, priința
și agiutorința
Corbului,
pentru mari și multe darurile Vulturului,
voiu și poftesc, că de multe ori rămășița
fărămușelor mesii Vulturului
copiii din fălcile foamei
și akolithos a morții ne-au mântuit.

Iară Lupul, pentru căci pre sine singur
a să chivernisi
și viața din primejdiia foamei a-și sprijeni
știind, cu binele altora nici cearcă,
nici poftește să să îndemânedze.

Căci în școala lui Dioghenis
și în filosofiia ce-i dzic câinească [cinică]
s-au învățat, a cărora sentenție ieste
acela lucru de la cineva
să ceară
pre carile altul nici îl poate da,
nici de la sine îl poate lua.

Căci odânăoară un împărat mare [Alexandru Macedon]
întrebând pre Dioghenis
ce poftește să-i dăruiască,
i-au răspuns să-i dea
ce nu-i poate lua,
adecă să să dea
într-o parte din lumina soarelui
și să nu-i facă umbră,
oprind radzele deasupra
urciorului în carile ședea.

Ce pentru obiceile
filosofilor acestora
și pentru pravilele filosofiii lor,
mai mult a dzice părăsindu-ne,
la cuvântul nostru să ne întoarcem.

Argumenturile, dară,
și dovedele spre a Lupului de înțelept
și de filosof încredințare
îmi sint acestea:

*

Deși nu suntem încă decât la finalul primei părți din Istoria ieroglifică și, prin urmare, departe de concluziile definitve, facem însă loc unor observații.

Situația deosebită a acestei opere cantemirești, în ansamblul literaturii noastre, constă în aceea că elementul fabulos se rezumă în bună măsură la travestiul animalier/fabulistic.

Evenimentele în sine, prezentate de Cantemir sunt, dacă nu întru totul reale, cel puțin cât se poate de verosimile.

Nu este o narațiune fantastică. De altfel, interesul sporit al lui P. P. Panaitescu, ca istoric, se justifică din această perspectivă.

Este o combinație cât se poate de inedită  între realism (istoric și documentar) și costumația literară a expunerii.

Ba chiar, am putea spune, în ciuda deghizării demne de fabulă sau de Fiziolog, opera lui Cantemir este în mică măsură rodul fanteziei/imaginației.

Ceea ce nu exclude deloc talentul literar absolut remarcabil al autorului.

Substanța operei o asigură istoria, teologia, filosofia, retorica…

Hieroglifate

Această scriere în/cu hieroglife va deveni însă o practică literară însușită ulterior de mulți scriitori, mai cu seamă poeți, din literatura noastră.

Și mă gândesc acum mai ales la exemplul lui Ion Barbu. Situându-l în vecinătatea lui Mallarmé, Marin Mincu opina că „poetica aceasta aparține filonului hermetic al poeziei europene moderne[1].

Din ce în ce mai mult ne convingem însă că Barbu apela de fapt la o metodă mai tradițională, hieroglifând într-o manieră similară celei utilizate de Cantemir.

Ceea ce nu înseamnă că Barbu – ca și alți poeți – nu căuta să satisfacă apetitul hermetic al poeziei moderne.


[1] Marin Mincu, Cvasitratat de/spre literatură. A fi mereu în miezul realului, Ed. Paralela 45, Pitești, 2009, p. 391.

