Împreună cu ghida muzeului, o musulmană înțelegătoare și bună de vorbă.

Și mi-a explicat, pe îndelete, unde se roagă imamul lor, acolo, în față, cu fața spre răsărit, pe la 1 și ceva pe fiecare zi, cum fiecare bărbat stă în pătrățica lui și femeile deasupra, la etaj…cum se spală ei, la intrare, pentru ca să le fie primită rugăciunea…și cum de multe ori, un creștin ortodox, se roagă în mijlocul lor și își face cruce…dar ei îl lasă în pace.

Intrarea: 4 lei, plus 3 lei o mică broșură despre moscheele din Dobrogea.

Dar când i-am spus că sunt preot…a spus că nu trebuia să plătesc nimic…pentru că preoții nu plătesc când intră în moschee.

Amvonul mic și mare. Adică mihrabul și mimberul. Din ultimul se predică vinerea.

Cărți de rugăciune pe care le învață pe de rost…pentru că nici ea, născută în România, nu cunoștea araba.

O lume lângă noi…pe care nu o cunoști decât dacă o lași să îți vorbească.

Însă, pe de altă parte, o lume musulmană care atunci când se extremizează face prăpăd astăzi…ca și în trecut.

O sabie cu două tăișuri…

locul imamului si amvonul unde predica

În stânga, imamul/ preotul musulman se roagă…iar în dreapta, în mimber, predică.

cupola moscheei

Cupola/cerul moscheei…

ghida mea si robinetele pentru femei

Ghida mea…și în spatele ei și a canapelei, pe zid, sunt robinetele de apă pentru femei…unde ele își fac ablațiunea.

Adică se spală ritualic pe față, la urechi, pe gât, și își pun și mâna în cap…pentru că altfel Allah…„nu le primește rugăciunea”.

Adică au preluat spălarea ritualică de la evrei…și pe care o au și catolicii.

Did you like this? Share it: