Pr. Prof. Dr. Vasile Nechita, Prinos de recunoștință, Ed. Vasiliana ’98, Iași, 2012, 157 p., format mic.

***

Autorul și-a făcut teza de doctorat sub îndrumarea părintelui profesor Dumitru Popescu, p. 9.

Titlul tezei:  Sfânta Treime și Biserica după Catehismul catolic. O evaluare ortodoxă, p. 12.

Pagini vibrante. Însemnări recunoscătoare.

A fost îmbiat de către părintele profesor Petru I. David pentru a deveni cadru didactic la Constanța, p. 58. Față de care e foarte recunoscător…pentru că i-a punctat viața la modul frumos.

Coleg de Seminar cu ÎPS Teodosie Petrescu, p. 61.

„freudism fără limite”, p. 67/ omul nu mai e azi frustrat sexual ci existențial, p. 73/ prin decretul 410/ 1959 s-au desființat multe Mănăstiri din România, p. 88. De aceea, după 1989, încercăm să recuperăm în materie de construcții eclesiale.

Părintele profesor Ioan Ivan: „un adevărat model de martir și mărturisitor al adevărului lui Hristos în zilele noastre”, p. 89.

trebuie să vrei să te lași iubit, p. 105/ „disciplina ține de actul educării”, p. 107/ autorul a făcut Seminarul la Mănăstirea Neamț, p. 111/

„Părintele Ioan Ivan avea acea tinerețe de gând și de cuget cu care pătrundea în sufletul tău și te făcea să-ți privești viața în această perspectivă eshatologică a Împărăției lui Dumnezeu de care vorbește Mântuitorul Ucenicilor Săi”, p. 114.

Părintele profesor Vasile Ignătescu, al 4-lea evocat, a fost profesor de Franceză, p. 120.

De la părintele Ignătescu, autorul a învățat că preoții sunt de două feluri: „unii slujesc Biserica și sunt prețuiți de credincioși, iar alții se slujesc de Biserică, încercând să profite de cinstirea pe care credincioșii o acordă preoției”, p. 122.

„Într-un cuvânt aș putea afirma, cu toată convingerea, că Părintele Vasilică [Vasile Ignătescu] este un Sfânt în viață; el fiind oglindirea a ceea ce[-i] diferențiază pe Sfinți de ceilalți oameni, care sunt cuprinși de răutatea neștiinței în privința lucrurilor duhovnicești și sfinte; pe când Sfinții au neștiința răutății, pe care o trăiește și Părințelul. Nu că Sfinții nu ar ști că în lume este răutate – din nefericire, foarte, foarte multă! – ci pentru că preocuparea principală a lor este adâncirea în știința de cele sfinte și improprierea chipului sau a icoanei lui Hristos – prin virtuți – în propria lor viață”, p. 137.

Al 5-lea și ultimul evocat: părintele profesor Costache Buzdugan. Mentorul autorului, p. 143.

Did you like this? Share it: