Zi: 17 septembrie 2012

Istoria începe de oriunde o privești [25]

8 comments

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a.

***

Venind la București în 2009, la Simpozionul internațional și interconfesional „Dumnezeu-Tatăl și viața Preasfintei Treimi” [15-17 octombrie 2009], profesorul german Sigurd Bergmann (născut în Hannover, Germania…și care predă la o universitate din Trondheim, Norvegia)[1] mi-a atras atenția cu articolul său scris într-o manieră de lucru apropiată mie și anume aceea a multidisciplinarității[2].

De altfel singurul participant la simpozion care s-a raportat la teologie potrivit mentalității curente, introducând imagini și scheme explicative în studiul său.

Și, mai întâi de toate, acesta a subliniat faptul că despre Dumnezeu Tatăl se poate vorbi „numai trinitar”[3].

În al doilea rând, a reamintit adevărul cum că nu putem confunda imaginea noastră despre istorie cu istoria[4].

Și vorbind, în mod expres, despre dogma triadologică, autorul a evidențiat adevărul cum că ea a exclus dintru început o perspectivă dominatoare a împăratului asupra supușilor săi[5].

În a treia secvență a studiului său a vorbit despre cosmologia trinitară[6]. Ea decurge din triadologie[7]. Fiindcă „o detașare a Tatălui din Treime, precum și o separare dintre El și Creație[8] sunt inacceptabile”[9].

Observă că s-a neglijat „dimensiunea spațialității”[10]. Căci spațiul nu este uniform[11] ci în el „domnește multitudinea vecinătății și destinația multiplă a mișcărilor care se intersectează”[12].

Prof. Bergmann a publicat  o carte recent, care m-ar interesa pentru al doilea volum din A vedea și a fi văzut: In the Beginning Is the Icon: A Liberative Theology of Images, Visual Arts and Culture. Equinox, London, 2009[13].

*

Sfântul Dosoftei al Moldovei relatează o minune petrecută la Mănăstirea Póbrata/ Probota[14] la care a fost martor ocular[15].

Ilie, fiul starețului Mănăstirii Probota, a fost ca mort 10 zile. Însă nu l-au îngropat, pentru că din când în când se puteau sesiza mișcări „la vârful pieptului” lui Ilie.

I-au slujit mai multe Masluri…fiind dus „cu cerga” la Biserică precum un mort.

Însă pentru că aveau un fragment dintr-un os al Sfântului Arhidiacon Ștefan în Mănăstire i l-au pus pe gura lui Ilie. Și până seara a început să miște…

Iar după un an de zile, având o viață foarte curată, Ilie a adormit cu adevărat.

*

Colecția[16] de Mărturisiri de credință inițiată de Henricus Denzinger începe cu Epistola Apostolilor [Epistola Apostolorum], care are următorul conținut:

„[Credimus]

In Patrem dominatorem universi,

et in Iesum Christum [salvatorem nostrum],

et in Sanctum Spiritum [Paraclitum],

et in sanctam Ecclesiam,

et in remissionem peccatorum”[17].

După cum se observă, această concisă mărturisire de credință este scheletul viitorului Crez niceo-constantinopolitan.

[2] E vorba de: Prof. Dr. Sigurd Bergmann, În Duhul, prin Fiul, către Tatăl…Patru aprecieri asupra spațiului dinamismului treimic într-o creație care „așteaptă cu dor mântuirea”, în Dumnezeu-Tatăl și viața Preasfintei Treimi, vol. coordonat de Pr. Prof. Dr. Ștefan Buchiu și Pr. Asist. Dr. Sorin Șelaru, Ed. Trinitas, București, 2010, p. 331-348.

[3] Idem, p. 331.

[4] Idem, p. 335.

[5] Idem, p. 336.

[6] Idem, p. 338.

[7] Ibidem.

[8] În loc de: „o separare dintre El și Creație” propunem, mai degrabă, varianta: „o separare a Lui de creație”.

[9] Prof. Dr. Sigurd Bergmann, În Duhul, prin Fiul, către Tatăl…, art. cit., p. 340.

[10] Idem, p. 344.

[11] Idem, p. 345.

[12] Idem, p. 346.

[15] Întreaga mărturie pe care o prezentăm aici e relatată în: Mărturii documentare privitoare la viața și activitatea Mitropolitului Dosoftei, lucrare alcătuită de Prof. N. A. Ursu și Pr. Nicolae Dascălu, cu un cuv. înainte de ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Ed. Trinitas, Iași, 2003, p. 16.

[16] Cităm: Enchiridion Symbolorum. Definitionum et Declarationum de rebus fidei et morum, ed. Henricus Denzinger, editio XXXVI amendata, Ed. Herder, Barcinone – Friburgi Briscoviae – Romae, MCMLXXVI [1976], printed in Spain, 954 p.

[17] Idem, p. 17.

O introducere în istoria și viața Sfinților stâlpnici

2 comments

Privelistea lumii

Asist. Univ. Drd. Protos. Maxim Vlad, Priveliștea lumii. Stâlpnicii în spiritualitatea monahală. O introducere, col. Isihasm, Ed. Platytera, București, 2007, 146 p. + 4 pagini de Sfinte Icoane și imagini cuvioase.

***

Când am primit cartea în trei exemplare…unul dintre ele cu dedicație…

Protos. Maxim Vlad

i-am promis Părintelui Maxim să îi scriu, pe trei coloane, părerea mea despre ea.

Și în recenzia de față…mă țin de cuvânt.

*

Cele trei coloane:

I. Conținutul cărții…și accentele personale ale autorului

II. Ce am învățat din carte…și nu știam

III. Puncte slabe…sau eu aș fi scris altfel

*

I. Conținut cărții…și accentele personale ale autorului

Cartea e structurată în două mari părți, cu subsecvențele de rigoare, având un profil istoric și un stil manierat.

Sfinții stâlpnici sunt „titani ai Duhului” (p. 11) și „vulturi ai pustiei” (p. 14 și p. 61). Au urmărit „unificarea interioară”, p. 13.

Stâlpnicia e descoperire de la Dumnezeu ca vocație particulară, p. 18. Apare în secolul al V-lea, în Siria, p. 18.

În Antiohia: Sfântul Simeon cel Bătrân și Sfântul Simeon din Muntele Minunat, p. 19.

„vocația profetică a Bisericii”, p. 25/ „mortificări înfricoșătoare”, p. 27/

Și prima subliniere fundamentală a cărții e aceea că ascetismul extrem vechitestamentar s-a continuat în viața Bisericii, p. 28. Ambele fiind revelate de Dumnezeu.

Stâlpnicia este o asceză care nu se uită la riscurile personale, p. 29. La consecințele dureroase…

A fost o nevoință nouă, care a atras atenția tuturor, p. 30/

O recenzare critică a lui Ignace Pena în p. 32 și o altă notă critică la începutul p. 34.

Sfinții stâlpnici s-au concentrat asupra vieții interioare, p. 38.

A doua subliniere importantă: Sfinții stâlpnici aveau o spiritualitate sănătoasă și plină de discernământ, p. 39. Asceza lor nu era un extremism infatuat ci o nevoie interioară. Era o asceză organică, plină de atenție și de cuvioșie.

Autorul discută tot felul de detalii tehnice despre stâlp: înălțimea lui (p. 40), componența stâlpului (p. 42), faptul că sus, unde locuia stâlpnicul…perimetrul era de patru metri pătrați, p. 46.

Pe stâlpi erau diverse simboluri creștine, p. 49-50. Despre platforma stâlpului (p. 51 sq.), balustradă (p. 54), chilie (p. 54 sq.).

A treia subliniere de forță: stâlpnicia este un pas înainte în tradiția monahismului ortodox pentru că ea a îmbinat viața pustnicească cu misiunea în rândul creștinilor și a necreștinilor, p. 58.

Stâlpii erau amplasați strategic, p. 58-60.

Sfinții stâlpnici au fost longevivi, p. 60-61/ viața de rugăciune, p. 63/ citirea Sfintei Scripturi, p. 63/ se rugau cu psalmii Psaltirii, p. 63-64/

somn puțin, p. 64/ rugăciunea cu mâinile întinse către cer, p. 64/ se împărtășeau adesea, p. 64/

Sfinții Stâlpnici adesea erau preoți și slujeau Sfânta Liturghie pe stâlp, p. 65.

Sfântul Daniel Stâlpnicul a fost hirotonit de  la baza stâlpului de către Arhiepiscopul Ghenadie, p. 65.

Sfântul Lazăr Galisiotul dormea pe scaun, p. 66/ făceau multe metanii și închinăciuni, p. 66/

Sfântul Simeon cel Bătrân făcea mii de metanii, mânca odată pe săptămână și la metania mică ajungea să lipească fruntea de degetele de la picioare, p. 66.

misiune, p. 67/ coborau la nevoie pentru a predica sau pentru a-i combate pe eretici, p. 67/ nevoințe extreme, p. 72 sq/ ulcerul Sfântului Simeon cel Bătrân și atestarea corporalității sale, p. 73/

„posturi înfricoșătoare”, p. 74/ Sfântul Simeon cel Bătrân postea câte 40 de zile, p. 75/ „ulcerații îngrozitoare”, p. 76/ ulcerațiile pline de viermi ale aceluiași Sfânt Simeon cel Bătrân, p. 76/

o iarnă cu 120 de zile extreme, p. 77/ Sfântul Alipie Stâlpnicul a stat paralizat 14 ani de zile…și s-a culcat pe o singură parte, p. 77/ boala ca dar de la Dumnezeu, p. 77/

țeava de dejecții, p. 77 sq/ Sfântul Daniel Stâlpnicul făcea fecale extrem de uscate, p. 78/ jurământul de stabilitate, p. 78/

stâlpnici eretici, p. 89 sq.

Ultima idee de forță a cărții: nevoințele pe stâlp au fost sinteza exercițiilor ascetice anterioare, p. 97. Sfinții au ajuns la nevoința pe stâlp…după ce se nevoiseră în chip și fel mai înainte.

În sec. al 10-lea d. Hr. : 100 de monahi zăvorâți erau conduși de un stareț care se nevoia pe stâlp, p. 103.

Stâlpnicii sunt creștini plenari, p. 136.

Astăzi suntem chemați la interiorizarea ascezei, p. 140.

*

II. Ce am învățat din carte…și nu știam

Nu știam că incinta/ curtea stâlpului se numește mandra și că de aici a apărut cuvântul arhi-mandrit, p. 56. În România există o localitate care se numește Mandra…și asta înseamnă că acolo, în vechime, pe vatra satului, a fost o Mănăstire.

Nu știam că în Orient monahii dormeau cu spatele sprijinit de zid, p. 65. Știam că dormeau îmbrăcați și încinși cu cureaua monahală…dar nu și detaliul prim.

Nu știam că stâlpii erau păziți de frați începători, de diaconi, de ucenici sau de rude, p. 71.

Nu știam că primul stâlpnic, Sfântul Simeon Stâlpnicul, și-a început nevoința stâlpniciei în anul 422 d. Hr., p. 81.

Nu intuiam nici numărul (aproximativ, cred eu, al) stâlpnicilor pe secole, p. 82-89.

*

III. Puncte slabe…sau eu aș fi scris altfel

a) Nu aș fi scris o introducere istorică în viața Sfinților stâlpnici, nu preponderent istorică…dacă aș fi fost în locul Părintelui Maxim, ci o sinteză a teologiei lor. Aș fi făcut un compendiu teologic din detaliile pe care le găsim în Viețile lor.

Și cunoscându-l…am fost surprins, când am început să citesc cartea, că a optat pentru istoricizarea vieților lor în locul unei perspective mistice, de profunzime, asupra detaliilor teologice din Viețile lor.

Mi-au plăcut însă detaliile tehnice despre stâlp…dar m-a întristat penuria de date despre experiența lor interioară.

Lipsesc deducțiile/ intuițiile personale vizavi de asceza, de viața interioară și de experiențele lor mistice.

Pentru că autorul, pe baza fărâmelor de text care descriu interioritatea ascetică a Sfinților…putea să se pronunțe…atâta timp cât nu e străin de viața duhovnicească.

b) Nu cred însă în „posibila reconciliere” dintre noi și monofiziți, p. 90…pentru că spiritualitatea monofizită are profilul ei distinct. E ca și cum am aștepta „o reconciliere” a spiritualității ortodoxe cu cea romano-catolică, care are fundamente și țeluri total diferite de ale noastre.

c) Nu cred că stilul pretențios, pe alocuri…sau distant în cele mai multe dintre cazuri…îl reprezintă pe autor. O mai mare personalizare a stilului de a scrie cred că ne va da, pe viitor, un alt glas al autorului…în comparație cu cel de acum…care, în mare parte, nu se justifică la o atare temă.

d) Modul de citare (la subsolul paginii) nu e uniform și, adesea, e neclar.

Pe lângă „clasica” eroare a subsolului teologic românesc (egalizarea lui Ibidem cu Idem…când Idem indică persoana sau opera citată iar Ibidem indică identitatea de pagină cu aceea citată în nota anterioară), autorul aproape că nu are note personale, la subsol, în care să lămurească anumite nuanțe  ale textului supra.

Lipsesc sursele teologice ale Vieților Sfinților stâlpnici cât și traducerile personale din textele sursă…cu notele personale la traduceri. Pentru că autorul a lucrat pe texte franțuzești și pe traduceri în limba română.

Pe scurt: mi-aș fi dorit o disertație de Master teologică și nu istorică, făcută pe textele sursă și într-un limbaj și o manieră de lucru foarte personale.

*

Cu toate acestea însă, cartea Părintelui și colegului nostru Maxim Vlad e o introducere utilă în subiect, cu o prezentare plăcută și un mod concis de descriere a lucrurilor.

Nu face divagații fără sens și nici nu se lansează în ipoteze fără acoperire.

Lucru rar printre teologii mai tineri…care perorează/ vorbesc mult…dar se abțin foarte puțin.

Istoria începe de oriunde o privești [24]

7 comments

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a.

***

În Sistemul sau Întocmirea religiei muhammedane[1], Dimitrie Cantemir începe cu viața lui Muhammed și îi dedică 12 capitole[2].

După care continuă cu 6 capitole despre Curan[3], pentru ca a treia carte să o aloce apocalipsului muhammedan[4], care are 10 capitole.

În varianta „eshatologică” a Coranului se vorbește și despre pogorârea lui Iisus Hristos, pe care Cantemir o tratează în III. 3.

Cartea a 4-a e dedicată teologiei muhammedane și are 21 de capitole.

Dacă primul capitol din a 4-a carte e dedicat teologiei și al doilea lui Dumnezeu, penultimul capitol e dedicat Iadului și ultimul Raiului[5].

A 5-a carte e dedicată religiei muhammedane și are 15 capitole[6] iar a șasea carte și ultima are 41 de capitole și se intitulează: Despre alte rânduieli ale religiei muhammedane[7].

În capitolul „eshatologic” despre Iisus Hristos, despre care deja am amintit, autorul spune că Muhammad „a vestit” că la sfârșitul acestui veac „se va coborî din cer Isa Mesih [Iisus Hristos] și…îl vor vedea pe el toți cum, punând mâinile pe doi îngeri, ca o strălucire dumnezeiască revărsată peste toată lumea, va umple toate de strălucirea luminii sale și astfel, cu mare triumf și slavă, se va arăta oamenilor mai întâi deasupra Damascului”[8].

Iisus se va coborî pe pământ și va intra în Damasc[9], „având pe cap un acoperământ verde și fiind îmbrăcat în haine albe, încins cu sabie și armură, ținând o suliță în mâini”[10]. Adică va fi un Iisus militarizat…și nu un Domn al păcii.

Locuitorii întregii lumi vor veni „să Îl vadă” pe Iisus în Damasc[11]. Aici, Iisus „se va comporta” ca un islamic făcând rugăciunea de la ceasul al 9-lea[12].

Iisus va veni în Ierusalim cu oștire și îl va ucide cu sulița pe Dedjdjial…Și după ce vor fi uciși toți potrivnicii lui Iisus din Ierusalim…El va împărăți peste întreaga lume[13] „timp de peste patruzeci de ani și va judeca întru dreptate și adevăr pe toți și va îndreptăți pe cei obidiți”[14].

Însă Iisusul musulman mai face ceva anapoda și împotriva propriei Sale Evanghelii: „celor necredincioși [adică creștinilor n.n.], care socoteau că Iisus este Domnul lor, li se va porunci să mărturisească credința muhammedană. Cei ce se vor supune vor fi mântuiți, iar cei ce vor respinge credința muhammedană toți vor fi uciși”[15]. Și după ce va muri Mehdi, Iisus și oștirea muhammedană vor merge, din porunca lui Dumnezeu, în muntele Sinai[16].

*

Profesorul Gheorghe Buzatu a inclus în cartea sa România sub imperiul haosului[17] textul scris de ex-mareșalul Ion Antonescu, în celulă, după arestarea sa, adică în ziua de 23 august 1944.

Paginile 244-248 din carte…care conțin un text scris în două ore, pe o agendă găsită în celulă[18].

Din textul Însemnărilor rezultă că mareșalul a venit în audiență la rege la ora 15. 30 în data de 23 august 1944[19]. I-a vorbit două ore regelui Mihai I[20].

Mihai Antonescu a asistat la audiență[21].

Ion Antonescu admite că țara i-a impus pe legionari cât și războiul…și că el a fost mandatat să facă ceea ce a făcut prin cele 3 milioane de voturi date de către țară[22].

Însă nu acceptă „propunerile [venite din partea lui] Molotov[23]”[24] din cinci considerente:

1. România ar pierde Basarabia și Bucovina[25];

2. nu vrea să bage țara „pentru veci în robie, fiindcă clauzele de armistițiu conțin și clauza despăgubirilor de război neprecizate”[26];

3. nu vrea să întoarcă armele împotriva Germaniei[27];

4.  nu vrea să ordone armatei române să se predea rușilor[28];

5. nu vrea să accepte prezența rușilor pe teritoriul românesc pentru ca să lupte împotriva germanilor[29].

Regele a ieșit din cameră și l-a lăsat să vorbească cu generalul Sănătescu[30].

„Când eram în curs de discuțiuni și mă plictiseam așteptând revenirea Regelui [în cameră] pentru a pleca [pentru că nu se aștepta să fie arestat n.n.], Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu 6-7 soldați cu pistoale în mână.

Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldați, unul din soldați m-a prins de brațe pe la spate și generalul Sănătescu mi-a spus: “D-le Mareșal, sunteţi arestat pentru că nu ați vrut să faceți imediat armistițiu”.

M-am uitat la soldatul care mă ținea de brațe şi i-am spus ca să ia mâna de pe mine și, adresându-mă generalului Sănătescu, în obrazul Regelui, care trecea în altă cameră cu mâinile la spate: “Să-ți fie rușine; acestea sunt acte care dezonorează un General”. M-am uitat fix în ochii lui și i-am repetat de mai multe ori apostrofa.

După aceea, bruscat, am fost scos din cameră pe culoar unde o bestie de subofițer mi-a spus să scot mâna din buzunar, ceea ce am refuzat.

După aceea, împreună cu Dl Mihai Antonescu, am fost băgat la ora 17 într-o cameră “Safe” Fichet şi încuiaţi cu cheile.

Camera nu are decât 3 m pe 2, este fără fereastră şi fără ventilaţie.

După 2 ore s-a deschis uşa şi ni s-au oferit scaune aduse din afară”[31].

Camera unde a fost închis era „plină de praf și într-o dezordine organizată”[32].

Regretul lui profund: „Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Țara lui, care a salvat-o de 2-3 ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulțimii, care îmi cerea să dau pe toți din Palat pentru a fi linșați și care a servit timp de 4 ani, cu un devotament și cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Țara și pe Regele ei.

Istoria să judece.

Mă rog lui Dumnezeu să ferească Țara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere”[33].

[1] Dimitrie Cantemir, Sistemul sau Întocmirea religiei muhammedane, trad., studiu introd., note și com. de Virgil Cândea, cu text rusesc îngrijit de Anca Irina Ionescu, Ed. Academiei RSR, București, 1987, 710 p.

[2] Idem, p. 13.

[3] Ibidem.

[4] Idem, p. 13-15.

[5] Idem, p. 15.

[6] Idem, p. 15-17.

[7] Idem, p. 17.

[8] Idem, p. 71.

[9] Ibidem.

[10] Ibidem.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem.

[13] Ibidem.

[14] Ibidem.

[15] Ibidem.

[16] Ibidem.

[17] Ne referim la: Gh.[eorghe] Buzatu, România sub imperiul haosului (1939-1945). Studii și documente, Centrul de Istorie a Românilor „Constantin C. Giurescu”, Ed. Rao, București, 2007, 520 p.

Am consultat-o în format PDF din arhiva de carte personală a autorului dăruită spre download în locația:

http://www.cice-iasi.ro/defaultcicepage19922007.php?id=32.

[18] Cf. Idem, p. 244, n. 99, în care se redă o notă a generalului C. Pantazi, care a spus că a scris două ore în celulă aceste însemnări, după orele 20. 30…la care autorul cărții a adăugat că e vorba de o „agendă legată”.

[19] Idem, p. 244.

[20] Ibidem.

[21] Idem, p. 245.

[22] Ibidem.

[24] Gh.[eorghe] Buzatu, România sub imperiul haosului (1939-1945). Studii și documente, op. cit., p. 245.

[25] Ibidem.

[26] Idem, p. 246.

[27] Ibidem.

[28] Ibidem.

[29] Ibidem.

[30] Idem, p. 247.

[31] Ibidem.

[32] Idem, p. 248.

[33] Ibidem.

Multiplele fețe ale bucuriei

Leave a comment
  • Bucuria e înțelegere. Și cu cât înțelegi mai mult…cu atât ea e mai clară.
  • „Românul Victor Hănescu (tenismen) a câştigat duminică [16 septembrie 2012], turneul challenger de la Banja Luka  din Bosnia-Herţegovina, dotat cu premii totale de 64.000 de euro”.
  • „Pe 17 mai 1991, generalul Suceavă mi-a dat telefon şi m-a invitat “la o cafea” la sediul Ministerului de Interne, unde lucra, repet, ca şef al Corpului de Control al ministrului de Interne de atunci, Doru Viorel Ursu. Când m-am prezentat la minister, mi-a dat actele maşinii. Totodată, a profitat de acest pretext pentru a-mi lansa avertismentul: „Ai început să superi foarte tare pe foarte multă lume. Nu mă refer la mizeriile pe care le-ai spus în Parlament despre mine. Dar văd că ai ce ai şi cu ministrul Băsescu. Şi asta de mult timp. Ori te cari cât mai repede din ţară, ori eşti mierlit…”. Nu am luat în seamă ameninţarea. Dar, la câteva săptămâni, când mă întorceam acasă, în holul blocului, pe întuneric, am fost atacat şi bătut crunt de doi indivizi. Am decis că trebuie să îmi protejez familia, soţia şi copilul, şi am plecat cu Dacia mea în Suedia şi apoi în Belgia, unde am cerut azil politic”.
  • Emma Cahill are măsura 46, 5 la pantofi…deși are numai 19 ani.
  • „Regele romilor Florin Cioabă și-a văzut visul cu ochii. Acesta a reușit să finalizeze recent prima sa producție video, un film de aproximativ 60 de minute al romilor despre Holocaust”.
  • „Criza economică îi determină pe studenţii greci să aleagă universităţi din România sau Bulgaria, din cauza costurilor de trai mai mici, informează MEDIAFAX”.
  • „Ponta a plecat la Bruxelles nu ca să ceară explicaţii, ci tot ca să dea. În condiţiile-astea, mai bine şi-ar da demisia. Dacă ar fi să alegem între Mircea Diaconu şi Victor Ponta, care credeţi că ar fi scorul? Şi e păcat, pentru că, altfel, e un premier bun. În unele aspecte, chiar foarte bun. Totul până la UE. În faţa căreia se pierde”.
  • PFP Chiril al Rusiei a fost într-o vizită canonică în Japonia.
  • „Senatul a aprobat în ședința de astăzi, 17 septembrie [2012], legea care introduce Bacalaureatul Profesional. Absolvenţii ciclului superior al liceului care susţin şi promovează examenul de bacalaureat profesional dobândesc, potrivit legii, diploma de bacalaureat profesional, care le dă dreptul de acces pe piaţa muncii, fără drept de acces, însă, în învăţământul superior”.
  • „Parlamentul Republicii Moldova a decis, luni [17 septembrie 2012], interzicerea utilizării simbolurilor comuniste în scopuri politice, măsură care vizează “secera și ciocanul”, simbolul regimului comunist. Decizia a venit în urma unui proiect de lege inițiat de liberali. După dezbateri care au durat patru ore, legea respectivă a trecut în Parlament”.
  • „Ucenicia şi-a făcut-o la Pleşu, deprinzând arta fină a constorsionismului moral. Apoi, simţindu-se pregătit, a mers la Tismăneanu pentru următorul nivel de iluminare. Aici a fost iniţiat în tehnicile slugoiste, sub îndrumarea directă a meştrilor slugoişti Patapievici şi Tismăneanu. S-a întovărăşit cu un alt cursant, ucenicul Papahagi, şi, împreună, au pornit să câştige lumea. Sau, măcar, alegerile”.
  • De astăzi, 17 septembrie 2012, de la ora 21. 28, întreaga arhivă TPA din Viddler a fost inclusă în Internet Archive în locația de aici.