Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Date: 29 august, 2012

Lucrurile grele sunt întotdeauna demne

Și ziua de 27 august 2012:

Astăzi, 29 august 2012, „senatorul PNL Ioan Ghişe și vicepreședintele PNL, Varujan Vosganian, au protestat la Palatul Cotroceni faţă de reinstalarea lui Traian Băsescu în fotoliul prezidenţial”.

*

Noul președinte al Institutului Cultural Român pare a fi Andrei Marga. Acesta este susținut atât de PSD cât și de PNL”.

*

În aceeaşi deriziune au băgat ţara liderii USL, al căror comportament de la şedinţa de luni a Parlamentului a făcut ca ea să ajungă în analele negative ale Legislativului românesc. Pendularea între ridicol şi penibil nu i-a speriat pe respectivii lideri, joaca de-a baba-oarba cu prezenţa în plen, lipsa coerenţei, lucidităţii şi fermităţii lor explică insuccesul referendumului şi faptul că ei s-au culcat pe-o ureche când l-au suspendat pe Băsescu. Nu au învăţat nimic din referendumul precedent, au subestimat formidabila Armada a PDL, care a fost pregătită şi pentru o atare eventualitate, şi, din punctul ei de vedere, i-a făcut faţă cu brio. Liderii PSD şi PNL îi ignoră sistematic pe greii partidelor lor, ei le ştiu pe toate, nu ţin seama de niciun sfat. Cu mâna în buzunar, Ponta, sau cu ele împreunate precum un popă, Crin, au cules ce au semănat, dovedindu-se, aşa cum am mai scris, „politicieni cu tuleie”. Privind retrospectiv ce s-a întâmplat după decizia Curţii, vedem că Ponta şi Crin cred că nu au nicio vină în acest eşec usturător pe care nu l-ar fi consemnat dacă aveau raţiune, luciditate, inspiraţie şi determinare. Mai mult, în mod penibil, ei au găsit explicaţia acestui eşec doar în diktatul extern, ceea ce mi se pare jenant”.

*

Nu Băsescule, poporul nu te aclamă. Poporul, mai mult decât oricând, te urăşte. Ura lui te va urmări toată viaţa şi după aceea, fiindcă eşti singurul, singurul care n-a lăsat nimic nepângărit”.

*

Beat, și-a stropit soția și fiica cu benzină…și le-a dat foc

*

Bătrânei doamne îi plac serviciile pe care i le execută marinarul.

Nouă, celor şapte milioane juma’ de români, frustraţi şi plini de resentimente nu ne rămâne decât să tropăim şi să ne agităm, aiurea, degeaba, pe lângă budoarele politicii.

Sunt subiectiv şi plin de ură. Aşa e! Sunt părtinitor şi total lipsit de luciditate. Aşa e! Greşesc fundamental în judecăţile pe care le fac. Aşa e! Dar sunt şi plin de scârbă şi  dezamăgire. Mi-e lehamite. Subiectivismul, ura, iraţionalitatea mea sunt rodul greşelii altora. Nimic nu mă disculpă pe mine de felul în care sunt, aşa cum nimic nu disculpă pe nimeni de răul făcut în mod conştient, raţional”.

*

Mormântul Sfântului Ierarh Augustin de Hippo:

File:Pavia San Pietro Arca Sant'Agostino.JPG

Se află în biserica romano-catolică San Pietro in Ciel d’Oro din Pavia, Italia.

Și tot aici este și mormântul Sfântului Mucenic Severini Boetii, cunoscut de noi, cel mai adesea, ca Boethius, fără ca mulți să știe că e Sfânt.

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/8e/Tomba_di_Severino_Boezio.jpg

*

The earliest known icons of the apostles Peter and Paul have been discovered in a catacomb under a modern office building in Rome.

The images, which date from the second half of the 4th century, were discovered on the ceiling of a tomb that also includes the earliest known images of the apostles John and Andrew.

They were uncovered using a new laser technique that allowed restorers to burn off centuries of thick white calcium carbonate deposits without damaging the dark colours of the original paintings underneath.

Icons of St Paul and St Peter and St John dating back to the second half of the 4th century have been discovered during routine restoration work in the catacombs of Santa Tecla, in Rome”.

*

Ps. Conf. Univ. Dr. Dr. Iacob Coman. Pastor adventist. Dar, paradoxal, decan al facultății de teologie penticostală din București.

Cu multe experiențe de viață și meserii la activ.  De care m-am bucurat și minunat.

L-am ascultat îndelung zilele acestea…

Dar cu o tristețe imensă

Pentru că de astfel de oameni are nevoie Biserica lui Hristos, aceea de 2.000 de ani…și nu cea a E. White.

Mai pe scurt: cum poate să rămână un om cu atâta experiență și atenție teologică…robul unei înțelegeri minore a vieții și a teologiei Bisericii?

Trebuie să reflectăm la asta…pentru că trebuie să ne doară de toți oamenii profunzi ai lumii…care încă nu au cunoscut și nu trăiesc sfințenia Ortodoxiei.

Istoria începe de oriunde o privești [22]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a.

***

Toate fotografiile cărții vor apărea în forma finală a ei, editată în PDF.

*

Mormântul, cu sarcofagul care adăpostește Sfintele Moaște ale Sfântului Apostol Petru[1], este sub biserica Sfântul Petru din Vatican.

(mormântul Sf. Ap. Petru)

(sarcofagul său)

Trupul Sfântului Evanghelist Luca se află în abația romano-catolică Sfânta Iustina[2] din Padova[3], capul său se află în catedrala romano-catolică Sfântul Vitus[4] din Praga[5] iar o coastă a sa a fost adusă în 1992, în Thiva[6], în Grecia, de actualul  Arhiepiscop al Greciei, Ieronim[7].

Acesta este sarcofagul său din Thiva[8]:

(fotografie)

Iar doi dintre dinții Sfântului Luca au fost analizați[9] din punctul de vedere al ADN-ului.

(fotografie cu cei doi dinți analizați științific)

Concluzia: „Genetic analysis suggests that whoever is buried in the tomb did come from Syria, which, according to historical records, was the birthplace of the Evangelist. […] According to radio carbon dating, the body belongs to a person who died between AD 72 and AD 416”[10].

Mormântul Sfântului Apostol Matei[11] este în Salerno[12], o localitate în sud-vestul Italiei, într-o catedrală romano-catolică[13].

Presupun că e aici…

(fotografie)

pentru că romano-catolicii au prostul obicei de a nu da detalii exacte sau de a nu prezenta, în mod explicit, locul Sfintelor Moaște în biserică. Semn că „nu îi mai interesează” prea mult…

Sfântul Apostol Iacov, fratele Sfântului Ioan Evanghelistul sau cel Mare, își are Sfintele Moaște în catedrala romano-catolică din Santiago de Compostela, din Spania[14].

A fost omorât prin decapitare, în anul 44.  d. Hr., el fiind Apostolul Spaniei[15].

Aici sunt păstrate Sfintele sale Moaște[16]:

(fotografie)

Una dintre mâinile Sfântului Apostol Iacov se păstrează în biserica romano-catolică Sfântul Petru din Marlow, Maidenhead, în Anglia și e pusă spre închinare numai în anumite ocazii[17].

(fotografie)

Mare parte din Sfintele Moaște ale Sfântului Apostol Toma sunt în Italia, la Ortona, în biserica romano-catolică Sfântul Apostol Toma[18]. Sunt aici din anul 1258, fiind aduse din insula Chios[19].

Iar un fragment din capul său e la Sfânta Mănăstire Sfântul Ioan Teologul[20] din insula Patmos.

În fotografia infra avem fragmentul existent în Patmos:

(fotografie)

Într-o altă catedrală romano-catolică din Roma, în Santa Croce in Gerusalemme[21], se află degetul Sfântului Apostol Toma, pe care el l-a pus în coasta Domnului după Învierea Sa din morți.

Cum arăta, în septembrie 2006, mormântul Sfântului Ioan Evanghelistul[22]:

(fotografie)

Care se află în Efes, în Turcia, deasupra lui Sfântul Împărat Justinian zidind o mare Biserică în secolul al VI-lea[23].

În catedrala romano-catolică Sfântul Andrei din Amalfi[24], Italia, se află Sfinte Moaște ale Sfântului Apostol Andrei. Acestea[25]:

(fotografie)

În Biserica Sfântul Apostol Andrei din Patras, Grecia[26], se află capul Sfântului Apostol Andrei, care a fost adus spre închinare și în România[27].

(fotografie)

Și tot aici, în Patras, există și un fragment din crucea în formă de X pe care Apostolul României a fost răstignit.

(fotografie)

În biserica romano-catolică Sfântul Pavel din afara zidurilor, din Roma, Italia[28], se află mormântul Sfântului Apostol Pavel[29].

(fotografie)

Iar Radu Alexandru, autorul articolului ultim citat, spune că la Lateran[30] se păstrează capul Sfântului Pavel[31].

Sarcofagul Sfântului Pavel are 2, 55 metri lungime, 1, 25 metri lățime și 0, 97 metri înălțime[32].

Inscripția de pe mormântul său[33]:

(fotografia cu inscripția)

Și tot aici găsim lanțurile cu care Sfântul Pavel a fost legat în drum spre martirizarea sa[34].

(fotografie)

Sfântul Apostol Filip a fost răstignit pe cruce în Hierapolis, în Asia Mică[35].

În 2011, arheologul italian Francesco D’Andria a descoperit mormântul său[36].

(arheologul și mormântul)

Însă Sfintele sale Moaște și ale Sfântului Iacov cel Mic[37] sunt acum într-o biserică romano-catolică din Roma, în biserica Sfinții 12 Apostoli[38].

(fotografie)

Dar capul Sfântului Filip este în Cipru[39]. În Mănăstirea Sfânta Cruce din Omodos[40].

(fotografie)


[2] Martirizată la anul 304 d. Hr., în timpul persecuției lui Dioclețian.

A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Justina_of_Padua.

[4] Sfântul Mucenic Vitus a fost din Sicilia și a fost martirizat în 303 d. Hr.

A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Vitus.

[7] A se vedea date despre primirea Sfintelor Moaște: http://www.traces-cl.com/archive/2000/novembre/luca.htm.

Toate datele despre unde se află acum Sfintele Moaște ale Sfântului Apostol Luca le-am preluat de aici: http://en.wikipedia.org/wiki/St._Luke.

[10] Ibidem. Traducerea textului din limba engleză: „Analiza genetică sugerează că cel care a fost îngropat în mormânt a provenit din Siria, [lucru] care, conform cu datele istorice, a fost locul de naștere al Evanghelistului. […] Conform datării cu carbon radioactiv, trupul aparține unei persoane care a murit între 72 d. Hr. și  416 d. Hr”.

[34] Ibidem.

