Ion Pillat – culorile amintirii [24]

Chipuri pentru o Evanghelie continuă perspectiva și opțiunea ciclului de poezii anterior, de a suprapune referatul biblic neo-testamentar peste realitatea rurală cotidiană.

Prin aceasta e sugerată prezența în continuare a lui Dumnezeu printre oameni, pogorârea Lui printre făpturile Sale.

Suprapunerea este totuși mai puțin supărătoare decât cea din Povestea Maicii Domnului.

Ideea acestui scurt-metraj poetic este că pildele evanghelice sunt încă vii, că ele pot fi ilustrate oricând, în prezent, că oamenii trăiesc Evanghelia și îi întrupează sensul și istoria pilduitoare.

alegoriile ei își află oricând iconizarea printre țăranii români sau oamenii deltei: „simte lipovanul bărbos că Sfântul Duh // Alăturea de dânsul făcând să-aplece lotca, / Cu mâna lui l-ajută să tragă de năvod /…/ Se simte – de greu ce e – că pescuiește Domnul”… (Năvodul).

Ideea de la care pleacă autorul poate fi valabilă, însă, din nou ni se pare că este prea multă concretizare, prea multă adăstare în realism (în sensul că uneori poate părea o încercare puțin cam forțată de a face să transpară evocarea biblică din realitatea cotidiană) și, mai ales, o limitare la…viața omului simplu, care denotă ideologizare, deși contextul istoric și social poate că îndreptățea o astfel de abordare.

Astfel, poemele acestui ciclu poartă titluri precum: Năvodul (pescuirea minunată se poate petrece și astăzi), Smochinul neroditor, Oaia cea pierdută, Fiul risipitor, Semănătorul, Bunul samarinean.

Dar ele nu reprezintă doar simple reproduceri versificate ale pildelor expuse de Mântuitorul. Ci și situații complexe de viață.

Spre exemplu, în Smochinul neroditor, un turc din Balcic, slujitor în via unui stăpân „ce crede întru Hristos”, este mai degrabă în situația samarineanului milostiv, pentru că el își imploră stăpânul să nu taie încă smochinul cel neroditor, să-l mai lase să-l îngrijească măcar un an: să-i dea o ultimă șansă.

Exploatat, firul narativ al acestor poeme ar putea deveni nuvelă sau chiar roman: chiar unul dostoievskian.

Țăranul care seamănă ogorul este un „preot alb” care, în gestul său de a arunca semințele, „parcă din cățuie tămâie pe ogor” (Semănătorul).

Pentru că orice gest uman trebuie să fie un gest liturgic în cosmosul acesta care este chipul Bisericii Sale (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

Păstorul care își caută oaia pierdută înfruntă pentru ea infernul furtunii  (care simbolizează furtuna infernului dezlănțuit): „Vânt și ploaie / Și trăsnete și bice de foc neîntrerupt… / Tot iadul parcă urlă să-i fure biata oaie / Ce, rătăcind pășunea, din cârdul ei s-a rupt” (Oaia cea pierdută).

Samarinean e „clăcașul zdrențos” care nu ține seama de sărăcia sa pentru a-l ajuta pe omul ce, venind „de pe la bâlciuri cu chimir plin”, a căzut pradă tâlharilor în codrii Vlăsiei (Bunul samarinean).

Acesta îl ajută și îl aduce la mănăstire – „într-o chilie / Ca așternutu-i albă” –, poetul respectând interpretarea omiletică ortodoxă conform căreia hanul/casa de oaspeți din pilda evanghelică (Lc. 10, 30-35) este Biserica.

Pentru că oamenii stau în gazda iubirii lui Dumnezeu și a milostivirii sale. De aceea, și lumea/cosmosul și Biserica Sa sunt hotelul  în care umanitatea este chemată/invitată să găzduiască și să se odihnească.

Poate că și în cazul prăduirii de tâlhari traversând codrii Vlăsiei („Ținutul e sălbatic și drumul prin Vlăsia /…/ e greu”) reprezintă o ilustrare poetică ce ține cont tot de Cazania veche: „călătorești în ceastă lume ca pentr-un [printr-un] codru întunecat, plin de furi și de tâlhari și de fieri réle și cumplite, plin de draci și de diavoli și de zmei zburători și de alte duhure rréle”[1].

Omul salvat de la moarte nici nu își cunoaște binefăcătorul (care nu așteaptă răsplată pentru fapta sa – ilustrând o altă învățătură evanghelică), „Dar Domnul, care toate le vede și le știe, / Prin Luca pilda veche mult mai frumos ne-a zis”.

Și pilda veche e valabilă pentru toate veacurile: acesta e temeiul de la care a pornit Pillat în aceste poeme.

În Fiul risipitor se introduce pe sine însuși în evenimente: „Aud și eu ca fiul porunca dulce, glasul / Boierului ce cheamă argații ce se strâng. / Dar nu știu dacă mie mi-a hărăzit popasul / Părintele pe care l-am părăsit, nătâng”.

În fine, în ultimul ciclu de poezii, intitulat Morții, din volumul Biserica de altădată, este înfățișată o înviere de obște, dar care este iarăși limitată doar la hotarul satului și este lipsită de transcendență.

Morții învie pentru a-și regăsi rudele, fuiorul și plugul, pentru a se reîntoarce la locurile dragi în care au trăit: „Zi de aur tremurat / Se coboară peste sat, / Zi de toamnă cu lumină / Galbenă ca de sulfină. /…/ Morții ară lângă mine…/ Totu-i bine, totu-i bine!”.

Este posibil însă a interpreta aceste versuri și în mod alegoric și de a socoti că ele exprimă un dor după învierea universală, iar poetul face apel la realitatea imediată, cea cunoscută și iubită, numai pentru a proiecta spațial și vizual acest dor.

Și cu toate acestea ni se pare că se insistă prea mult pe înveșnicirea satului în coordonatele lui contemporane gândiriștilor.

Odată cu volumul Limpezimi (conceput între 1923-1927), Pillat revine la vocația sa esențială de pictor/peisagist.

Privirea­-i însă devine mai pătrunzătoare.

Tonalitatea poemelor se va schimba și chiar lumina își modifică fizionomia: e mai intensă și mai gravă.

Receptând lucrurile dintr-o perspectivă a lăuntricității, este evident că perspectiva se adâncește.

În acest volum, poetul recuperează tonuri lirice mai vechi (spre exemplu, pe Bolintineanu din Florile Bosforului), dar întemeiază și altele, noi.

Poemul Călușarii, mai cu seamă, ne silește să ne gândim la Mistrețul cu colți de argint al lui Doinaș (prin ritm, invocare, dar și prin sugestii culte [care n-au legătură cu jocul țărănesc] și absconse) – și la faptul că baladiștii de mai târziu au plecat de la fapte concrete de poezie tradiționalist-alegorică, căreia i-au imprimat un ton mai accentuat modernist și chiar postmodernist:

Potop se revarsă pe luncă seninul.
Să frigem iar mielul hoțește, pelinul
Să-l bem sub umbrare de frunze prin care
Lumină de soare se cerne-n pahare.

Iubito, îmi adă urciorul cu vin –
Din vremuri bătrâne ca basmul sabin,
Să-mi chemi în poiană la umbră de-arțari,
Cu regele mut, cei cinci călușari.

Se-nșiră cu steagul; cu toți deodată
Pornesc, stând pe loc, o fugă ciudată.
Piciorul lor, iute cum e căprioara,
Nu-l prinde nici naiul, nici dibla, nici vioara.

În alb, cinci mesteacăni se leagănă-n vânt.
Stă mortul lor rege întins pe pământ
Și-n juru-i se strâng și iar se desfac
Cinci aripe albe de lebezi pe lac.

Acuma, spre seară, e jocul mai lesne.
Cu pene de soare din creștet la glezne,
Cinci flăcări lumina o scad și o suie,
În umbră stingând-o pe vreo cărăruie.

E goală poiana, e gol și paharul.
Azvârle iar noaptea cu stelele zarul.
M-oi duce, m-oi pierde, ca jocul latin –
Iubito, îmi adă urciorul cu vin.

Chiar între creațiile lui Ion Pillat, poemul are o surprinzătoare notă de singularitate.

De la emirul lui Macedonski (Noaptea de decembrie) la vânătoarea lui Doinaș, semnificațiile unor astfel de relatări, în care se împletește aventura aparent banală cu simbolismul major, sunt greu decelabile unei lecturi superflue.

O legătură există între jocul latin” și jocul călușarilor, începând chiar cu sugestia unei vechimi similare.

Ancestralitatea e subliniată de aruncarea cu zaruri pe cerul nopții.

Alea iacta est.

Numai că zarurile stelare întrec basmul latin în bătrânețe.

Dar și basmul latin și jocul astral trimit la ideea de întemeiere.

E vorba de întemeiarea lumii, de geneză, atunci când toate lucrurile din univers au fost create cu caracter logosific, înzestrate cu puterea de a fi purtătoare de semnificații și de a se adresa rațiunii celei mai adânci și conștiinței capabile să interpreteze alfabete și semne profunde, insondabile pentru ce-i care nu-și pun problema lor.

În spatele a ceea ce pare joc sau hazard stă deci o pădure de semnificații dintre cele mai subtile și mai greu de descifrat.

Aici, Pillat se întâlnește cu Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu, Vasile Voiculescu…ori cu Rebreanu din Ciuleandra (în sensul unui simbolism și al unui psihologism abisal).


[1] Varlaam, Carte romănească de învățătură [Cazania, 1643], vol. II: Textul, ediție îngrijită și glosar de Stela Toma, prefață și studiu de Dan Zamfirescu, Ed. Roza Vânturilor, București, 2011, p. 282.

Pericolul de-a vedea numai spatele lucrurilor

  • Un pericol real și dezamăgitor…E situația nefastă a celor care văd peste tot curse, care minimalizează oamenii, care se tem și de umbra lor…și care achiesează numai la cancanuri despre alții. Dar când îi vorbești pe alții pe la spate…și nu din față…riști să rămâi un marginal ranchiunos…și niciodată un dialogic aflat în competiție onestă, zilnică, cu tine însuți.
  • „Încep cu un autodenunţ: înainte de 1989 nu am fost niciodată în SUA. În felul ăsta îi răspund şi preşedintelui Emil Constantinescu, cel care afirma că am fost la o bursă acolo, în perioada comunistă. Nu am fost. Nu ştiu dacă a fost bine sau rău…”.
  • Traian Basescu continua sa fie marea pacoste a Romaniei, ocupind abuziv functia de presedinte al Romaniei. El nu mai reprezinta vointa populara, este ilegitim si nu mai trebuie recunoscut ca intaiul demnitar al statului”.
  • CCR a cumpărat de curând mobilier şi elemente de plastică arhitecturală, în valoare de aproximativ 470.000 de lei, pentru amenajarea sălii de şedinţe”.
  • Atunci când păsările din specia Aphelocoma californica (cunoscute şi sub numele de «gaiţa tufişă») întâlnesc o pasăre moartă, acestea strigă la celelalte exemplare ale grupului şi încetează să mai caute mâncare. Apoi, gaiţele zboară spre cadavrul păsării decedate, pe care îl înconjoară, arată cercetătorii în studiul publicat în jurnalul ştiinţific Animal Behaviour. Comportamentul a fost observat de Teresa Iglesias şi de către colegii săi de la University of California”.
  • O bătrână de 93 de ani dintr-un sat din Munții Apuseni, județul Alba, a păstrat o parte din piciorul drept în podul casei, timp de 13 ani. Dorește ca atunci când va muri, piciorul să îi fie pus în sicriu”.
  • Le monde o acuză pe dna Merkel că are memoria scurtă.
  • FMI: Traian Băsescu putea să nu taie salariile şi pensiile”.
  • Ce politician misto parea Basescu prin 2005: spontan, tare, acid, nonconformist. Acum a ajuns ca o boala tenace: se tine ca raia de locul din care toata lumea ar vrea sa-l spele, sa-l alunge, sa-l faca uitat. Accepta orice: scuipati in ochi, laturi, blesteme doar pentru a se tine, impasibil, impenitent, tragic, intocmai ca raia, intr-un spatiu relativ sigur al puterii. Mimeaza demnitatea si forta, desi stie in adancul sufletului ca e ilar, ca e demn de mila, ca e detestat dincolo de limitele dispretului politic. Il speli, el ramane, il cureti cu spirt, el ramane, iti freci pielea pana la sange, el ramane – tu nu contezi, ei nu conteaza, nimic nu conteaza cu exceptia supravieturii acestei raie infipte adanc in jugulara unui popor adus, vorba cuiva, pe culmile disperarii si ale infectiei scabiare”.
  • Oltchim în grevă: „Este un protest spontan, protestul disperării. Suntem în dezastru, combinatul moare”.
  • Liberalii europeni sar in apararea USL. Grupul Aliantei Liberalilor si Democratilor europeni din Parlamentul European au avut azi la Bruxelles o intalnire la care s-a discutat exclusiv situatia interna din Romania. In cadrul unei interventii telefonice la Antena 3, europarlamentarul PNL Ramona Manescu a declarat ca intalnirea a avut loc atat la solicitarea eurodeputatilor romani din Grupul ALDE, dar a raspuns si intrebarilor ridicate de mai multi membri ai legislativului european cu privire la situatia interna din Romania. Ramona Manescu a declarat ca intreg grupul politic si-a afirmat public sprijinul pentru USL si a protestat impotriva dublei masuri cu care Grupul PPE (din care face parte si PDL) a tratat situatia din Romania si situatii care nu suporta comparatie cu Ungaria sub Viktor Orban sau Italia sub Silvio Berlusconi. Europarlamentarul liberal [a spus] ca s-a decis ca biroul Grupului ALDE, dar si membri ai acestui grup politic se vor deplasa la Bucuresti in cursul lunii octombrie pentru a cerceta la fata locului realitatile romanesti”.
  • Traian Băsescu s-a ferit să folosească cuvântul “cetăţeni”. ”După o perioadă de tăcere, Traian Băsescu a ieșit astăzi la rampă și a reluat lina sa veche. Asta ar fi făcut și dictatorul Nicolae Ceaușescu, în 1989, dacă nu ar fi fost înlăturat de la putere. Băsescu ne-a spus pe șleau că Procuratura și Securitatea sunt alături de el, restul nu contează. Din păcate, ne-am întors în urmă cu mai bine de douăzeci de ani. Deoarece nu este un om prea inteligent, Traian Băsescu ne-a spus-o astăzi în față. De observat e că nu a rostit nici o clipă cuvântul ”cetățeni”, comentează Daniel Barbu”.
  • La solicitarea Fondului Monetar Internaţional (FMI), a Uniunii Europene şi a Băncii Centrale Europene (BCE), creditorii europeni ai Greciei cer guvernului de la Atena să introducă săptămâna de lucru de 6 zile”.
  • Eduard Carol Novak a câştigat medalia de argint la contratimp individual în cadrul concursului de ciclism de la Jocurile Paralimpice de la Londra, aducând a doua medalie pentru România după aurul de la urmărire. […] Sâmbătă, Eduard Carol Novak a adus prima medalie de aur pentru România în istoria Jocurilor Paralimpice, după ce s-a impus în cursa de urmărire pe velodrom”.
  • Mazăre vrea revenirea Cazinoului la Primărie şi licitaţie internaţională pentru a-l vinde”.
  • Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Daniel, a apreciat, miercuri, faptul că în majoritatea regiunilor din Ucraina comunităţile româneşti se bucură de oficierea slujbelor liturgice în limba română şi consideră că de acelaşi drept trebuie să beneficieze şi românii ortodocşi din regiunea Odesei. În context, Întâistătătorul BOR a evidenţiat că, din lipsă de slujbe liturgice în limba română, aceştia se confruntă cu un prozelitism agresiv din partea cultelor neoprotestante, care le permit să se roage în limba română dacă devin adepţii acestora. Afirmaţia a fost făcută cu prilejul primirii, în aceeaşi zi, la Reşedinţa patriarhală, în vizită de prezentare, a noului ambasador al Ucrainei în România, Teofil Bauer, la începutul misiunii sale diplomatice în ţara noastră, prilej cu care Patriarhul Daniel a subliniat relaţiile de cooperare dintre BOR şi Biserica Ortodoxă din Ucraina”.
  • N-a adus nimic referendumul? A adus. A radicalizat ura. A făcut-o extremă. Cei insultaţi de Curţile Constituţionale ale lui Băsescu, cei nenumăraţi şi nesocotiţi la vot şi biruiţi de copiii lor din leagăn şi de părinţii lor din cimitire şi de rudele din străinătate care nu mai au de 20 de ani legătură cu ţara în care s-au născut, consideraţi toţi votanţi băsişti, cei care au fost înfrânţi de înfrângerea lui Băsescu, nu uită şi nu iartă. Nu ies acum pe stradă? E o iluzie crezând că e semnul uitării şi iertării”.
  • Emil Constantinescu: „Reacţia UE, aşa cum a fost formulată, ar putea duce la o pierdere a încrederii în instituţiile europene. Şi asta tocmai la acei oameni care au militat pentru valorile şi principiile Uniunii Europene. Acest lucru mă afectează şi pe mine. Dezvoltarea mea socială şi politică a fost influenţată după 1990 într-o mare măsură de şcoala creştin-democrată germană a Fundaţiei Konrad Adenauer şi Hans-Seidel. Dezamăgirea este cu atât mai mare, cu cât primului preşedinte democrat de după Revoluţie din estul şi centrul Europei nu i s-a prezentat o Europă în care o comisie exercită o presiune pentru invalidarea deciziei unui popor. Interesul Comisiei Europene pentru situaţia din România s-a limitat la informaţii din tabăra prezidenţială. Nu au solicitat o opinie şi părţii adverse”.
  • Cum și-au distrus americanii splendoare de copaci:
  •  Among the Redwoods in California
  • Regimul Traian Basescu a reusit, prin ministrul Justitiei, CSM si serviciile secrete sa subordoneze o mare parte a sistemului judiciar, prin plantarea de magistrati in posturi-cheie. Iata de ce aceste institutii „au ramas in picioare” si „au aparat statul de drept” in perioada de suspendare a lui Basescu!”.
  • Procurorii DIICOT au interceptat mai multe discuţii între Mircea Băsescu şi fostul şef de la ANAF, acuzat într-un dosar de sprijinirea unui grup infracţional. Mircea Băsescu intervenea pe lângă Sorin Blejnar pentru a se interesa de “un prieten” ”.
  • Alina Gorghiu: „Aveti pe site-ul Autoritatii Electorale Permanente proiectul de lege privind Codul electoral, la care se asteapta observatii si propuneri”.