Predică la Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci

*

Convorbirea lui Iisus cu Nicodim

(Ioan 3, 13-17)

„Zis-a Domnul: Nimeni nu s-a suit la cer decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.

Şi, după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

Pentru că Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

Fiindcă n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea”.

Sfânta Evanghelie a Duminicii dinaintea Înălţării Sfintei Cruci face referire la cea mai importantă prefigurare a Sfintei Cruci în Vechiul Testament, şi anume înălţarea şarpelui pe un stâlp de către Moise în pustie, pentru a vindeca pe evrei de muşcăturile şerpilor veninoşi (cf. Numerii 21, 8-9).

În Sfânta Scriptură a Vechiului Testament sunt multe locuri în care este prefigurată taina Crucii şi a izbăvirii neamului omenesc prin Pătimirile şi răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos.

Sfânta Cruce este preînchipuită în Vechiul Testament în primul rând de „pomul vieţii”, sădit de Dumnezeu în mijlocul Raiului, alături de „pomul cunoştinţei binelui şi răului” (cf. Facere 2, 9).

Această legătură dintre Crucea Domnului şi pomul vieţii a fost evidenţiată în mod deosebit de imnografii Bisericii. Astfel, în cultul Bisericii Ortodoxe, Crucea este înţeleasă ca fiind chiar pomul vieţii situat în centrul lumii, pe Golgota sau „locul căpăţânii”, unde se crede că era mormântul lui Adam, cel prin care a venit moartea în lume.

Crucea reînnoieşte şi sfinţeşte întreaga creaţie, prin lucrarea mântuitoare a Celui ce S-a răstignit pe ea: „Lemn al vieţii cu adevărat cel sădit în locul căpăţânii, prin care a lucrat mântuirea Împăratul veacurilor, în mijlocul pământului înălţat fiind astăzi, sfinţeşte marginile lumii şi se înnoieşte Casa Învierii…” 1*.

„Eu, cel ce am murit prin pom, te-am aflat pe tine pom de viaţă, purtătoare de Hristos, Crucea mea…” 2*.

Precum primul pom, pomul vieţii, se afla în Rai, acum cel de-al doilea pom se află în raiul cel nou, care este Biserica lui Hristos: „Alt rai, ca şi cel de mai înainte, s-a cunoscut Biserica, având lemn purtător de viaţă Crucea Ta, Doamne, din care prin atingere luăm nemurire” 3*.

Sfinţii Părinţi au văzut o prefigurare a Crucii în Vechiul Testament şi în lemnele purtate în spate de Isaac, fiul lui Avraam, pentru jertfirea lui (cf. Facere 22, 2-12).

Aceeaşi prefigurare a Crucii o au altarele şi jertfele de la templul iudaic.

Referitor la această preînchipuire, precum şi la alte preînchipuiri ale Crucii în Vechiul Testament, Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Pentru jertfa de pe Cruce, proorocii au fost trimişi mai dinainte, patriarhii au prezis, iar crucea a fost preînchipuită şi prin cuvânt, şi cu fapta. Junghierea lui Isaac ne-a arătat crucea (Facere 22, 1-14); de aceea şi spunea Domnul: Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă slava Mea; şi a văzut-o şi s-a bucurat (Ioan 8, 56). Deci patriarhul s-a bucurat văzând icoana crucii, iar El a voit să fugă de cruce? Moise învingea pe Amalec atunci când arăta semnul crucii (Ieşire 17, 8-13). Şi poţi găsi în Vechiul Testament mii şi mii de fapte care preînchipuie crucea 4*.

Patriarhul Iacov binecuvântează pe cei doi nepoţi, Manase şi Efraim, în semnul crucii, prin încrucişarea mâinilor. Fiind bătrân şi orb, el a chemat pe Iosif cu cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim, ca să-i binecuvânteze (cf. Facere 48, 12-20). Iosif i-a aşezat cu faţa spre tatăl său, Iacov, pe Manase – ca cel întâi născut – în faţa mâinii drepte, iar pe Efraim la mâna stângă. Şi când i-a binecuvântat, Iacov a încrucişat mâinile, punând mâna dreaptă, în chip profetic, pe Efraim – cel din stânga -, deşi era cel mic, iar mâna stângă pe Manase.

Sfânta Cruce a fost simbolizată în Vechiul Testament şi prin lovirea Mării Roşii de către Moise cu toiagul şi despărţirea ei, pentru a scăpa poporul evreu de mânia lui faraon. Dumnezeu îi spune lui Moise: „Iar tu ridică-ţi toiagul şi-ţi întinde mâna ta asupra mării şi o desparte, şi vor trece fiii lui Israel prin mijlocul mării ca pe uscat’” (Ieşirea 14, 16).

Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur despre aceasta: „A întins Moise toiagul pe care-l avea în mână, a lovit apa, şi curgerea cea nestatornică a apelor s-a despărţit uitându-şi însuşirea ei (Ieşirea 14, 21). Când porunceşte Dumnezeu, şi un element ca acesta îşi uită însuşirile lui. Ca o slugă înţeleaptă, marea, când a văzut pe robul Stăpânului, s-a supus şi a ascultat. A ascultat nu pentru că respecta lemnul cel uscat, ci din pricina Celui ce avea să fie răstignit pe lemn. A văzut marea chipul crucii, a înţeles îndată adevărul şi s-a dat înapoi. Treci tu, îi spune marea lui Moise, tu şi tot poporul lui Israel. Şi a trecut Moise şi tot poporul lui Israel” 5*.

De asemenea, Crucea este simbolizată de toiagul lui Moise, când, la Meriba, lovind cu toiagul său stânca, a ieşit apă pentru a potoli setea poporului (cf. Ieşirea 17, 1-7).

Un simbol al crucii este şi toiagul lui Aaron, care a odrăslit (cf. Numerii 17, 8-10).

Apoi, Crucea mai este prefigurată de Moise când, în timpul luptei poporului evreu cu amaleciţii, se roagă întinzându-şi mâinile orizontal, fiind sprijinite de Aaron şi Or, şi le ţine aşa până ce Israel, având în fruntea oastei pe Iisus Navi, a biruit pe Amalec (Ieşirea 17, 9-16). „Vedeţi fraţilor, cum a fost dată închipuirea prin Moise, şi adevărul a fost adus de către Iisus Hristos. Şi încă: pe Muntele Sinai, atunci când amaleciţii au venit să-i atace pe evrei, braţele lui Moise erau ţinute ridicate de două părţi prin Or şi Aaron (Ieşirea 17), dar Iisus Hristos şi-a ţinut El Însuşi mâinile întinse pe cruce. În care vedeţi cum a fost dat chipul şi cum a fost adus adevărul…” 6*.

Cea mai importantă prefigurare a Crucii în Vechiul Testament este lemnul pe care Moise a ridicat şarpele de aramă în pustie. Se ştie că în timp ce poporul evreu traversa pustia, mulţi oameni mureau fiindcă erau atacaţi de şerpi veninoşi. Atunci Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să înalţe un şarpe de aramă şi oricine privea la şarpele de aramă, înălţat în pustie, se vindeca: „Fă-ţi un şarpe de aramă şi-l pune pe un stâlp; şi de va muşca şarpele pe vreun om, tot cel muşcat, care se va uita la el, va trăi’” (Numerii 21, 8-9).

Deci, această vindecare a oamenilor care erau muşcaţi de şerpi era o preînchipuire a Crucii Mântuitorului Iisus Hristos.

În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Nu vedeţi potrivirea chipului cu adevărul? Atunci evreii au scăpat de moarte, dar de o moarte temporală; acum credincioşii sunt scăpaţi de moartea veşnică. Atunci şarpele înălţat în aer vindeca muşcăturile şerpilor; Iisus vindecă rănile pe care le face dragonul duhovnicesc (diavolul). Acolo, cel ce privea cu ochii trupului era vindecat; aici cel ce vede cu ochii sufletului se uşurează de toate păcatele sale. Acolo spânzura (atârna) un chip de aramă, care reprezenta un şarpe; aici trupul Domnului pe care l-a format Duhul Sfânt. Acolo, un şarpe muşca şi un şarpe vindeca; aici moartea biruieşte moartea şi moartea dăruieşte viaţă” 7*.

Referitor la această legătură dintre taina răscumpărării neamului omenesc prin Mântuitorul Iisus Hristos şi şarpele înălţat de Moise în pustie, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Şarpele înseamnă păcatul amar şi de oameni ucigător, care chinuia tot neamul omenesc de pe pământ, muşcând în multe moduri sufletul fiecărui om şi vărsându-şi în el veninul de multe feluri al răutăţii. Şi nu puteau scăpa altfel de păcatul care îi biruia decât prin ajutorul cel din cer. S-a făcut deci Dumnezeu-Cuvântul întru asemănarea trupului păcatului, ca să osândească, precum s-a scris, păcatul în trup (Romani 8, 3) şi să Se arate pricină veşnică de mântuire celor ce privesc la El printr-o credinţă tare şi prin pătrunderea dogmelor dumnezeieşti. Iar faptul că s-a fixat şarpele pe un stâlp înalt (Numerii 21, 9) arată pe Hristos ridicat la înălţimea văzută şi cunoscută, ca să nu rămână necunoscut nimănui pe pământ, cum zice El însuşi (Ioan 12, 32), pentru pătimirea de pe cruce” 8*.

Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, de asemenea, vede în stâlpul de lemn pe care Moise a înălţat şarpele o prefigurare a Crucii: „Tot ca figură şi ca semn a fost şi ridicarea Crucii aceleia făcute împotriva şerpilor care muşcau pe fiii lui Israel, pentru mântuirea celor ce aveau să creadă că încă de atunci s-a propovăduit moartea şarpelui şi mântuirea celor muşcaţi şi care se refugiau la Cel care avea să fie răstignit” 9*.

O altă prefigurare a Sfintei Cruci în Vechiul Testament este lemnul pe care Moise îl aruncă, la porunca lui Dumnezeu, în apa amară a râului Mara, pentru a o îndulci ca să poată bea din ea poporul lui Israel, care era însetat de trei zile (cf. Ieşirea 15, 22-27).

Proorocul Iezechiel ne descoperă şi forma grafică a crucii, şi anume litera ‘thau’ sau ‘tav’, ultima literă a alfabetului ebraic, care avea formă de cruce în acea vreme (secolul VI î.Hr.). De asemenea, şi în alfabetul vechi grec litera ‘tau’ avea forma unei cruci.

Din cauză că se înmulţiseră fărădelegile şi se profanase locaşul sfânt, Dumnezeu hotărăşte pieirea celor nelegiuiţi, iar pentru a feri pe cei credincioşi, care sufereau şi plângeau văzând ticăloşiile acelora, porunceşte proorocului să însemneze pe frunte cu acest semn în formă de cruce pe cei credincioşi: „Şi i-a zis Domnul: Treci prin mijlocul cetăţii, prin Ierusalim, şi însemnează cu semnul crucii (litera ‘tau’ care în alfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe oamenii care gem şi care plâng din cauza multor ticăloşii care se săvârşesc în mijlocul lui (…). Să nu vă atingeţi de nici un om, care are pe frunte semnul † ! (…)” (Iezechiel 9, 4-6).

În Noul Testament, Crucea este altarul de jertfă pe care S-a răstignit Mântuitorul Iisus Hristos şi pe care a sfinţit-o cu sfântul Său Sânge pentru răscumpărarea neamului omenesc.

În acest sens, Sfântul Apostol Pavel spune că „El (Hristos) a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare. Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junincii, stropind pe cei spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea trupului, cu atât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu” (Evrei 9, 12-14).

Crucea este, de asemenea, mijlocitoarea preamăririi lui Hristos (cf. Filipeni 2, 8-9; Luca 24, 26), mijlocul prin care s-a înlăturat vrăjmăşia dintre oameni şi împăcarea lor cu Dumnezeu (cf. Efeseni 2, 16; Coloseni 1, 20), semnul biruinţei lui Hristos asupra morţii şi semnul Fiului Omului, care se va arăta pe cer la a doua venire a Domnului (cf. Matei 24, 30), puterea lui Dumnezeu pentru cei ce vor să se mântuiască (cf. I Corinteni 1, 18), pecetea lui Dumnezeu asupra celor meniţi să scape de la pierzanie (cf. Iezechiel 9, 4-6; Apocalipsa 7, 2-3; 9, 4)10*.

În Antichitate, crucea era un instrument de tortură şi de ocară pentru răufăcători. În Vechiul Testament era considerat „blestemat înaintea Domnului tot cel spânzurat pe lemn” (cf. Deuteronom 21, 23). Însă Mântuitorul Iisus Hristos, primind a fi răstignit pe Cruce din iubire pentru oameni şi luând asupra Sa păcatele lumii, „ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem” (Galateni 3, 13).

Pentru a explica cum Hristos S-a făcut blestem pentru oameni şi pentru mântuirea lor, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „(Hristos) a luat asupra Sa osânda ce atârna cu dreptate asupra celor păcătoşi, în baza Legii. Pentru că S-a făcut pentru noi blestem, căci „Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn”, după cum s-a scris (Galateni 3, 13). Iar blestemaţi suntem noi toţi, care nu voim să împlinim Legea dumnezeiască. Căci în multe păcătuim toţi (Iacob 3, 2), firea omenească fiind foarte lunecoasă spre aceasta. Fiindcă a zis Legea dumnezeiască: „Blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă” (Deuteronom 27, 26). Deci blestemul se referă la noi, şi nu la altceva. Căci cei vinovaţi de călcarea Legii şi duşi cu repeziciune la lunecarea din ceea ce s-a rânduit, se cuvine să fie pedepsiţi. Cel ce n-a ştiut de păcat S-a făcut blestem pentru noi, ca să ne elibereze pe noi de vechiul blestem. Fiindcă a fost de ajuns să pătimească pentru toţi Dumnezeu Cel mai presus de toţi, ca, prin moartea trupului Său, să obţină răscumpărarea tuturor” 11*.

Aşadar, prin moartea Sa, Hristos Domnul a biruit păcatul şi moartea, iar prin Învierea Sa din morţi a arătat slava Crucii ca fiind slavă a iubirii Sale jertfelnice, sfinţitoare şi de viaţă făcătoare. De aceea, cântăm noi în fiecare Duminică: „Iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea”. Deci, Hristos a transformat crucea din instrument de ocară şi de tortură în simbol al iubirii de viaţă făcătoare.

Sfânta Cruce este semnul lui Hristos, semnul Fiului Omului, care se va arăta pe cer când va veni El să judece viii şi morţii (cf. Matei 24, 30).

Demonii se tem de Sfânta Cruce, pentru că iubirea smerită a lui Hristos Cel răstignit şi înviat a biruit viclenia şi răutatea lor (cf. Coloseni 2, 14-15). Prin urmare, noi nu înţelegem Crucea fără Hristos, şi nici pe Hristos fără Sfânta Cruce. Crucea este nedespărţită de Hristos şi Hristos este nedespărţit de Cruce.

Când cinstim Sfânta Cruce, ne aducem aminte în primul rând de iubirea lui Hristos pentru noi, iubire mai tare decât moartea. Iubirea aceasta smerită este singura care dă viaţă şi libertate. De aceea, Crucea este simbolul vieţii trăite în iubire smerită, nu în iubire posesivă, ci în iubire jertfelnică, dăruitoare de sine, iubirea care dă viaţă, care creează comuniune, care iartă şi care înalţă, care recuperează şi care reînnoieşte. În Hristos Cel răstignit pe Cruce se vede iubirea Lui faţă de Dumnezeu Tatăl ca ascultare şi faţă de oameni ca iertare, de aceea, înainte de a muri pe Cruce, Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!” (Luca 23, 34).

Deci, iubirea smerită şi milostivă mai tare decât moartea se vede numai în Sfânta Cruce.

Din acest motiv, noi creştinii aşezăm Crucea şi pe mormântul celor dragi având credinţa că iubirea lui Hristos Cel înviat din morţi va învia din morţi pe toţi cei care cred în El. Desigur, toţi oamenii vor învia din morţi, dar cei care au crezut în El se vor bucura de Înviere ca de o comuniune de iubire şi viaţă eternă cu El, în Împărăţia Preasfintei Treimi, Care este simbolizată, de asemenea, prin semnul Sfintei Cruci.

Să ne rugăm, aşadar, lui Hristos Cel răstignit şi înviat să ne dăruiască bucuria Învierii Sale cuprinsă în Sfânta Cruce, să ne dăruiască puterea harului Său, pentru a trece prin toate greutăţile şi încercările; să ne dăruiască puterea de a ierta şi de a ne pocăi, de a ne schimba sau înnoi viaţa noastră, prin rugăciune intensă şi prin faptele iubirii creştine. Numai astfel vom simţi bucuria care vine prin cinstirea Sfintei Cruci şi prin apropierea noastră de Hristos, mai ales prin împărtăşirea noastră cu Hristos Cel răstignit şi înviat prezent în Sfânta Euharistie şi prin toate faptele cele bune pe care le săvârşim în numele Lui, spre slava Preasfintei Treimi şi a noastră mântuire! Amin.

† Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

*

Note:

1 Mineiul pe septembrie, din slujba Vecerniei Înălţării Sfintei Cruci, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2003, p. 206.

2 Triod, din slujba Utreniei Duminicii Sfintei Cruci, cântarea a 9-a, E.I.B.M.O., Bucureşti, 2010, p. 322.

3 Triod, din slujba Utreniei Duminicii Sfintei Cruci, cântarea a 5-a, E.I.B.M.O., Bucureşti, 2010, p. 318.

4 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt la ceea ce s-a spus: ‘Părinte, dacă este cu putinţă…’, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă şi Providenţă…, E.I.B.M.B.O.R, Bucureşti, 2005, pp. 252-253.

5 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Fericitul Avraam, III, în vol. Predici la sărbători împărăteşti şi cuvântări de laudă la sfinţi, E.I.B.M.B.O.R, Bucureşti, 2006, p. 567.

6 Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia XIV, 4; trad. în limba română de diacon Gheorghe Băbuţ, Ed. Pelerinul Român, Satu Mare, 1997, pp. 69-70.

7 Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, Omilia 27, 2; trad. în limba română de diacon Gheorghe Băbuţ, Ed. Pelerinul Român, Satu Mare, 1997, p. 129.

8 Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, traducere de pr. prof. Dumitru Stăniloae, E.I.B.M.B.O.R, Bucureşti, 2000, p. 176.

9 Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, Dialogul cu Iudeul Trifon, în Apologeţi de limba greacă, traducere de pr. prof. Olimp N. Căciulă, Bucureşti, 1980, p. 201.

10 Arhid. prof. dr. Ioan Zăgrean şi pr. prof. dr. Isidor Todoran, Dogmatica Ortodoxă, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2009, p. 236.

11 Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, traducere de pr. prof. Dumitru Stăniloae, E.I.B.M.B.O.R, Bucureşti, 2000, p. 1118.

Pe ruguri de struguri

Georgius Jacobus Johannes van Os - A Still Life with Grapes and Plums

Mustește în vii seva tare a gândurilor.
Boabe cu ochi arămii parfumează gustul minții.
O mare foșnește în adâncul ciorchinilor
și valuri se sparg de fiecare țărm al dulceții de neoprit.
Pe malul viei s-a-nsorit.

O beție de aripi încântă cârciuma aerului.

Tragem cârma la vadul privirilor fără condei.
Arde și noaptea vinu-n flori de tei
și ochiul se-apleacă încet spre suflet,
după cum fiecare bob
își are inima în interior.

Dimineața se sparge rubinul tăcerii
în secvențe de film ale timpului copt.

Dimineața lumina te taie ca un geam.

Dar noi ne-am luat cu noi
uneltele de obosit simțirea.
Până seara vom culege pelinul
de pe cearcănul senin.

Și ne vom șterge talpa inimii de praf
când vom intra în casă
la masă.

Somnul își face visele struguri.

Viitorul și trecutul se bat
ca doi cocoși în ogradă.

O fulgurare…licurind…
Ne vom linge pe degete și mai târziu
de mierea memoriei
scursă.

Pe frunza migdalului și a finicului
rostește psalmistul un cuvânt cu coardă.
Pe frunza nucului
și a smochinului care rodește lângă poartă.

Am ars pe rug de struguri
și frânți murim în paturi.
Tăcerea latră la fiecare oră, indescifrabil,
până iar cântă soarele ca un cocoș cu pinteni
și ne spălăm ochii sprinteni.

Ne-așteaptă cerdacul cuvintelor pline,
cămările toamnei cu oseminte,
ștergarul de vise spălat și uscat,
și alb și puțin pătat.

Cu iarna mijind din abise,
cu mirosul ei de brad în sobă
și cu mămăligă culeasă din flori.
Ne așteaptă încordări
și zumzete,
flori de gheață, abise și nori,
nori și flori.

Tăceri ca niște culise
și scene deschise,
un orizont fără praguri
pe care vom călca desculți și cu fiori.

Convorbiri pe cale

  • În cadrul emisiunii Exces de Putere, Oana Stancu a dezvăluit faptul că Administraţia prezidenţială a comandat în 2005, de la o companie privată, un zbor misterios către Arabia Saudită. Nu există confirmări oficiale dacă preşedintele Traian Băsescu ar fi folosit această cursă, dar în aceea perioadă se afla la Neptun, iar avionul respectiv a decolat de pe aeroportul Kogălniceanu. […] Contactat telefonic, în cadrul aceleiași emisiuni, purtătorul de cuvânt al președintelui, Bogdan Oprea, a refuzat să comenteze informațiile și declarațiile, pe motiv că se află pe “vârful Omu”, într-o zonă fără semnal. La doar câteva minute, pe site-ul administrației prezidențiale, a apărut un comunicat de presă semnat de același Bogdan Oprea”.
  • Se întâmpla la câteva luni după criza ostaticilor din Irak. Aceasta a fost urmată de: dispariţia lui Omar Hayssam, a cărui avere revine doctorului Yassin, proclamat de Băsescu „moştenitorul cinstit”; ascensiunea mult prea rapidă tânărului Florian Coldea, omul potrivit la locul potrivit şi care acum este prizonierul unei funcţii care care nu poate decât sa cadă. Pe 3 august 2005, Administratia Prezidenţiala a contractat un avion privat pentru un zbor în Arabia Saudită, la bordul căruia, sursele spun că s-ar fi aflat Traian Băsescu. Compania care detine aeronava a confirmat zborul dar susţine că la bord s-ar fi aflat alţi demnitari şi nu presedintele. Firma privata la care a apelat Administratia Prezidentiala este Mia Airlines. Compania care initial se numea Jetline apare într-un raport al ONU despre traficul de arme şi are stransă legatura cu traficantul Viktor Bout”.
  • Idem: „Rusul Viktor Bout, născut în 1967, fost ofiţer al forţelor aeriene sovietice şi cunoscut pentru afacerile sale din domeniul traficului internaţional cu armament drept ”Comerciantul morţii”, a fost capturat in Thailanda la data de 6 martie 2008 şi extrădat de autorităţile acestei ţări in Statele Unite ale Americii unde este acuzat de terorism. Despre el au apărut informaţii conform carora ar fi livrat arme, timp de 15 ani, în Africa şi America de Sud, în Afghanistan şi pentru Al-Qaida. În trecutul ceva mai îndepărtat al lui Viktor Bout există o perioadă în care destinul său s-a intersectat, în mod straniu, cu cel al actualului preşedinte al Românie. Este vorba de perioada în care domnul Traian Băsescu a deţinut funcţia de şef al reprezentanţei Navrom la Anvers. În locaţia imediat învecinată din Anvers îşi îndeplinea o misiune secretă şi Viktor Bout, sub aripa spionajului militar sovietic, GRU. Arestat în Thailanda şi extrădat în SUA, în urma unor operaţiuni la care a contribuit şi statul român, Bout a fost condamnat în aprilie 2012 la 25 de ani de închisoare. În ianuarie 2010, revista Next din Taiwan a făcut precizări legate de faptul că Mircea Băsescu, fratele preşedintelui român Traian Băsescu, este suspectat de reambalarea unei cantităţi de muniţie veche taiwaneză, destinată distrugerii în Bulgaria, şi de vânzarea acesteia către Angola”.
  • România care nu promovează oamenii cu talent: „Floarea Leonida, fostă componentă a lotului de gimnastică, prostituată de lux în Germania”. Ea a obținut „argint cu echipa feminină de gimnastică a României la Mondialul din 2003 şi la Europenele din 2006”.
  • Peste 12.000 de manifestanţi au ieşit în stradă sâmbâtâ seară la Salonic (nord) pentru a protesta faţă de noile măsuri de austeritate solicitate Greciei de căre UE şi FMI, onorând tradiţionala reunire anuală a revoltei sociale. […] Manifestanţii denunţă intensificarea austerităţii după aproape doi ani în care nivelul de trai s-a redus cu 35 la sută conform datelor guvernului, şomajul a cuprins aproape un sfert din populaţia activă şi recesiunea s-a agravat aflându-se acum în cel de-al cincilea an. „Poporul grec nu mai poate”, proclamă pancartele din cortegiul sindical, escortat de numeroase ambulanţe ce stau mărturie tensiunii în creştere printre personalul medical confruntat cu scăderea salariilor şi reducerile bugetare. „Foarte curând, majoritatea poporului grec va reacţiona”, a declarat liderul Syriza, Alexis Tsipras, aflat în fruntea sondajelor în faţa guvernului de coaliţie care reuneşte forţele de dreapta, socialiste şi de stânga moderată”.
  • LLK-International, subsidiară a companiei petroliere ruseşti Lukoil, intenţionează să investească 2,5 milioane de dolari în modernizarea producţiei de lubrifianţi auto la rafinăria Petrotel-Lukoil din România, procesul urmând să se încheie la sfârşitul acestui an sau la începutul anului viitor”.
  • Recentele sapaturi la Autostrada Sibiu-Deva au scos la iveala doua asezari, una din perioada ocupatiei romane, iar cealalta datata cu mai bine de 2000 de ani inaintea piramidelor din Egipt. Orasul Roman avea edificii somptuoase si un sistem de fortificatii, si este considerat cel mai vechi din Transilvania. La Sibot, judetul Alba, arheologii au descoperit o intinsa asezare romana, unde nivelul de trai al locuitorilor era foarte ridicat. Arheologii inclina se creada ca locuitorii acestei asezari erau mestesugari. Marturie stau numarul mare de cuptoare in care se ardeau lutul si artefactele descoperite in zona. La nici 20 de kilometri departare de Sibot, la Turdas, in Hunedoara, cercetatorii au descoperit un alt oras fortificat, construit in anul 4.200 inainte de Cristos, adica mai vechi decat piramidele din Egipt.
  • Petre Mihai Băcanu consideră că „Este absurd să acuzi pe cineva că a îndemnat oamenii să asigure prezenţa. Ce e rău în asta? Este un lucru democratic. Mai rău este că PDL-iştii i-au îndemnat pe oameni să nu se ducă la vot. Să-i îndemni pe oameni să vină la vot şi să voteze ‘Da’ nu reprezintă nimic penal. Mă întreb dacă a avut cineva ideea să facă o acţiune la Parchet împotriva celor care au îndemnat oamenii să nu se ducă la vot“.
  • Adrian Năstase: „Procurorii lui Băsescu au început să construiască o categorie distinctă de infracţiuni – delictele politice. După acuzarea mea – ca preşedinte de partid – pentru campania parlamentară şi prezidenţială din 2004 – iată, a venit rândul secretarului general al partidului – Liviu Dragnea – să fie acuzat, în baza unei legi – legea nr. 78/2000 care continuă să funcţioneze şi să fie utilizată în afara Codului penal. Este o nouă operaţiune politică de manipulare, o încercare de a institui un regim de teroare în „pregătirea” alegerilor din decembrie. Vă aduceţi aminte de acuzaţiile de fraudă electorală, din 2004, aduse de Băsescu la adresa guvernului pe care îl conduceam? S-a dovedit că a minţit. Da, şi? Rezultatul votului a rămas acelaşi. Acum însă, e nevoie de solidaritate în faţa unei noi operaţiuni a „mainilor murdare”, care a început prin acţiunea „procuroilor – misionari”, care se plimbau pe la sate cu Biblia într-o mână şi cu „auto-denunţurile” în cealaltă. Miza, repet, o reprezintă votul din decembrie, atunci când Barroso nu va mai putea impune un cvorum de participare. De aceea, Băsescu vrea să împrăştie „bilele de biliard” pentru a le lovi una câte una, prin procurorii lui. Soluţia e simplă: nu acceptaţi diversiunile. Rămâneţi împreună! Rămâneţi uniţi! Formula „small is beautiful” a fost şi rămâne o capcană – şi în privatizare şi în politică!”.
  • Mulţi dintre tinerii zilelor noastre nu doar că nu au ca pasiune lectura, dar simt că s-ar face de ruşine dacă prietenii lor i-ar vedea citind o carte, arată rezultatele unui studiu îngrijorător, realizat în Marea Britanie și publicat în Daily Mail. Potrivit National Literacy Trust din Marea Britanie, doar 33,5% dintre tinerii intervievaţi consideră că a citi este “cool” în timp ce 17% mărturisesc că ar fi ruşinaţi dacă prietenii i-ar vedea citind. Totodată, rezultatele chestionarului au mai arătat că doar 3 din 10 copii citesc acasă, iar mai bine de jumătate dintre cei intervievaţi (54%) spun că preferă să se uite la televizor decât să parcurgă o carte”.
  • Aserţiunea Curţii Constituţionale – cum că, după datele Biroului Electoral Central, ar fi existat un număr de alegători de peste 18 milioane (aserţiune prezentată public, din păcate şi de fostu ministru de interne Ioan Rus) – este aberanta! Nici măcar în 1990 (la alegerile din mai) nu există un asemenea număr de alegători (atunci când populaţia ţării era de peste 23 milioane)!”.