Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a.
***
III. com. 16 atenționează asupra faptului că preoții trebuie să țină cont de experiența și de opiniile comunității dar, în același timp, că nu trebuie să ajungă să fie dependenți de opiniile comunității.
Cum facem această suplă încopciere între una și alta? Și cine face aceasta…și pe baza cărei experiențe pastorale și comunitare?
*
În III. 17, Hristos e declarat ca fiind „unicul Preot al Noului Legământ” [the unique priest of the new covenant].
Și tot aici se vorbește despre „the royal and prophetic priesthood” [preoția împărătească și profetică] a tuturor credincioșilor, pe care o slujesc preoții hirotoniți.
*
III. com. 17, subliniind faptul că în Noul Testament nu se folosește termenul preoție și preot în legătură cu slujitorii hirotoniți, ci numai în legătură cu Hristos (adică în Epistola către Evrei), vrea să acrediteze faptul că despre treptele ierarhice ale Bisericii nu se amintește deloc în NT. Nimic mai fals!
Despre treptele preoțești (diacon, prezbiter, episcop) se amintește în NT…fără însă ca să existe texte în care să se explice întreaga slujire bisericească a celor 3 trepte.
De ce? Pentru că Noul Testament era și este o mărturie plenară despre Biserică și nu o arhivare de date, o punere la un loc a tot ceea ce se poate spune despre una sau alta din Biserică.
Însă, tot în cuprinsul acestei rubrici, documentul BEM afirmă: „in the early Church the terms “priesthood” and “priest” came to be used to designate the ordained ministry” [în Biserica veche termenii preoție și preot au început să fie folosiți pentru a desemna slujirea celor hirotoniți].
*
III. 18 afirmă faptul, cum că Biserica este „called to convey [chemată să exprime/ să aducă] to the world the image of a new humanity [lumii imaginea unei noi umanități]”.
Însă Biserica nu aduce doar o imagine de așa-zisă nouă umanitate…ci aduce, în mod real, în fața întregii umanități persoane noi, ființe noi, duhovnicești, adică pe Sfinții ei.
Și dacă îi aduce în față…la ce-i folosește lumii, dacă lumea vrea să rămână aceeași?
Și cum își dă seama lumea că ei sunt Sfinți, dacă această lume stă în afara Bisericii și nu vrea să experimenteze și ea, în integralitate, noua identitate: identitatea creștină?
La vândut de produse, în lumea modei…e cu imaginea. Cu aparența…
Biserica însă nu creează Sfinți „în aparență” ci în realitate. Numai că Sfinții Bisericii nu convin standardelor mioape ale lumii.
Sau, cel mai adesea, lumea îi martirizează pe Sfinți…lumea îi alungă…lumea îi minimalizează…pentru că nu le înțelege măreția personală și relevanța în societate.
*
Însă III. 18 pledează, în mod feminist, și pentru slujirea femeii în Biserică…ca și când ea ar fi fost exclusă vreodată din viața Bisericii. Și termenii BEM sunt aceștia: „The Church must discover the ministry [Biserica trebuie să descopere slujirea] which can be provided by women as well as that which can be provided by men [care poate fi asigurată și de către femei tot la fel de bine cum poate fi asigurată și de către bărbați].
Dar dacă BEM nu „acceptă” slujirile preoțești masculine de după secolul I al Bisericii (ca spre exemplu: stareț, protoiereu, arhimandrit, protosinghel, arhiereu vicar, patriarh etc.)…de ce „dorește” ca acum, după 2.000 de ani, Biserică „să descopere”, pentru femei, slujiri în Biserică?
Nu trebuiau să apară slujirile, pentru femei, tot în secolul I al Bisericii?
Iar dacă femeile, în slujirea Bisericii, au fost numai Apostoli și diaconițe, de ce dorim acum să le oferim mai mult decât le-a oferit întreaga Tradiție a Bisericii?
*
Și tot la III. 18, vorbindu-se despre „a deeper understanding of the comprehensiveness of ministry” [o mai profundă înțelegere comprehensivă a slujirii], în care să se observe „the interdependence of men and women” [interdependența dintre bărbați și femei], nu se cere, în fapt, decât…acceptarea, pe scară largă, în toate bisericile, a „hirotonirii” femeilor.
Însă Biserica Ortodoxă nu cunoaște, în 2.000 de ani, hirotonire de femeie pentru a fi preot sau episcop.
Și dacă nu s-a considerat „bun” acest lucru în secolul I, pe care autorii BEM par să îl respecte exagerat de mult, în detrimentul tuturor celorlalte, de ce să îl considerăm acum ca fiind „o prioritate”?
*
După cum, de ce s-a luat, ca prioritară, schema de 3 Taine în BEM și nu cea de 7…sau de mai multe?
Cât de noutestamentară e formula de 3 Taine din BEM…atâta timp cât „nu există niciun verset” în care ea să fie susținută?
Însă monomanizezi versetele, locurile scripturale, numai când evacuezi Scriptura din Biserică și din Tradiție. Când o vezi în sine și când cauți să o înțelegi ruptă de context.
*
Dar finalul lui III. 18 e ca o posibilă reclamă la pui: unora le plac puii mari, chimizați, care nu au gust de pui…pe când alții mănâncă pui de la țară…care sunt pui și chiar au gust de pui. Care credeți că e puiul corect?
Pentru că BEM spune, despre „hirotonirea” femeilor în biserici: „An increasing number of churches [un număr tot mai mare de biserici] have decided that there is no biblical or theological reason against ordaining women [au decis că nu există nicio rațiune biblică ori teologică împotriva hirotonirii femeilor], and many of them have subsequently proceeded to do so [și multe dintre ele au procedat ca atare]. Yet many churches hold that the tradition of the Church in this regard must not be changed [Și totuși multe biserici susțin că Tradiția Bisericii în această privință nu trebuie să fie schimbată]”.
Adică vreți pui chimizat, recte femei „hirotonite”, care nu au nimic de-a face cu Tradiția…sau vreți pui de țară, adică preoția de două mii de ani a Bisericii?
Și „multe biserici”, adică „tot mai multe”, din alea care nu au nimic de-a face cu Biserica, găsesc că „nu e nicio incompatibilitate” „hirotonirea” femeilor…pentru că ei nu apără nicio Tradiție sfântă…ci sunt apariții de câteva secole sau decenii.
Însă dacă nu apărăm normalitatea, firescul în Biserică…devenim cu toții pui chimizați, crescuți în 3 luni până la greutatea de 2 kg.
*
Dar moftul feminist anti-tradițional „al hirotonirii” femeilor a fost tot atât de virulent și de victorios și în cazul lui Martin Luther, care a decis, cu de la sine „putere”, ce mai trebuie să rămână în „biserica lui” din tainele, slujbele, tradițiile păstrate de Biserica Romano Catolică.
Și asta tot „pe baza” Scripturii.
Citești Scriptura, o înțelegi fără recurs la Tradiție…și faci ce te taie capul.
Și dacă toată „tradiția” bisericii X e pe bază de speculațiile „teologice” a doi-trei inși…e normal că „teologia” bisericii aceleia să se schimbe după cum bate vântul unei ideologii sau al alteia.
*
Mai pe scurt: Ortodoxia nu dorește preoție „chimizată”, adică „hirotonirea” femeilor în Biserică. Pentru că nu are nimic de-a face cu Tradiția Bisericii.
*
III. com. 18 încearcă „să justifice” hirotonirea femeilor. Și falsa „justificare” sună cam așa: bisericile care acceptă „hirotonirea” femeilor consideră că „the ordained ministry of the Church [slujirea celor hirotoniți în Biserică (este)] lacks fullness when it is limited to one sex [lipsită de deplinătate când este limitată la un singur sex], recte: la cel masculin.
Însă prin asta, BEM Îl acuză pe Dumnezeu de „injustiție” și chiar de „sexism”, pentru că El n-a poruncit să se hirotonească femei în ierarhia Bisericii nici în trecut și nici în prezent.
Da, există multe pseudo-biserici care fac ce vor…pe baza a tot felul de interpretări hilare…dar asta nu are nimic de-a face cu Biserica.
Biserica are Tradiția ei, are ierarhia ei, pe baza unei profunde și dumnezeiești înțelegeri a lucrurilor și ea nu poate face rabat de la acestea.
*
Și tot aici, autorii BEM, au nesimțirea să vorbească despre experiența „benefică” a celor 30 de ani de „hirotonire” a femeilor în diverse „biserici” în comparație cu cele…2.000 de ani de Tradiție a Bisericii în materie de hirotonire.
Și atât de „bună” e „hirotonirea” femeilor, cea neacceptată de Dumnezeu și necunoscută de întreaga Tradiție a Bisericii, încât, spune III. com. 18, „none has [niciuna dintre (bisericile care au optat pentru „hirotonirea” femeilor)] found reason to reconsider its decision [nu au găsit o rațiune să reconsidere această decizie]”.
Problema e alta: cât la sută din teologia acestor „biserici” are legătură cu Tradiția Bisericii? Pentru că e mare diferență între ideologia religioasă luterană, calvină, baptistă, adventistă, iehovistă…și teologia Bisericii.
Teologia se naște acolo unde există adevărata Biserică, adevăratele Taine, har dumnezeiesc, asceză, experiență duhovnicească, sfințenie.
Ideologia apare acolo unde se face un colaj de adevăruri tradiționale și netradiționale în absența oricărei relații cu Biserica.
Păi unde să experimenteze romano-catolicul, baptistul, iehovistul, calvinul viața lui Dumnezeu când ei nu au Taine reale, nu au ierarhie prin succesiune neîntreruptă de la Hristos, nu au har, nu au sfințenie?
Și în lipsa Bisericii și a Tainelor…fiecare gândește ce vrea…trage concluziile pe care le vrea…însă nu trebuie „să fie de acord” și Dumnezeu cu ei.
De aceea teologia e a întregului, e chintesența trăită și mărturisită de Biserică în 2000 de ani de experiență și sfințenie…și nu rodul unei gândiri individualiste și exclusiviste.
Teologul ortodox trebuie să se umple de teologia întregii Biserici și să experimenteze, personal, viața și sfințenia Bisericii.
De aceea noi nu excludem vreun Sfânt Părinte al Bisericii din reflecția noastră sau vreo hotărâre dogmatică, canonică, liturgică etc. a Bisericii Ortodoxe universale…și, pentru noi, învățătura Bisericii de 2.000 de ani înseamnă norma de viață, de gândire și de acțiune a fiecărui ortodox în parte.
Gândim în interiorul Tradiției și trăind Tradiția în mod personal.
*
Și după ce se arată punctul de vedere al bisericilor care nu acceptă „hirotonirea” femeilor, se folosește, la final, sintagma „the ecumenical fellowship of all churches” [comuniunea ecumenică a tuturor bisericilor].
Însă există ea, de fapt?
Și cum ar putea să existe „comuniunea universală/ecumenică a tuturor bisericilor”, când fiecare e cu treaba ei…și nu îi pasă de celelalte?
Însă documentul BEM conține un număr semnificativ de sintagme lipsite de realitate…sau tot atâtea aspirații crezute „realități”.