Listele și oamenii de dincolo de liste

  • Pe 9 iulie 2012, cu 20 de zile mai devreme de datele anterioare, Evidența Populației trimite către Biroul Electoral Central următoarele date: 18,308,612 români cu drept de vot. Însă doar 15,714,403 cetățeni puteau vota la referendum întrucât restul de 2,594,209  români, NU posedă carte de identitate”.
  • Mihail Neamțu, un posibil „infractor în devenire”, pe modelul fraudelor ante factum, vrea o detenție fără blog pentru Adrian Năstase. Numai că el a vrut să spună în luarea sa de poziție că nu mai vrea ca nimeni să aibă opinii…altele decât ale lui. Și asta, în democrație, se numește, dictatorialism…motiv pentru care Neamțu și partidul lui nu trebuie să intre în Parlament, pentru că nu are respect pentru alteritate. Fiindcă opinia nu ți-o poate îngrădi nimeni chiar dacă ești la închisoare, la păstrare sau la avansare ilegală în grad.
  • Ioan Viștea: „Referendumul v-a arătat cât se poate de limpede că românii, în marea lor majoritate, vă consideră un preşedinte-marinar eşuat şi un model politic şi uman expirat. Procedaţi în consecinţă! Ruşinea a două suspendări, cum ziceam, ar fi destul să vă trezească din beţia puterii care, cu fiecare zi, vă întunecă şi mai rău minţile. Demonstraţi măcar acum în al 12 lea ceas că nu vreţi să trageţi în prăpastia eşecului personal o ţară întreagă! Nu duceţi orgoliul şi setea de putere mai departe de limita bunului simţ pe care, acum, aveţi ocazia să-l recăpătaţi! Nu întindeţi nervii românilor la maxim! Vor ceda, se vor rupe iar costurile de pe urma consecinţelor imprevizibile, vi se vor datora exclusiv”.
  • http://www.jurnalul.ro/usr/casete/41785/01-5988.jpg
  • Cine spală rufele murdare…sau albastre…se adună. Asta vrea să spună fotografia supra.
  • O fată. O demonstrație. Și-a pus cameră de filmat…la spate…pentru ca să demonstreze că bărbații…o privesc „cu atenție”.
  • Mărioara Zăvoranu e patroană. E posesoare de cimitir privat.
  • Sau dacă n-ai luat BACul anul ăsta…astăzi începe a doua sesiune.
  • Sorin Ilieșiu semnează un apel către judecătorii CCR: „Aveţi datoria morală de a respecta voinţa majorităţii de 87,52%, respectiv 7.403.836 de cetăţeni care au votat pentru demiterea preşedintelui suspendat Traian Băsescu. Dacă ar mai fi participat la vot încă vreo 6 milioane de cetăţeni care ar fi votat cu toţii împotriva demiterii preşedintelui suspendat, chiar şi în această situaţie scorul pentru demitere ar fi fost majoritar”.
  • Subsemnatul Liviu Antonesei, cetăţean român, cu domiciliul la o adresă pe care o cunoaşteţi foarte bine, apelez la Parchet şi la serviciile de informaţii ale statului – singurele instituţii care, în afara intelectualilor de curte şi a presei aservite – au rămas fidele Căpitanului  Suprem, cum îl numesc ele, lui Zeus, cum îi spun acoliţii, respectiv lui Trăienică – Mort – De – Frică, cum, în nemernicia mea, nu mă pot abţine să-l numesc eu, au rămas deci fidele în aceste dificile împrejurări ale suspendării mandatului prezidenţial, să ia act de prezentul auto-denunţ. În perioada campaniei pentru referendum, în loc să rămîn în ţară şi să militez pentru boicotarea acestuia, după îndemnul democratului exemplar care este Căpitanul Suprem, m-am refugiat într-o bază militară americană, ca să fiu protejat de efectele furtunoase ale periculosului oximoron pre numele său „lovitura de stat parlamentară” sau, cu formula excepţională a unui brav intelectual de ogradă, „puciul parlamentar”. Mai mult, am rămas acolo şi în ziua votului, ca să mă sustrag în mod ticălos de la boicot. Nu mai spun că am avut gînduri la fel de murdare, regretînd că nu sînt în ţară, ca să votez DA la referendum, deci pentru demiterea de către popor a preşedintelui numai suspendat de forul deliberativ de putere”.
  • Băsiştii sunt disperaţi. În disperarea lor, sunt pe culmile ridicolului în prestaţiile publice. Apar la televiziuni şi pe net în tentative elucubrante de a impune Curţii Constituţionale să nu valideze evidenţa. Blaga are de întâmpinat un val de plângeri penale pentru denunţ calomnios, în calitate de preşedinte al PD-L, din cauza căruia sunt anchetaţi abuziv sute şi mii de oameni, mai ales de la ţară. Deci, l-a lăsat pe Boureanu la înaintare, să facă nişte anunţuri de râsul curcilor, printre care ameninţarea cu plângeri penale adresată premierului şi miniştrilor Administraţiei şi Internelor”.
  • Idem: „O dată, nici măcar o singură dată nu pomenesc băsiştii de votul popular: 7,4 milioane. Se feresc ca Necuratul de tămâie. Vânduţii imediat ar apela la abitraj internaţional în detrimentul votului naţional. Să arbitreze poate chiar Orban Viktor şi poate i-au promis chiar şi un arbitraj la schimb pentru Transilvania. Smintiţi ridicoli, reprezentaţie grotescă!”.
  • Cristina Anghel, invatatoarea din Caracal care a stat in greva foamei peste 70 de zile, in urma cu 2 ani, ca forma de protest impotriva diminuarilor salariale fara precedent si extrem de grave dictate de Traian Basescu, a facut plangere penala impotriva judecatorilor CCR si un autodenunt”.
  • Victor Ponta a anunţat, în cadrul unei conferinţe de presă, că va face plângeri penale împotriva liderilor PDL. Premierul este nemulţumit de faptul că liderii PDL au împiedicat votul la referendumul de demitere a preşedintelui din 29 iulie şi spune că va depune mii de plângeri penale”.
  • Idem: „”Din puncul meu de vedere, ca lider al USL, cel mai important lucru pe care trebuie să-l facem e să-i protejăm pe oamenii care sunt supuşi în aceste zile unor abuzuri evidente de procurori şi de către PDL pentru simplul fapt că şi-au exercitat un drept constituţional, acela de a vota. Din punctul meu de vedere, asta este într-adevăr o lovitură de stat, adică să vrei să schimbi prin autorităţile de represiune ale statului rezultatul de la vot”, a spus Ponta”.
  • Tot mai mulți oameni se autodenunță au votat la referendum și că au votat DA. „La Arad, un maior în rezervă, care se deplasează în cârje, a anunţat că merge la Parchet să se autodenunţe deoarece şi-a trimis soţia la vot”. Oamenii nu mai pot fi intimidați de o putere pentru care ei nu contează.
  • Pe surse: „Guvernul are cifrele care arată clar numărul de persoane cu drept de vot în funcţie de care  ar putea să se decidă soarta referendumului. Potrivit unor surse citate de Antena 3 şi Realitatea TV, sunt peste 3,5 milioane de români care ar trebui scoşi din listele electorale. Peste 500.000 de romani ar fi avut buletinul expirat şi peste 60.000 ar fi fost deja morţi. Peste 2,5 milioane ar avea reşedinţa în străinătate”.
  • Lixandru Verbiță, veteranul de 89 de ani din Suraia, care a refuzat să dea explicații procurorilor despre votul său, a primit amenințări telefonice. Antena 3, 14.32.
  • Idem, 15. 10: Mona Pivniceru a demisionat din magistratură, pentru a nu mai aștepta avizul CSM, și va fi numită, în curând, în funcția de ministru al Justiției.
  • Petru Calapodescu: „Liste umflate cu peste 3 milioane de persoane! Sunt calcule simple, pe care doar reaua-voinţă şi obedienţa faţă de Băsescu ar putea determina Curtea Constituţională să ia altă decizie decât validarea referendumului ”.
  • USL urmează să dea publicităţii programul său de guvernare valabil până la alegerile din noiembrie 2012. Practic, guvernanţii îşi propun ca în nici trei luni să ia o serie de măsuri în toate domeniile economice şi sociale. Deşi timpul poate părea foarte scurt, liderii USL mizează pe câştigarea alegerilor şi de aici, continuarea programului de guvernare propus acum”.
  • Adrian Năstase e din ce în ce mai liber și vede departe: „Am înţeles că sunt unele persoane care mă invidiază pentru condiţiile din locul în care mă aflu. Celor care gândesc în acest fel, le sugerez să ţină seama şi de următoarele aspecte: Cei care vin aici – şi nu le doresc acest lucru – vor trebui să se trezească, în fiecare zi, la ora 5:30, vor dormi în paturi suprapuse, vor avea apă caldă câte două ore de două ori pe săptămână, vor trebui să se obişnuiască cu mirosul de sulf şi cu depunerile de pe ţevile de apă; vor trebui să înveţe să mănânce toate felurile de mâncare – bazate în principal, pe cartofi şi varză, – cu lingura; vor trebui să se înveţe să nu se sperie de şobolani – în curtea de plimbare – dacă aceştia nu sunt mai mari de 20 de cm; să respire mai puţin în zilele de caniculă – atunci când mirosul de la groapa de gunoi din apropiere este ingrozitor…”.
  • Idem: „In rest, rămâne cum am vorbit – locul acesta poate fi un fel de „cantonament”, dacă te gândeşti la Olimpiada viitoare. Depinde şi cum priveşti lumea… Unii ar spune că nu există decât ceea ce percepi – cei 4 m² în care trăieşti. Eu însă privesc mai departe…”.
  • Sorin Roșca Stănescu: „Numai in 2011 au existat 2 milioane de cauze penale aflate in instrumentarea procurorilor Romaniei. La o populatie reala de circa 19 milioane de persoane, dintre care, pana la 18 ani, sunt in jur de 3 milioane, si avand in vedere numarul mare de cetateni plecati din tara, in cel mai mare val migrator din istorie, circa 2,5 milioane, rezulta ca procurorii romani au identificat cate o persoana susceptibila de a fi comis o infractiune la fiecare 4-5 cetateni. Este uluitor. Si deconcertant. Ceva nu este in ordine”.
  • Idem: „Si iata ca nu ne este de ajuns. Criza politica de la Bucuresti, care a condus la suspendarea si demiterea politica a lui Traian Basescu din functia de presedinte, a generat noi infractiuni false. Noi cauze penale, care, in cele din urma, se vor transforma in blufuri”.
  • Populaţia stabilă a României este de 19.043.767 de persoane, fiind vorba despre cei care au reşedinţa obişnuită în România, a anunţat astăzi  preşedintele INS, Vergil Voineagu, după ce rezultatele preliminare ale recensământului au fost validate. Datele urmează să fie prezentate Guvernului în prima şedinţă. Membrii Comisiei Centrale pentru Recensământul Populaţiei şi a Locuinţelor au aprobat o serie de materiale cu privire la desfăşurarea recensământului şi au validat rezultatele preliminare”.
  • Conform datelor prezentate de Victor Ponta, în vederea actualizării listelor electorale permanente: „34.654 de persoane urmează a fi radiate din liste. 26.066 sunt decedate, 4.445 sunt români cu domiciliul în străinătate, 151 şi-au pierdut cetăţenia, 3.414 persoane fără drept de vot, 199 sunt bolnavi psihic şi 349 au suferit corecţii ale CNP. MAI ne-a comunicat un număr de 512.379 ale căror acte au expirat şi nu au fost reînnoite până la data referendumului. Din datele MAE, centralizate până în acest moment, totalul cetăţenilor români cu drept de şedere în străinătate este mai mare de 3 milioane, mai exact 3.052.397. Din datele primite din 17 ţări, există 1.101.809 de cetăţeni români majori, 1.468.369 cu drept legal de şedere. 482.219 de cetăţeni români au fost în alte 44 de state, acestea fiind evaluări ale MAE. 469.810 sunt înregistraţi ca cetăţeni români cu domiciliul în străinătate”.
  • Vasile Stan (Cotidianul) scrie despre interesul Germaniei și al SUA de a-l susține pe Băsescu.
  • Cetățeanul în albastru, expertul de altădată în băi de popor, crede că va putea rămâne președintele României chiar și fără nicio legitimitate, sprijinit doar din afară, din rațiuni oculte. Însă e un neant moral cel care speră să-și înșele și să-și bată joc de propria țară.
  • Sute de persoane protestează acum în fața sediului CCR, împotriva lui Băsescu și a atitudinii de dispreț la adresa milioanelor de români care au votat. Mâine, la ora 10, vor veni mai mult de 400 de persoane, cât s-a aprobat să participe. Antena 3. 18. 55.
  • Proteste in fata CCR
  • Patapievici primea, la TVR Cultural, 2000 de lei pe oră: „în perioada 15 martie-29 iulie 2012, Patapievici a fost plătit pentru cele 13 ore de moderare la TVR Cultural cu 26.000 de lei brut (21.499 de lei net), respectiv cu 2.000 de lei brut/oră (1.654 lei net/oră). Potrivit statelor de plată de la TVR, în perioada 9 februarie 2008-29 iulie 2012, Horia-Roman Patapievici a primit de la TVR Cultural, ca drepturi de autor pentru moderarea a 138 de ediţii ale emisiunii “Înapoi la argument” (138 de ore), suma de 315.600 de lei brut (277.671 de lei net), în medie, câte 2.287 de lei brut (2.012 lei net) pe oră”.
  • Dan Radu Rușanu „a afirmat că legea spune “foarte clar că cei care au domiciliul stabil în străinătate votează pe listele suplimentare, nu pot să mai voteze pe listele de acasă”. “Nu poţi să ai domiciliul stabil în străinătate, să te afli în Evidenţa Populaţiei în Germania, în Italia, în Franţa sau în Spania şi în acelaşi timp să figurezi şi în Vaslui, în Suceava sau în Teleorman, este o dublă evidenţă”, a subliniat vicepreşedintele PNL. În opinia acestuia, în acest interval de timp, de peste 10 ani, foarte mulţi români au plecat în străinătate şi şi-au stabilit acolo domiciliul: “Nu pot să mai fie cu domiciliul stabil pe listele electorale permanente şi de asemenea foarte mulţi, printr-o selecţie naturală, au părăsit aceste liste electorale”.
  • Romani in strainatate
  • Dan Șova: „2. 500. 000 de români, în mod cert, nu se pot afla pe listele electorale permanente”.
  • Lotul naţional de informatică al României a cucerit patru medalii (două de aur şi două de argint) la a XX-a ediţie a Olimpiadei Balcanice de Informatică”.
  • Potrivit unui sondaj de opinie realizat de Centrul Român pentru Studii şi Strategii, 87,25% dintre români vor ca țara noastră să se unească cu Republica Moldova”.
  • Gabriel Mitroi
  • Maiorul Gabriel Mitroi, care s-a dus în cârje la Parchet să se autodenunțe pentru că a votat: „Numai ultima speță de oameni poate cere boicotul / În scrisoarea deschisă pe care i-am adresat-o președintelui suspendat, eu înseamnă 8 milioane și jumătate de votanți / Eu plătesc, Băsescule, procurorii și Zegreanul tău. Să-ți ceri în genunchi iertare pentru cât de mârșav te-ai purtat cu noi!”.
  • Romani majori in strainatate
  • Romani majori, cu drept de vot
  • În listele de mai sus sunt înscriși românii rezidenți în străinătate.
  • Formular pentru a primi rezidenta in Spania
  • Pentru a primi dreptul de rezidență în străinătate, trebuie să faci dovada domiciliului stabil în țara respectivă.