Falimentul ideologic al Revoluției franceze

Dacă nu m-a lăsat memoria de izbeliște, cred că mi-o amintesc pe Catherine Lalumière (zisă și d-na Lumină) și pe alții, făcând incursiuni în România, pe vremea când nu eram în UE, și trăgându-ne câte o săpuneală zdravănă, de fiecare dată, pentru că…nu știm să integrăm romii în societate.

Am auzit discursul acesta, până la sațietate, ani și ani de zile.

Și cred că l-au auzit toți care…au avut televizor…

Credeam că e un discurs născut, în speță, de…Revoluția franceză.

Unul care pledează pentru drepturile omului, pentru drepturi europene, pentru…„liberté, égalité, fraternité”.

Însă nu știu ce s-a întâmplat, între timp, cu egalitatea și fraternitatea, pentru că  Franța pare că e cea mai revoltată de…propria-i lozincă.

Cum rămâne cu omul care e bun de la natură (Rousseau), dacă o etnie poate fi considerată…mizeria lumii?

De ce nu sunteți în stare voi să îi acceptați și să îi integrați, după ce ne-ați ținut lecții peste lecții despre europenism?

Dacă în țările din care provin sunt discriminați, voi nu îi discriminați aruncându-i afară din țara voastră și declarându-i, implicit, de netolerat?

Se vede că e ușor să faci filosofie – deși francezii au impus egalitatea și fraternitatea cu ghilotina – și instrucție teoretică altora, dar e embarrassant când trebuie să o respecți și să o aplici la tine acasă.

Autor: Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș