Predică la Înălțarea Sfintei Cruci [14 septembrie 2012]

Iubiții mei,

praznicul de astăzi – zi de post în orice zi ar cădea – ne vorbește despre asceză, despre nevoința ortodoxă, ca despre adevărata cale spre împlinirea omului.

Pentru că împlinirea omului, adică înduhovnicirea lui, se dobândește nu prin relaxare…ci prin eforturi ascetice. Printr-o încordată și continuă atenție și lucrare/ prelucrare ascetică a sufletului și a trupului nostru.

Dacă trupul devine din ce în ce mai delicat și mai transparent…sufletul devine din ce în ce mai curat și mai plin de lumina dumnezeiască…pe măsură ce noi ne crucificăm interior, prin asceză, întreaga ființă.

Și toată teologia mistică a Bisericii vizează tocmai această crucificare/ răstignire interioară a sufletului și a trupului nostru…pentru ca ieșind din noaptea neștiinței și a nevederii lui Dumnezeu…să vedem slava Lui cea pururea fiitoare.

Din acest motiv, asceza ortodoxă nu are drept scop istovirea extremă sau mutilarea trupului…sau epuizarea mentală…ci supunerea trupului, prin lucrarea interioară a minții noastre luminată de har, sufletului tot mai înduhovnicit, tot mai transparentizat prin și pentru har.

Asceza face trupul un mediu pașnic și personalizat pentru suflet…sau armonizează sufletul cu trupul.

Îl face să aibă același țel…și aceeași dorință cu sufletul.

Și de aceea oricând vorbim despre post sau despre rugăciune sau despre metanii sau despre munca în folosul Bisericii sau a aproapelui nostru…vorbim despre lucruri care ne întineresc și ne înfrumusețează interior…pentru că le facem pe măsura puterilor noastre trupești și sufletești…și aceasta ne întărește persoana.

Adevărata asceză personalizează…adică ne întărește la nivel personal…și nu ne extremizează, nu ne isterizează, nu ne transformă în oameni resentimentari sau bogați în complexe de tot felul.

Pentru că asceza ne simplifică, ne face mai atenți cu oamenii și cu întreaga creație, mult mai disponibili pentru dialog, pentru ajutor reciproc, pentru ascultare, pentru muncă intelectuală, pentru slujire bisericească.

Și aceasta pentru că asceza ne organizează interior…ne adună din risipirea minții și a sentimentelor…risipirea fiind o obosire suplimentară a persoanei noastre.

Cum înălțăm Crucea Lui în noi înșine? Pentru că purtatul la gât al Crucii…nu înseamnă, în mod neapărat, și a înălțaa preaslăvi Crucea…a o pune în evidență

Prin aceea că luptăm, în noi înșine, împotriva tuturor păcatelor…suportate de Domnul pe Cruce.

Și Fiul lui Dumnezeu întrupat a suportat pe Cruce toate păcatele lumii…și nu doar pe unele. Nu preferențial

De aceea a înălța Crucea Lui în noi înșine…înseamnă a curăți din noi tot păcatul.

Tot păcatul pe care-l conștientizăm, care ne doare, care ne deformează frumusețea chipului lui Dumnezeu din noi înșine.

Și pe cât ne umplem de slava Lui…pe atât suntem niște crucificați, care am înviat din moartea păcatelor.

Pentru că aici ne duce asceza: la vederea slavei Lui. La a fi plini de har și de adevăr și de frumusețe dumnezeiască.

Și când observ, adesea, tot felul de rigori neconforme cu asceza ortodoxă…la credincioși ortodocși…înțeleg, pentru a nu știu câta oară, că nu știu pentru ce se nevoiesc.

Pentru că nevoința reală nu te face atotștiutor.

Nu te face dictator.

Nu te face nesimțit.

Nu te face tăietor al firului în 14…și nici un indiferent la detalii.

Ci, dimpotrivă, te face un om care străvezi adâncul oamenilor. Care vezi enormul bine din oameni. Potențialul oamenilor…pe care ei nu-l folosesc.

Înțelegi de ce cred una sau alta…de ce trăiesc într-un fel sau altul…pentru că ei îți devin expliciți

Iar astăzi, când, în mod explicit ni se cere să fim oameni ai Crucii, să înălțăm Crucea în noi înșine…sau să ne ridicăm la exigențele Crucii…ni se cere, de fapt, să trăim la exigențele Învierii Lui.

Pentru că în Ortodoxie Crucea e plină de Înviere.

Asceza e plină de har…adică de rezultatele luptei cu patimile.

Și de aceea spun că asceza care nu ne despătimește…care nu ne luminează…care nu ne înfrumusețează…ne urâțește, ne taie zborul către slava Prea Sfintei Treimi.

Pentru că noi spre slava Treimii zburăm…și nu spre o sfințenie filosofică, strict mentală, în care nu există nicio imperfecțiune, nicio cădere, nicio impuritate…pentru că, în fapt, e o abstracțiune.

Sfințenia la noi e concretă: e umplerea de har.

Și a fi plin de har nu înseamnă a nu mai putea să păcătuiești…ci aceasta e starea omului normal, așa cum l-a creat Dumnezeu pe om, de la care se poate înainta la nesfârșit în bine, adică în sfințenie.

Iar asceza și viața noastră liturgică nu fac altceva decât să spele ființa noastră…să o spele de păcate și să o umple de har, adică de normalitate.

Pentru că noi ne nevoim tocmai pentru ca să ajungem să trăim normalitatea lui Dumnezeu, adică viața în har și în adevăr…dezicându-ne, pas cu pas, de anormalitatea pe care am respirat-o încă de la începutul vieții noastre pământești.

Și faptele evanghelice ale ascezei ortodoxe sunt faptele care ne fac normali.

Pentru că postul, rugăciunea, închinăciunea, metania, facerea de bine, citirea teologică, slujirea liturgică ne fac tot mai normali…tot mai aproape de simplitatea și curăția lui Dumnezeu…pe care El ni le cere de la noi.

De aceea, pe fiecare zi, vedem gânduri și simțiri noi în sufletul nostru, mișcări noi ale trupului, tendințe duhovnicești ale trupului nostru…pe care trebuie să le urmăm…după cum urmăm indiciile spre un oraș.

Și ele ne vor duce tot mai mult spre noi înșine…spre zidirea nouă în Hristos, care e omul plin de har.

De aceea noi suntem pe drum…pe drumul spre a înălța Crucea Lui în noi înșine…pentru că suntem pe drumul înduhovnicirii.

Și la orice victorie asupra patimilor…ne va inunda har și mai mult…dar și ispite mult mai grele.

Însă la orice etapă a creșterii noastre duhovnicești, victoriile și înfrângerile interioare trebuie trăite pașnic…pentru că ambele sunt spre folosul nostru.

Așadar: mai multă pace, tot mai multă pace în noi înșine și între noi!

Pace între suflet și trup.

Pace între credincioși.

Pace între cei care vor aceeași Împărăție și aceeași slavă netrecătoare a Treimii.

Pentru că numai El, Dumnezeul nostru treimic, ne poate umple de pacea și de bucuria Lui, care nu au sfârșit. Amin!

Autor: Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș.

Am băut cafeau împreună

 

  • Lucrurile pe care le facem împreună sunt lucrurile care ne leagă.
  • Filmele americane, cel mai adesea, nu ne propun ficțiune…ci experimente științifice sau teroriste de tot felul.
  • Secretarul de stat în Ministerul Sănătății, Raed Arafat explică de ce părăsesc medicii România. Acesta a subliniat că nu doar banii influențează medicii români să emigreze. Conform lui Arafat lipsa de oportunități pentru medici este la fel de importantă ca lipsa banilor”.
  • De ce oamenii relativizează datele credinței? Pentru că presupun că le-au înțeles. Însă ele se înțeleg în mod real când devin propria ta realitate, propriul tău conținut interior și nu când sunt memorate.
  • poate cel mai interesant lucru – niciunul dintre intelectualii care au mişcat cît de cît înainte de 1989, fie că a fost vorba de opoziţie, de disidenţă sau doar de acte de demnitate profesională sau de non-conformism, nu pot fi regăsiţi între „intelectualii lui Băsescu””.
  • I have always considered that manipulation is a horrible thing. Maybe it is part of politics, but certainly of dirty politics. Presenting half of the truth and mixing it with disgusting lies, simply considering that the others would not notice, or would ignore the reality, shows only the lack of respect”.
  • Realitatea politică actuală a României, exprimată prin votul a 87% din cei care au votat pentru demiterea preşedintelui, reprezentând cu mult peste 50% din numărul celor înscrişi în listele electorale permanente, dacă acestea sunt alcătuite corect, arată că în prezent mandatul preşedintelui Băsescu este ilegitim şi că domnia sa nu-i poate reprezenta pe cetăţenii României nici pe plan intern, nici pe plan extern. Revenirea în funcţie a preşedintelui nu are nicio legătură cu statul de drept şi este rezultatul unor acţiuni discutabile pe plan intern şi extern”.
  • Adevaratul semnal a fost dat. De catre presedintele Lituaniei, Dalia Grybauskaite. Care i-a reprosat lui Traian Basescu faptul ca a schimbat trei premieri in sase luni. Si ca tara este paralizata. In plus, suntem contraperformanti la nivel european, plasandu-ne pe ultimul loc in materie de absorbtie a fondurilor europene. Lituania fiind la celalalt capat. Pe locul doi ca performanta. Declaratia inaltului oaspete este unul dintre cele mai concludente semnale politice pe care le primim. Pentru ca presedintele lituanian este, de fapt, un mesager special UE. Care a primit sarcina sa spuna ceea ce a spus”.
  • Preşedintele ELDR, Graham Watson, a declarat, miercuri, în Parlamentul European, unde se dezbate situaţia de la Bucureşti, că cea mai bună soluţie pentru România ar fi organizarea unor alegeri parlamentare şi prezidenţiale noi. “Nicio forţă politică nu iese câştigătoare din situaţia politică de la Bucureşti din această vară. Aş vrea să vă întreb de ce insistaţi ca în România să se aplice regula cvorumului la referendumul de demitere a preşedintelui, în condiţiile în care în toate statele din UE preşedintele este demis cu 50% plus unul dintre cei care vin la vot”, a spus Watson”.
  • Premierul Victor Ponta a declarat miercuri după şedinţa de Guvern că actualul Executiv doreşte să redeschidă spitalele închise de Cabinetul Ungureanu”.
  • Crin Antonescu: „“Revenit la Cotroceni sau nu, din punct de vedere politic, Traian Băsescu e epavă. Astăzi e şi mai epavă. Un om care pierde atât de zdrobitor un vot, nu e o ruşine, dar după ce pierde în asemenea hal, mai e pus şi în situaţia de a se întoarce împotriva acestui vot, singurul cuvânt care să-l califice e acesta”, a precizat fostul preşedinte interimar al Republicii, Crin Antonescu, la România TV”.
  • Norica Nicolai: „Aţi putea să-mi spuneţi, doamnă Reding, în mod concret, care sunt prevederile constituţionale pe care o procedură de suspendare prevăzută în Constituţia statului român au fost încălcate? Pentru că decizia Curţii Constituţionale spune foarte clar că procedurile constituţionale în acest demers de suspendare au fost respectate şi Curtea Constituţională a României a validat procedura constituţională. Mai mult, poporul a validat această procedură prin 7.4 milioane de oameni care au votat pentru demiterea unui preşedinte. Sigur, doamnă Reding, în UE poate popoarele nu contează pentru unii dintre dvs. Pentru majoritatea a celor care stăm în această sală contează, doamnă Reding!”.
  • Idem: „Pentru că aş dori să vă reamintesc ceea ce spunea Jean Monnet: „Nu veţi reuşi să faceţi mai multă Europă dacă veţi coaliza statele, ci va trebui să facem mai multă Europă unind oamenii„. Ceea ce s-a întâmplat în această vară, intervenţia dvs brutală în proceduri constituţionale, legitime şi legale în statul român n-a făcut decât să dezbine oamenii. Doamnă Reding, ca liberală, sunt pentru mai multă Europă, susţin o Europă a diversităţii, sunt convinsă că împreună vom fi mai puternici. Dar nu vom fi, doamnă, mai puternici printr-un partizanat politic manifest, nu vom fi niciodată mai puternici dacă ne privilegiem ideologiile şi familiile politice. Vom fi mai puternici, doamnă Reding atunci când vom şti ce înseamnă diversitate culturală, când vom cunoaşte ceva despre ţările pe care le judecăm, când le vom respecta tradiţiile şi mai ales când vom respecta principiile fundamentale ale UE”.