Lecția de democrație

Ea începe cu votul.
Votezi după ce deliberezi.
Trebuie să deliberezi cu cartea de identitate validă…și să fii în toate mințile.

Căci dacă nu votezi la timpul oportun
degeaba te mai văicărești.
Sau ești penibil dacă te văicărești…după ce ai votat cu ochii închiși.

Democrația are nevoie de ochi deschiși.
Pentru că, fără de veste, se pot infiltra oricând, în drumul spre voința poporului, interese meschine
în libertate, în drepturile cetățenești…
și în loc ca poporul să fie central…mafia devine centrală.

21 august 2012, pentru România, înseamnă o devalizare a 7, 4 milioane de români de DA-ul lor.
Șase inși, într-o înțelegere murdară, au furat DA-ul a 7, 4 milioane de oameni.

Ca și când am putea să furăm credința din milioane de oameni.
Ca și când putem fura dorul de libertate din milioane de oameni.
Ca și când ar putea șase inși să fie mai coerenți decât 7 milioane.

Lecția de democrație e pe viu.
Ea se face prin vot și prin tot ceea ce faci, în mod public, ca să îți aperi votul.

Pentru că votul e ca o floare pe care nu e de ajuns doar să o sădești…ci trebuie să o și crești. Să o îngrijești atent…

Însă democrația se face cu oamenii unui popor, cu conștiința de sine a unui popor și nu cu dictatori.
Dictatorii nu suportă democrația pentru că se îmbracă în albastru.
Și folosesc băieți cu ochii albaștri ca să îi susțină.
Pentru că ei falsifică voința poporului prin centrarea pe ei înșiși.

Dar oricine s-a luat la trântă cu poporul a pierdut.
Mai devreme sau mai târziu…
Oricine a crezut că democrația e o joacă a pierdut…
Dictaturile nu rezistă mult…pentru că orice oală sub presiune explodează.

Și tu, dictatorule, vei exploda!
Vei rămâne o pată de rușine, de scârbă pe istorie.
Pe istoria noastră…

Poți pleca pe picioare…sau pe targă…
Poți pleca viu…sau mort…

Însă tu, dictatorule, vei vedea ce înseamnă mânia poporului…
în orice zi în care te vei șterge pe picioare cu democrația…