Post și rugăciune pentru întreaga lume

  • În predica pentru azi…am afirmat că potrivit tradiției musulmane capul Sfântului Ioan Botezătorul se află într-o moschee din Damasc…pe care a vizitat-o și papa Ioan Paul al II-lea. Însă el se află, de fapt, în Franța, la Amiens, într-o catedrală romano-catolică:
  • Iar postul și rugăciunea sunt armele noastre împotriva urâtului, a dizgrațiosului, a deformărilor de tot felul. Mai ales a celor interioare
  • În catedrala romano-catolică din Termoli, Italia, se află Sfintele Moaștele ale Sfântului Apostol Timotei și ale Sfântului Mucenic Bassus de Lucera.
  • La Lanciano, în Italia, tot la romano-catolici, se păstrează, din anii 700 d. Hr., Sfântul Trup și Sfântul Sânge al Domnului transformate în Carne și Sânge din cauza necredinței preotului care a slujit Sfânta Liturghie.
  • Sfintele Moaște ale Sfântului Apostol Toma, în mare parte, sunt în Italia, la Ortona, în Biserica Sfântul Apostol Toma, romano-catolică, din anul 1258, aduse din insula Chios iar un fragment din capul său e la Sfânta Mănăstire Sfântul Ioan Teologul din insula Patmos.
  • Catacombele creștine de la Roma. Cu numeroase Sfinte Moaște și fresce teologice. Una dintre cele mai mari mărturii despre vigoarea vieții ortodoxe în primele secole ale Bisericii.
  • Într-o altă catedrală romano-catolică din Roma, în Santa Croce in Gerusalemme, se găsesc: un fragment mare din crucea Tâlharului celui bun, degetul Sfântului Toma pe care l-a pus în coasta Domnului după Învierea Sa din morți, fragmente din stâlpul pe care a fost legat și biciuit Domnul, fragmente luate de la Mormânt Domnului, ieslea în care a fost pus la naștere Domnul și fragmente de la grota unde El s-a născut, din Bethleem.
  • Tot la Roma și tot într-o biserică romano-catolică se păstrează lanțurile cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru:
  • Mormântul Sfântului Apostol Matei este tot în Italia, în sud-vestul Italiei, în localitatea Salerno…și aceasta e catedrala romano-catolică unde e păstrat:
  • Sfintele Moaște ale Sfântului Ierarh Ambrozie al Milanului (îmbrăcate în alb) și Sfintele Moaște ale Sfinților Mucenici Ghervasie sau Protasie (îmbrăcate în roșu) se află în Biserica Sfântul Ambrozie din Milan.
  • Domnul Se întâlnește cu Sfântul Apostol Zaheu:
  • Noi, ortodocșii, trebuie să facem cercetări și studii amănunțite despre Sfinții Bisericii. Nu numai despre unii ci despre cât mai mulți Sfinți. Despre viețile, locurile unde au trăit, Sfintele lor Moaște, Sfintele lor Icoane, despre minunile lor, despre Bisericile zidite în cinstea lor…Și toate acestea ne vor duce spre o perspectivă clară, profundă, plină de evlavie despre istoria Bisericii dar și despre actualitatea ei.

Ion Pillat – culorile amintirii [22]

Natura cosmică, în acest ciclu (Drumul magilor) e impregnată de sacralitate: „Mestecenii, în vânt, pe dealuri bat mătănii” (Spre schit), „plopii îngeri stau păzind la heleșteu” (Gângul).

Și cu toate acestea, se observă nuanțe cate tind către o tonalitate poetică ce îl apropie atitudinal de Blaga, în sensul că omul modern/secular bâjbâie pe un drum al magilor, dar nu Îl mai găsește în mod deplin pe Dumnezeu.

Între „omul adăstat sub streșine cerești” (Arhondaricul) și peregrinii moderni în căutarea Ieslei, care „au cine suntem cerem în zadar” (Drumul magilor), este o diferență, pe care poetul o constată cu durere.

Timpul însuși e împărțit în două, timpul vechi al credinței și cel nou, al insensibilității față de spiritualitate: „Dar clar o picătură a căzut, / Spărgând oglinda timpului în două” (Toaca).

Aceste versuri sunt, de altfel, precedate de alte două în care este evidentă evocarea aluzivă a poemului Demonism al lui Eminescu: „Tăcerea cerului a țintuit / Cu stele grele de oțel capacul…”.

Cu toate că „gângul schitului /…/ Vestește împlinirea semnelor”, regăsirea lui Dumnezeu se împlinește parțial, în scene umane în care prezența Lui este simțită („Căci baciul dacă-n târlă ne-a poftit, / Maria lui născuse un fecior”) sau în scene cosmice, în care de asemenea este întrezărită:

„Și-n mine și-n poiană și pe drum / Deodată s-a întins atâta pace / Că Dumnezeu plutea ca un parfum / De fân cosit, când claia se desface” (Mănăstire).

Reamintesc ceea ce spuneam când am discutat despre Arghezi și Blaga (îndeosebi): poeții doresc o experiere/o trăire a prezenței lui Dumnezeu: Arghezi caută o revelație/epifanie/vedere a slavei dumnezeiești, Blaga e mai vag în exprimare, dar este evidentă dezamăgirea/ suferința în cazul amândurora, pentru că nu pot primi și cunoaște pe deplin simțirea harului.   

Pillat e cumva între Arghezi și Blaga, în sensul că e mai evlavios decât Blaga, dar nu are cunoașterea teologică a lui Arghezi.

De aceea, și pentru el, ca și pentru Blaga, apropierea de Dumnezeu se face mai degrabă printr-o presimțire a Lui, printr-un comentariu al naturii și o decriptare a ei („valea ca o carte s-a deschis” (Mănăstire)), o interpretare religioasă, prin care cele ale lui Dumnezeu sunt văzute în elementele cosmice/ale naturii.

Prin aceasta însă (fapt ce se poate reproșa „Gândirii”, în general), are loc o naturalizare prea accentuată a ceea ce ar trebui să fie o recuperare a perspectivei duhovnicești/spirituale asupra lumii:

„Vezi, Sfântul Duh, porumb tăcut și plin de frică, / Se lasă alb din zbor pe pacea din firizi” (Arhondaricul);

„Ori poate peste pomul liniștit / Stă stolul alb al serafimilor” (Cozia);

„Răsar – arhangheli mari – prin amurgire / Cu aripă și sabie de foc” (Monahul la capre);

„Când îngerul cu aripi înnodate, / Înțelenit, se clatină prin grâu” (Îngerul), etc.

Tradiția e recuperată printr-o (re)interpretare a ei care nu este pe deplin fidelă și aceasta din cauza interpunerii unei mentalități seculare și a – totuși – insuficientei cunoașteri și aprofundări a ei.

Se poate interpreta și că aceste imagini sunt intenționat…semi-evlavioase, pentru a transmite a și a sublinia faptul că simțirea/receptarea lui Dumnezeu în lume este din ce în ce mai edulcorată.

În lumea contemporană, „Evangheliștii de pe vremuri, tuspatru, predică-n pustiu” (Biserica de altădată).

Tocmai de aceea, poemul  Biserica de altădată, care încheie ciclul, lasă cortina să cadă peste un spectacol trist al despiritualizării (răspunzând, ca un ecou, Melancoliei lui Eminescu):

În somnul veșnic bunu-ți preot, de mult, și-a lepădat toiagul

Și întru Domnul odihnește bătrânul său paracliser.

 *

Stau singur în amurg de toamnă azi, singur eu cu patimi multe

Și nimeni nu mai toată seara prin suflet și prin mahala,

Nu-i nimeni să se roage-n tindă, și taina nimeni s-o asculte

Și la icoane să aprindă sfânt lângă sfânt, stea lângă stea.

Două versuri dintr-un poem („De-acum e foșnet lung ce-a fost sclipiri de undă, / De-acum tu simți adânc ce nu mai poți să vezi (Spre schit)) ne amintesc însă și de Melancolia lui Negruzzi: „Steaua zilei ostenește tânjitoarele-mi vederi; / Ochiul meu muiat în lacrimi află mai multe plăceri / Când pe nori d-azur și aur căutând se obosește / Lumina ce nu se vede, dar tot încă se simțește (a se vedea și ce am spus aici).

Și nu exclud ca Pillat să fi fost atent la semnificațiile și chiar reverberațiile mistice ale unei astfel de contemplări a naturii, la înaintașul său pașoptist.

Ceea ce ne confirmă ceea ce am afirmat, că înserările și apusurile de soare pașoptiste, deși nu exprimă tranșant acest lucru, nu sunt simple emoționări lirice, reproduceri peisagistice fără o semnificație mult mai profundă.

Romanticii (și la noi pașoptiștii) contemplau în crepuscul un tablou alegoric reproducând condiția spirituală a omenirii. De aici melancolia sfâșietoare…

Iar moderniștii reformulează această stare de spirit pentru vremea lor, atitudinea lor fiind, în parte, de prelungire a lamentației și decepției romantice (genul „plângerilor” e de fapt biblic – Plângerile lui Ieremia – și are continuitate până la romantici, la noi prin Dosoftei și prepașoptiști).

 Reținem și o pictură plină de sensibilitate și de poezie adâncă: „Culegem banii soarelui pe căi… / E vântu-n foi sau curg pe sus fântâni? // Amurgu-și scoate stelele din sân”.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén