Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a.

*

Toate fotografiile indicate aici vor apărea în forma finală a cărții.

***

Însă avem și în România, la Sfânta Mănăstire Neamț, unul dintre degetele Sfântului Apostol Filip[1].

Sfântul Apostol Bartolomeu a fost răstignit, jupuit de piele și decapitat[2] iar sfântul său cap se păstrează în Mănăstirea Caracallu din Sfântul Munte Athos[3].

Sfântul Apostol Simon Zilotul sau Natanael a fost răstignit pe cruce în Georgia, el fiind Apostolul Georgiei. Aici e locul[4] unde el a fost martirizat:

(fotografie)

O parte dintre Sfintele sale Moaște sunt în bazilica Sfântul Petru de la Roma iar o alta în Mănăstirea Corona, în Carditsa [5], Grecia[6].

   (fotografie)

Biserica Mănăstirii Corona

Sfântul Apostol Iuda sau Tadeu este fratele Sfântului Iacov și el a fost crucificat în Ararat, în Armenia[7].  El este Apostolul Armeniei[8]…iar mâna sa dreaptă se păstrează în patriarhatul armean de Echmiadzim, pe când o altă parte din Sfintele sale Moaște în bazilica Sfântul Petru din Roma[9].

(fotografie)

Mănăstirea armeană Sfântul Tadeu din Iran, ridicată în anul 68 d. Hr.

 Mormântul Sfântului Apostol Mattias se găsește în abația benedictină Sfântul Mattias din Trier, Germania[10].  Deasupra mormântului său este acest monument funerar[11]:

(fotografie)

Însă, potrivit unei tradiții grecești, Sfântul Apostol Mattias a fost îngropat în Georgia, în castelul Gonio-Apsaros[12].

Capul Sfântului Apostol și Sfințit Mucenic Titos/ Tit, ucenicul Sfântului Apostol Pavel, se păstrează în catedrala Sfântul Titus din Heraclion, Creta[13].

(fotografie)

După cum stă scris și pe Sfânta Icoană infra, Sfântul Titos a fost primul episcop al Cretei.

(fotografie)

La Sfânta Mănăstire Bistrița, din județul Neamț, găsim părticele din Sfintele Moaște ale Sfinților Apostoli Pavel și Bartolomeu[14].

(fotografie)

*

Teșu Solomovici, în Istoria Holocaustului din România. Transnistria și Transilvania de Nord, Ed. Teșu, București, 2007, p. 348, spune următoarele despre Ion Antonescu[15]:

„Mareșalul Antonescu poate fi acuzat că a fost un dictator, criminal, antisemit, megaloman, că a dus un război prostesc până în stepele Stalingradului și încă de multe altele, dar evreii din Vechiul Regat și Transilvania de Sud au rămas în viață”.

Pentru că „mareșalul nu a permis ca deciziile asupra sorții evreilor români să fie dictate de la Berlin. [Aceasta] a fost marea șansă istorică a evreimii-române” (p. 351).

*

În Comentariul la Iov al Sfântului Ioan Gură de Aur, în I. 10, acesta spune că diavolul „iubește mai ales pustietățile, precum spune și Hristos: „umblă prin locuri fără de apă, căutând odihnă” [Mt. 12, 43]. Și aceasta este lucrarea purtării de grijă a lui Dumnezeu, faptul că cei mai mulți dintre demoni locuiesc acolo”[16]. Adică: în locuri pustii.

În I. 20, Sfântul Ioan consideră că „însuși diavolul este cel ce aduce vestea[17] Sfântului Iov că fiii și fiicele lui…au murit.

Din I. 26 aflăm că donatorii se semnau pe Sfintele Icoane ca și astăzi: „Așa cum la icoane se înscrie jos „cutare a oferit-o”, așa și aici, zugrăvind prin cuvinte icoana sufletului lui…”[18].

O altă afirmație despre diavol din II. 3: „chiar dacă ar da greș de mii de ori, diavolul nu renunță niciodată, ci stăruie fără rușine[19] în faptul de a te ispiti spre păcat. El încearcă, din răsputeri, să te facă să păcătuiești. Stăruie cu nesimțire maximă în faptul de a te momi/ de a te păcăli.

„Tot o lucrare diavolească[20] e și faptul ca cineva să fie „disprețuit și urât de toți[21].

Comentariul de față al Sfântului Ioan nu este verset de verset ci stăruie asupra primelor două capitole…după care le discută în mod sintetic pe celelalte.

Prieteni nedrepți. Pentru că „prietenii lui voiau să îl calce în picioare și să sară asupra celui ce zăcea jos[22].

Păcatul ca necaz[23] și deznădejdea ca mânie[24] în Sfânta Scriptură.

Darul înțelepciunii: „Dacă Dumnezeu vrea să îți dea înțelepciunea, nu ai nevoie de timp[25]. Îți dă înțelepciunea duhovnicească într-un timp record și de la o vârstă tânără.

Despre încercarea Sfinților de către Dumnezeu[26].

Iar în finalul lui XXX, 8, autorul afirmă faptul că „psaltirea a fost odată cu Iov, mai înainte de el nu a fost psaltire[27]. Și când spune psaltire…Sfântul Ioan se gândește de fapt la psaltirion[28], la instrumentul muzical, care a apărut în timpul vieții Sfântului Iov.

(fotografie)

Cum arată psaltirionul astăzi, în Grecia.


[2] Ibidem.

[7] Ibidem.

[16] Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Iov, trad. din lb. gr. veche și note de Laura Enache, cu studiu introd. de Dragoș Mîrșanu, col. Patristica, vol. 2, Ed. Doxologia, Iași, 2012, p. 40.

[17] Idem, p. 49.

[18] Idem, p. 55.

[19] Idem, p. 59.

[20] Idem, p. 63.

[21] Ibidem.

[22] Idem, p. 83.

[23] Idem, p. 84.

[24] Idem, p. 100.

[25] Idem, p. 135.

[26] Idem, p. 158.

[27] Idem, p. 189.

Did you like this? Share it: