Europa și America, Occidentul adică, ne-au aruncat recent încă o găleată cu apă foarte rece în cap. Și nu pentru că aveam nevoie de un duș rece pe vreme de caniculă. Nu pentru că vroiau să fie cool cu noi.

Dacă vrem să fim sinceri cu noi înșine, trebuie să recunoaștem că, cel puțin în ochii unora dintre politicienii occidentali, nu suntem decât o vacă de muls și, eventual un vot de pus la bătaie în favoarea cui are nevoie.

Că între România și Siria ei nu fac prea mare diferență.

Dacă Mubarak ar fi fost bun și pe mai departe, în optica reacției inițiale americane la criza din Egipt, deși poporul egiptean nu-l mai vroia, la fel se întâmplă și cu TB, care e în continuare…președintele ales de Angela Merkel și de Hillary Clinton/ Ph. Gordon.

Ce ar trebui acum, pentru ca să fie convinse și cancelariile occidentale?

Ar trebui ca mii de oameni să fie secerați pe străzi ca în Siria și Egipt, pentru ca să se indigneze în sfârșit marii apărători ai democrației din Europa și America?

Dacă un vot majoritar și decisiv, care este însăși esența democrației, nu contează pentru cei care ne-au predat de zeci de ani ideile democratice și ne-au tras de urechi cu severitate și regularitate pentru că nu am avea cultura democrației, ce concluzii putem să tragem de aici și la ce putem să ne așteptăm mai departe?

Prima concluzie și cea mai înfiorătoare este că democrația se termină unde începe interesul care nu se împiedică de vorbe frumoase.

Și că libertatea sau egalitatea nu e…„pentru căței”.

A doua concluzie e că…românilor ar trebui să le vină ceva mai mult mintea la cap și, în fața unui așa de binevoitor dispreț, să strângă rândurile și să oprească ofensiva ipocriziei și a nesimțirii.

Și să nu mai stea cu garda jos, gata oricând de a mai importa orice alții au de aruncat aici, dintr-un interes sau altul, fără discernământ.

La prima impresie, s-ar părea că e o lovitură dură, chiar mortală, dată bunului simț, respectului pentru demnitate și valoare.

În realitate însă reflexele spiritului lovit în credința lui cea mai fermă în bine și adevăr pot să uimească prin…determinare.

Spiritul tăvălit prin noroi nu se murdărește. Nici nu moare, ci…se trezește.

În aceste zile s-au despărțit apele cum n-am mai văzut de mult, cred că nici la Revoluție, într-un mod atât de limpede.

Mulți și-au spus gândurile inimii

Și România n-a pierit, nici n-a căzut, ci se privește cu foarte mare atenție în oglindă!

Did you like this? Share it: