Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 7 septembrie 2012

Glasul mării

mare 1

mare 2

mare 3

Glasul mării (filă audio)

Experierea slavei lui Dumnezeu în Sfintele Taine ale Bisericii

Studiul pe care l-am prezentat la Al IV-lea Colocviu Național de Teologie Dogmatică Ortodoxă (4-5 septembrie 2012) de la Constanța.

Pagina sursă

[item image]

Read Online
(239.8 K)PDF
(61.5 K)EPUB
Kindle
Daisy
(37.4 K)Full Text
(265.1 K)DjVu

All Files: HTTPS Torrent (2/0)

Oamenii sunt surprize continue…sau de dincolo de Colocviu

Am călătorit spre Constanța, pe 3 septembrie 2012, cu domnul Horațiu Dorin Iordache…și mi-a devenit amic și pe Facebook după o zi.

O fiică și mama ei în vârstă…au mers la mare în același tren cu mine…mama văzând marea după…40 de ani. La întoarcere am venit în același tren…fără să ne „programăm”.

Primul om care mi-a văzut fața în Constanța…a fost domnul Nicu, care m-a luat cu mașina și m-a dus la Hotelul Oxford din Mamaia, unde am fost cazați. Un om credincios, cu soție credincioasă…și doi copii necăsătoriți…tocmai pentru că nu își găsesc parteneri de viață pe inima lor. I-am luat telefonul și, la întoarcere, am venit tot cu el. Punctual…și cu mult bun simț.

M-am cazat…și am plecat spre Facultatea de Teologie Ortodoxă din Constanța. Studenți cu restanțe și curățenia de dinaintea cursurilor.

Pentru că trebuia să ajung la Arhiepiscopie…un preot m-a auzit unde mă duc…a oprit mașina…și m-a invitat să urc. Nu a vrut cu niciun chip să îmi ia bani, m-a lăsat în fața palatului…și, mai mult decât atât, mi-a dăruit un CD de muzică psaltică imprimat de el. E vorba de Părintele Răzvan Neagu, preot la 50 de kilometri de Constanța…CDul conținând Acatistul Sfântului Apostol Andrei.

Mă aștepta bunul meu coleg și prieten Protosinghelul Asist. Dr. Maxim Vlad, cu care m-am întreținut la vorbă și care m-a ospătat peste 5 ore…și, la plecare, mi-a dăruit trei exemplare din disertația sa de Master….unul cu autograf.

E vorba de: Asist. Univ. Drd. Protos. Maxim Vlad, Priveliștea lumii. Stâlpnicii în spiritualitatea monahală. O introducere, col. Isihasm, Ed. Platytera, București, 2007, 146 p. + 4 pagini.

După care a urmat vizita la Moscheea Carol I.

Colegul meu de cameră: Pr. Dr. Cornel Toma, fost cadru universitar, vorbitor de limbă greacă și traducător de carte patristică, mi-a fost un partener de dialog de noapte și zi, foarte implicat în gândirea teologică…de la care am învățat multe nuanțe. Doamna preoteasă Eufemia, soția sa, editează blogul Ortodoxie și Viață.

*

…Și participarea mea la Colocviu se datorează, în întregime, invitației neașteptate și a deschiderii călduroase față de mine a Părintelui Profesor Adrian Niculcea. Concizie și coerență. Eleganță și dinamism. Îmi place la dumnealui dorința continuă de înnoire teologică fundamentată pe înnoirea ontologică. Pentru că numai alți oameni pot să facă altă teologie ortodoxă.

Am primit de la Sfinția sa o carte în manuscris: Pr. Prof. Dr. Adrian Niculcea, Constituirea sacramentală a Bisericii. 30 de ani de la lansarea documentului „Botez, Euharistie, Slujire” la Lima-Peru (1982-2012), Constanța, 2012, 194 p.

*

În prima zi a Colocviului [4 septembrie 2012], la prima oră, am făcut cunoștință cu Pastor Prof. Dr. Dr. Iacob Coman, pastor adventist, față de care deja mă poziționasem…I-am spus față către față același lucru: Biserica Ortodoxă are nevoie de oameni care să predice ca dumneavoastră…dar, pe de altă parte, mă miră că un om profund ca dumneavoastră…poate sluji o teologie atât de fadă ca cea adventistă.

Foarte deschis spre dialog și cu mult tact profesoral și predicatorial.

Și mi-a dăruit 3 cărți:

1. Dr. Iacob Coman, Natură-Persoană între opțiune și necesitate, Ed. Episteimon, București, 2000, 208 p.

2. Dr. Iacob Coman, Theo-Doxa-Logia. Semnificația teologico-doxologică a imnelor religioase în marile religii ale lumii din perspectivă creștină, Ed. Episteimon, București, 1999, 435 p. Teza sa doctorală, în teologie ortodoxă, condusă de Pr. Prof. Dr. Ioan Ică sn. și prefațată de Arhidiac. Conf. Dr. Ioan Ică jr.

3. Iacob Coman, Teologie fundamentală și metafizică, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2008, 397 p. E vorba de teza sa doctorală în filosofie, condusă de Acad. Prof. Dr. Gheorghe Vlăduțescu.

I-am promis că le citesc…și că mă voi poziționa vizavi de ele.

*

Apoi l-am cunoscut pe domnul Prep. Drd. Ionuț Chircalan…cititor de TPA, care ne-a arătat multă afecțiune…și care ne-a ajutat cu ora trenului la întoarcere.

Părintele Profesor Valer Bel, din prima clipă când am făcut cunoștință, mi-a spus că mi-a citit studiul pe care l-am prezentat la Colocviu. Trebuia să facem un interviu împreună, pe 6 septembrie 2012…dar lucrurile s-au precipitat…și nu a mai fost timp. Ochi vii și atenți. Cumpănire a vorbelor.

M-am revăzut cu bucurie cu domnul Conf. Nicolae Adrian Lemeni și am vorbit despre prieteni comuni…și cu Părintele Profesor Ștefan Buchiu, lângă care am mâncat la masă și cu care am evocat persoana Părintelui Profesor Dumitru Popescu. Părintele decan a trecut la lucrul pe laptop…și asta mă bucură.

*

Trei cărți din partea organizatorilor:

1. Pr. Prof. Dr. Vasile Nechita, Prinos de recunoștință, Ed. Vasiliana ’98, Iași, 2012, 157 p., format mic.

2. Simpozionul internațional „Sfintele Taine și familia creștină” [17-19 octombrie 2012], Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” Dorna-Arini, Ed. Vasiliana ’98, Iași, 2012, 498 p.

3. Rev. Theologia Pontica, 2012 (V), nr. 1-2, 216 p.

*

Părintele decan Bogdan Moise, stând față în față la masă, ne-a mărturisit că citește TPA.

Din partea Părintelui Profesor Valer Bel: Revelație, Dogmă și Spiritualitate în perspectiva misiunii Bisericii. Al III-lea Colocviu Național de Teologie Dogmatică Ortodoxă, Cluj-Napoca, 25-26 mai 2010, ed. îngrijită de Pr. Prof. Dr. Valer Bel și Pr. Asist. Dr. Cristian Sonea, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2011, 400 p.

După un început furtunos de relație cu Părintele Profesor Ion Popescu, pe 5 septembrie 2012, după prima sesiune, cea de dimineață, am avut parte de 10-15 minute de dialog-confesiune din partea sa…un fel de a-i cunoaște inima din lăuntru…care m-a bucurat foarte mult.

Părintele Profesor Constantin Rus mi-a mulțumit încă odată pentru traducerea din Sfântul Irineu al Lyonului pe care i-am trimis-o prin email…și ne-a vorbit despre felurile de iehoviști, 7 la număr, din Arad…și despre cum se întorc ortodocșii de la neoprotestanți…pentru că se plictisesc în locașurile acelora.

O discuție și cu Părintele Profesor Ioan Tulcan, pe care l-am cunoscut pe viu pentru prima dată…în legătură cu teza mea doctorală și cu relația de suflet pe care am avut-o cu Părintele Profesor Dumitru Popescu.

L-am cunoscut, pentru prima dată, pe Părintele Lector Ioan Moga, cu care am vorbit despre metoda de a scrie teologie și despre tatăl său…pe care îl prețuiesc mult…după ce l-am văzut la Trinitas TV.

Tot pentru prima dată am vorbit și cu Părintele Lector Sorin Șelaru…care mi-a mărturisit că a învățat „dialectica ecumenică” de la Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, pe care l-a cunoscut…dar care, totodată, mi-a spus că nu are un proiect teologic pentru toată viața.

Tot acum l-am cunoscut pe Părintele Profesor Dumitru Megheșan, vorbitor de limbă germană, care mi-a vorbit despre două proiecte personale de cercetare. Mi-a mărturisit că predă o teologie poetică…și a rămas în suspans promisiunea de a-mi dărui una dintre cărțile sale.

*

Însă cel care m-a umplut din destul de daruri de carte și cu care, paradoxal, am vorbit cel mai puțin, a fost Părintele Profesor Vasile Citirigă.

Mi-a dăruit 7 cărți:

1. Pr. Conf. Dr. Vasile Citirigă, Antropologia hristologică în teologia ortodoxă, vol. 1, ed. a II-a, Ed. Europolis, Constanța, 2006, 322 p.

2. Pr. Dr. Vasile Citirigă, Antropologia hristologică în teologia ortodoxă, vol. 2, Ed. Ex Ponto, Constanța, 2003, 273 p.

Am citat această carte în cartea noastră: Studii de Teologie Dogmatică Ortodoxă (vol. 1).

3. Pr. Dr. Vasile Citirigă, Preoția credincioșilor în Biserică și în societate, Ed. Ex Ponto, Constanța, 2004, p. 255 p.

4. Pr. Conf. Dr. Vasile Citirigă, Cuvinte și fapte ale Domnului Hristos în lumina dogmaticii ortodoxe, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2008, p. 262 p.

5. Pr. Conf. Dr. Vasile Citirigă, Cunoașterea lui Dumnezeu prin rugăciune, Ed. ASAB, București, 2008, 296 p.

6. Pr. Prof. Dr. Vasile Citirigă, Probleme fundamentale ale Teologiei Dogmatice și Simbolice, vol. I. Curs pentru studenții în Teologie, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2011, 391 p.

7. Pr. Prof. Dr. Vasile Citirigă, Probleme fundamentale ale Teologiei Dogmatice și Simbolice, vol. II, Curs pentru studenții în Teologie, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2008, 260 p.

*

Și tot pentru prima oară am vorbit cu ÎPS Prof. Dr. Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului, cel care a susținut financiar și a prezidat Colocviul, care mi-a acordat multă încredere…și o deschidere părintească…care ne-a dăruit tuturor câte trei sticle de vin de 10 ani vechime, numărul personal de telefon…și ne-a dat canonîl sunăm, de fiecare dată când ajungem la Constanța…pentru a locui la Arhiepiscopie…și a vorbi cu Înalt Preasfinția sa…pentru că acum ne consideră fiii săi duhovnicești.

*

În concluzie: o întâlnire științifică cu succes duhovnicesc.

Adică una care m-a împlinit interior…pentru că am audiat prezentări teologice diverse dar am asistat și la modul de manifestare a unor teologi cu stiluri distincte de a gândi și scrie teologie.

Predică la nașterea Maicii Domnului [8 septembrie 2012]

Iubiții mei,

Primul praznic al noului an bisericesc o are în prim-plan pe începutul mântuirii noastre, adică pe Maica lui Dumnezeu.

Pentru că viața și teologia Bisericii se sprijină pe sinergia dintre Dumnezeu și om, pe împreună-lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu acționează discreționar în relația Sa cu oamenii.

Nu e un dictator soteriologic…adică cineva care îi mântuie pe oameni cu forța.

El nu stabilește aprioric cine se mântuie și cine nu…ci e Sursa/ Izvorul de viață și de împlinire pentru întreaga umanitate și creație…ajutând întreaga creație să-și atingă telosul/ scopul existenței.

Iar astăzi, în acest praznic mariologic, Îl vedem pe Dumnezeu așteptând împlinirea lunilor nașterii Maicii lui Dumnezeu…după cum și El, întrupându-Se din Maica Lui…S-a supus timpului celor nouă luni până la naștere…timp stabilit de El Însuși pentru oameni.

De aceea noi trebuie să așteptăm timpul potrivit pentru fiecare lucru.

După cum nu poți să culegi pepeni în decembrie…tot la fel nu poți să înțelegi teologia și viața Bisericii doar cu 3 cărți de teologie citite toată viața.

Căci rezultatele rugăciunilor, ale posturilor, ale citirilor noastre teologice, ale vieții noastre ascetico-liturgice vin la timpul lor…și nu putem să accelerăm timpul coacerii…pentru că el e unul personal.

Noi strângem date, experiențe…Avem nădejdi, așteptări, incertitudini, certitudini, lipsuri, îngrijorări…

Însă Dumnezeu organizează în noi înșine viața interioară…ne-o simplifică…atunci când ne luminează prin harul Său asupra sintezelor de forță ale experienței noastre.

Din multul nostru…prin slava Sa…Dumnezeu face puținul de care avem nevoie…și acela e rodul mântuirii noastre.

De acolo, din semințele de har și de trăire sfântă ale vieții noastre se dezvoltă mărul mântuirii…adică bucuria și încredințarea și experiența continuă a Împărăției lui Dumnezeu încă de acum, din această clipă

Sfinții Părinți Ioachim și Ana, Părinții Maicii Domnului, prăznuiesc în Icoana pe care o vedem deasupra…bucuria nașterii celei din făgăduință.

Starea de cuviință și de odihnă harică se observă în persoanele lor.

Sfânta Ana e întinsă pe pat, ca o lehuză dar într-o cuviință abisală…iar Sfântul Ioachim, pe scaun umil, scriind…are iconizat pe cap (acela de culoare roșie) cornul experienței mistice

Pentru că văzătorii de Dumnezeu sunt cei care se împărtășesc din viața necreată și îndumnezeitoare a lui Dumnezeu…și sunt călăuziți de El la toată înțelepciunea și cuviința vieții duhovnicești.

Doi oameni ai sfințeniei…dar care erau nedreptățiți la nivel social dintr-un singur motiv: nu aveau copii.

Bătrâni…și fără copii…

Iar nerodirea lor a devenit un lucru scandalos pentru arhiereul vremii…încât nu i-a mai primit darurile la Templu.

Însă tot răul a fost spre bine…pentru că Sfinții Ioachim și Ana, plini de durere pentru acest fapt…s-au refugiat în rugăciune și post.

Un motiv în plus de atenție…de mare atenție pentru noi…în raporturile cu oamenii.

Pentru că oamenii sunt foarte sensibili la detalii, la nuanțe

La ce emană din tine…

Și o mie de vorbe și o mie de zile de stat împreună…se pierd în două minute de adevăr radical, tăios…când oamenii înțeleg că spui una…dar ești altul

…Sfântul Ioachim a plecat de la Templu „foarte întristat, ruşinat şi defăimat şi i s-a întors lui praznicul acela în plângere şi bucuria praznicului aceluia în tânguire. Şi nu s-a întors atunci la casa lui, de mâhnirea cea mare, ci s-a dus în pustie, la păstorii turmelor sale, şi acolo a plâns pentru două lucruri: pentru nerodire şi pentru defăimare şi ocară”.

Căci sminteala începe din Biserică…din ce spun și fac preoții Bisericii, din ce spun și fac credincioșii Bisericii…și în loc să te bucuri de praznic…vii mâhnit de la Biserică…dacă vezi fapte nelalocul lor sau ți se spun lucruri nefiltrate…neatente…bădărane…

Bucuria se transformă în dezolare…atunci când te duci cu inima deschisă, când ești sincer în manifestarea ta în Biserică…dar ești etichetat, în mod nedrept, pentru cuvinte și gesturi neînțelese în mod acurat…profund…

Și mulți dintre cei care nu ne mai calcă pragul…nu o fac pentru că ar fi mari atei, mari necredincioși, mari păgâni la suflet…ci pentru că nu ne creditează drept oameni ai lui Dumnezeu.

Nu au încredere în predica și slujba noastră…pentru că au auzit…sau au văzut…sau au înțeles…că avem diverse „apucături”…neconforme preoției.

Dar dacă ei ne văd onestitatea, râvna, dăruirea, competența, intransigența de conștiință dar și deschiderea și milostivirea față de toți…atunci slujba și predica noastră sunt relevante.

Sunt de încredere

Pentru că faima are nevoie de certificare continuă.

Dacă te laudă lumea ca pe un cal breaz…care trage vagonul de tren după el…și oamenii vin să te vadă…ei vin să vadă un om real, autentic, care este cel…despre care au auzit…sau despre care au niște detalii faptice.

Și dacă dezamăgești…dacă nu uimești mereu…orice ai spune și ai face tu…e aproape degeaba.

Pentru că oamenii nu te mai ascultă, nu mai reflectă la ceea ce spui tu…și viața ta nu mai e un dialog cu lumea ci o aiurare…o vorbire de unul singur

Însă durerea nedreptățitului Sfânt Ioachim s-a sprijinit pe o paradigmă/ pe o icoană/ pe un exemplu de sfințenie în acea clipă tensionată.

Căci și-a adus aminte de Sfântul Patriarh Avraam, de exemplul vieții aceluia…și a început să se roage și a postit 40 de zile…

Și încrederea lui, plină de sfințenie, se vede în acest gând al lui care îi explică asceza: „Nu voi da – zicea [el] – gurii mele hrană, nici [nu] mă voi întoarce la casa mea, ci lacrimile mele să-mi fie mie hrană şi pustia aceasta casă, până ce va auzi şi mă va cerceta pe mine Domnul Dumnezeul lui Israel”.

Pentru că Dumnezeu îi aude pe cei care Îl strigă. Care Îl caută

Și cel care Îl caută fără încetare, cu toată seriozitatea de care e capabil, în mod indubitabil Îl găsește

Pentru că Dumnezeu iese în întâmpinarea lui…îl luminează…îi trimite oameni Sfinți ca să îl ajute…și să îl călăuzească în viața de sfințenie.

Și viața rea, la întâmplare, tristețea vieții noastre, neîmplinirea noastră devin motivele unei convertiri continue…la care Dumnezeu ne cheamă continuu.

Adică la o schimbare continuă…la o noutate și o bucurie continuă…mereu nouă în fiecare zi.

Sfântul Ioachim s-a încredințat lui Dumnezeu.

El și-a pus viața în mâna Lui!

Și Dumnezeul nostru Cel preadelicat, Cel preaatent, Cel preasimțit cu oamenii…Care nu are nimic din mitocănia și superbia noastră…S-a arătat preaminunat în fața așteptărilor lui serioase, profunde, sfinte…

Ale lui și ale Sfintei Ana, care se ruga acasă…cu multe lacrimi…

Iar priveliștea din dafin…în care Sfânta Ana a văzut o pasăre hrănindu-și puii…a făcut-o să se roage cu aceeași rugăciune Dumnezeului Oștirilor cerești…cerând, ca și soțul ei, un copil.

Ca în mod minunat Dumnezeu să o ajute să odrăslească stâlpare preafrumoasă în pântecele ei sterp.

Pentru că credința nu cere minuni spectaculoase…ci minuni sfinte, smerite, mântuitoare, care să îmbogățească, să extindă credința.

Și rugăciunea, postul și lacrimile…încredințarea în Dumnezeu…așteptarea de la El a rezolvării lucrurilor pe plan uman și social…au dus la o vedere extatică a fiecăruia în parte.

Pentru că Sfânta Ana l-a văzut extatic pe Îngerul Domnului, trimis la ea…și acela i-a spus că va naște o fiică și ea va purta numele de Maria.

Și primind vestea dumnezeiască prin Înger, imediat, fără să se gândească zile întregi, Sfânta Ana a făgăduit-o Domnului pe prunca ei cea nenăscută.

După care Îngerul i-a vestit marea bucurie și Sfântului Ioachim…Maica Domnului născându-se din împreunarea trupească a părinților ei…dar după ani întregi de sterpiciune și nerodire…și la o vârstă venerabilă a acestora.

Și unde e Maica lui Dumnezeu în Icoană, ea, cea abia născută?

E în pătuțul de la picioarele părinților ei…pentru că ea le-a fost ascultătoare.

Și ascultarea duhovnicească înseamnă să crești împreună cu cei care te povățuiesc.

Să îți ritmezi creșterea duhovnicească pe măsura așteptărilor lor…dar, mai ales, a darului lui Dumnezeu cu tine.

Și Maica lui Dumnezeu, după cum observăm, este într-un giulgiu alb pe dedesubt și într-unul negru pe deasupra…pentru că a fost prea plină de curăție…dar de o curăție rezultată din asceză, din lupta cu păcatul.

Pentru că fiecare dintre noi ne curățim luptând cu păcatul…ajutați fiind în orice clipă de mila Lui…de întărirea Lui…de luminarea Lui…de înfrumusețarea noastră cu bucurie preasfântă.

O Icoană a familiei așadar…în care copiii sunt daruri ale lui Dumnezeu și în care părinții nu sunt decorativi…ci exemple de sfințenie și de coeziune familială.

Însă acolo unde părinții nu sunt exemple…ci contra-exemple…nu e de mirare că fiii și fiicele lor nu le stau la picioare, nu le sorb cuvintele de pe buze…și nici nu le ascultă glasul inimii.

Pentru că iubirea copilului pentru părinții lui se naște din îmbrățișarea cu preamultă iubire a lui de către ei.

Și vedem cât de mult ne iubește Dumnezeu…și cât de puțin Îl iubim noi.

La fel stau lucrurile și cu părinții…în relația lor cu copiii pe care îi nasc.

Trebuie să le dai prea multă iubire, prea multă atenție, prea multă încurajare, prea multă încredere…pentru ca în ei, firav, apoi din ce în ce mai mult, să crească iubirea, respectul,  recunoștința, chiar jertfirea de sine…pentru tine, ca părinte.

Dacă dați puțin sau deloc…atunci nu vă mai mirați…că vă drăcuie mult…

Copiii nu pot fi mințiți cu surogate de iubire!

Cei care nasc copii din luminare dumnezeiască…și pentru care s-au pregătit din primii ani ai vieții lor pentru a fi părinți…știu să găsească în orice clipă, în relația cu copiii lor, cuvintele care trebuie…gesturile neapărate…smerenia care copleșește…încrederea care bulversează…lacrimile care te cutremură

De aceea am văzut prea puțini părinți reali, adică Sfinți…cu copii Sfinți.

Pentru că Sfânta Căsătorie nu este o fabrică de copii legitimi…ci e o Taină a iubirii și a comuniunii dumnezeiești…în care părinți învățați și sfințiți de Dumnezeu se pregătesc, zămislesc, așteaptă, nasc, cresc și educă copii plini de har și de sfințenie.

Și când vorbim despre drame în familie…despre certuri…despre acte reprobabile…e pentru aceea că familia s-a format fără fundament, fără conținut, fără traiectorie.

Care e motivul pentru care te-ai căsătorit? Pentru ca să trăiești sfânt…sau pentru ca să ai cu cine te culca…și cu cine mânca la masă?

Care e conținutul căsătoriei voastre? V-ați căsătorit pentru un scop duhovnicesc, acela de a vă sfinți împreună, de a lucra și crea duhovnicește…sau pentru că așa face toată lumea?

Unde se termină Căsătoria: în Împărăția lui Dumnezeu, unde nu se termină niciodată…sau la tribunal?

Pentru că în Ortodoxie, lucrurile profunde…se fac cu Dumnezeu și cu ajutorul multor oameni ai lui Dumnezeu.

Iar anul bisericesc începând, ca prim-praznic, cu nașterea Maicii lui Dumnezeu ne pune în față și familia și asceza și comunitatea eclesială și monahismul…adică viața Bisericii în diversitatea ei sfântă…pentru că fiecare trebuie să ne împlinim viața așa cum ne luminează Dumnezeu.

Și dacă nu înțelegem viața cuiva…de ce, cineva, trăiește și face anumite lucruri…nu trebuie să îl mai întristăm ca arhiereul pe Sfântul Ioachim…atunci când nu i-a primit jertfa la Templu.

O pledoarie pentru acceptarea diversității vocațiilor…a chemărilor oamenilor.

Unul e chemat să fie monah, altul să se căsătorească, altul să rămână fecior

Dar fiecare vom da seama de faptele noastre.

De aceea să nu judecăm…în locul Judecătorului a toată făptura!

Să nu ne ante-pronunțăm…în ceea ce privește oamenii…adică să nu îi minimalizăm.

Pentru că Dumnezeu îi ridică și îi conduce continuu pe cei care se lasă modelați de către El, adică schimbați continuu…și îi coboară…pe cei care se încred doar în puterea lor de a gândi și de a acționa…primite tot de la El

Dumnezeu să ne umple în acest an bisericesc 2012-2013 de multă înțelepciune și pace, de bucurie dumnezeiască și de încredere în mila și ajutorul lui Dumnezeu!

Pentru că numai El este fundamentul, conținutul, scopul și împlinirea vieții noastre…El, Dumnezeul nostru treimic…care ne umple de slava Sa…acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

La ceas de praznic

http://liviudumitrescu.files.wordpress.com/2011/01/nasterea-maicii-domnului.jpg

Icoană pictată de Liviu Dumitrescu.

  • Doamna preoteasă Dr. Gianina Maria-Cristian Picioruș, soția mea, împlinește mâine, 8 septembrie 2012, 35 de ani. Îi dorim, cu toată dragostea, multă pace și bucurie dumnezeiască și spor în viața sa ascetică și în munca de cercetare!
  • Fotografiile de la Mănăstire și mare ale Prep. Drd. Ionuț Chircalan. Un cititor de TPA și un apropiat al nostru de la Constanța.
  • https://lh6.googleusercontent.com/-8jyaWc_Jo-A/SQiq49H69EI/AAAAAAAAAIk/zudUGFWZ2AI/w485-h363-n-k/P7220133.JPG
  • https://lh4.googleusercontent.com/-g6nLEFBLI5U/SQiq_3jAKRI/AAAAAAAAAKA/vNafK2cI08M/w492-h369-n-k/P7220144.JPG

Nicolae Kirculescu – Moment Muzical [Teleenciclopedia]:

  • Doamna Ana Cornelia Achimescu şi-a dedicat viaţa profesiei, fiind un medic apreciat, cu o disponibilitate extraordinară de a ajuta pe cei aflaţi în suferinţă. Profesia sa de medic a fost dublată de o spiritualitate creştină, fiind în acelaşi timp un medic competent şi un prieten bun al pacienţilor săi”.
  • Pinalti a pus-o pe lista de eligibili la alegerile parlamentare din decembrie 2012…pe nimeni alta decât pe: Elena Udrea.
  • dosarul fabricat lui Dragnea este unul eminamente politic, el are ca baza ordinul dat de Traian Basescu. DNA procedeaza exact precum comunistii, transformind infractorul in acuzator si acuzatorul in urmarit si invinuit”.
  • Prima ieşire a tupeistului, un soi de ciorbă de potroace după nunta anului, le-a confirmat cu vârf şi îndesat previziunile. S-a întors omu’ la treabă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Zici că toată ţara s-a îngrămădit să-l sprijine la referendum, nu că s-a ascuns ca o găină laşă şi a implorat boicotul. A măturat pe jos cu duşmanii de clasă şi a lăudat în gura mare rolul instituţiilor bugetare opresive (procuratură, servicii etc) în consolidarea statului de drept”.
  • Ceasul ticăie invers, Kovesi şi Morar sunt pe ducă”.
  • Hijab-ul/ baticul islamic…
  • în România, fenomenul împodobirilor corporale e într-un început înfloritor, să zicem. Adică, tatuaje şi belciuge-n nas vezi cam la tineri, puţini trecuţi de 30 de ani. Nu critic, doar constat. În Anglia, însă, unde libertăţile prost înţelese au fost puse în exerciţiu şi pe vremea lui Ceauşescu (vremea lui la noi, că la ei a stat doar preţ de-o vizită la Regină, care s-a ales eventual cu vreo scrumieră lipsă), mi-a fost dat să întâlnesc oameni care atunci şi-au pus chestii din astea în adolescenţa târzie (sau nu). Care acum sunt la o vârstă respectabilă, departe de vremea când rebeliunea era o calitate, cu însemnele tinereţii atârnând de pielea neiertată de timp ca cerceii rotunzi – de urechile Nicoletei Luciu. Prea-prea”.

  • Marile bucurii sunt marile palpitații ale inimii. Însă după acestea se așterne o pace lină, plină de dorința de a preaslăvi pe Dumnezeu.
  • Proiectele teologice online ale lui Roger Pearse. O muncă grandioasă…începută în 1997. Blogul său, cu articole curente. Unul dintre marii pionieri ai muncii teologice la nivel online.
  • Pentru următoarele patru decenii, Alvin Toffler afirmă că un număr tot mai mare de oameni îşi vor cultiva propriile legume şi îşi vor produce singuri alimentele, pentru a depinde tot mai puţin de marii producători şi distribuitori din industria alimentară. Internetul de mare viteză va deveni o veritabilă normă în domeniu, iar videoconferinţele, devenite deja o practică curentă în zilele noastre, le vor permite angajaţilor din viitor să nu mai meargă la birou şi să lucreze din orice colţ din lume”.
  • Idem: „Fenomenul de îmbătrânire a populaţiei va conduce la creşterea de patru ori pe plan mondial a cheltuielilor totale cu pensiile şi cu îngrijirile acordate persoanelor în vârstă, iar sistemul american al asigurărilor de sănătate va înceta să existe în forma sa actuală. La rândul lor, femeile vor ocupa tot mai multe posturi importante, procentul femeilor aflate în posturi de conducere urmând să atingă un nivel de neimaginat în urmă cu câţiva ani. Rapiditatea cu care vor fi transmise informaţiile va determina omenirea să intre în era “petabyte-ului”, o unitate de măsură de stocare şi de putere informatică superioară deja mult uzitatului gigabyte; un HDD de 2000 PB permite stocarea culturii intregii omeniri de când există ea şi până azi”.
  • Dacă USL nu se trezeşte din reveria în care o ţin cei ce proclamă victoria zdrobitoare din oficiu în decembrie, nu vom mai avea nici ţară în care măcar să ne spunem revolta. Nu înţeleg cum oameni inteligenţi ca Bogdan Teodorescu şi Marius Pieleanu alimentează iluziile liderilor USL pentru alegerile parlamentare. Şi laudă prostia cu titlu de glorie. Nu ne foloseşte la nimic să fim reprezentaţi de loseri demni. Personal, aş [vrea să] fi[u] reprezentată doar de învingători demni”.
  • Mormântul Sfintei Imnografe Cassiani [noi o cunoaștem sub numele de Cassiana] din Casos. Ea a scris: Doamne, femeia ce căzuse în păcate multe…

  • Nu mai comentez afirmaţiile lui Marti dar coincidenţa utilizării aceluiaşi termen, „emblematic”, în două texte externe diferite, la scurt timp, ca şi preluarea lui, într-un interviu, de către Traian Băsescu, îmi readuce în memorie un banc mai vechi: „E iarnă. Pe zăpadă, Securitatea găseşte scris, cu urină, în faţa Comitetului Central «Jos Gheorghiu-Dej». Scandal. Anchete…Rezultatul – Tovarăşu’ am aflat: urina e a lui Apostol dar scrisul îi aparţine tovarăşei Pauker”. În cazul nostru, cui îi aparţine „scrisul”?”.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno