Note la „Verbum Domini” [2]
Papa Benedict al XVI-lea, Verbum Domini, Ed. Presa Bună, Iași, 2010, 167 p.
***
partea a doua: Verbum in Ecclesia, de la p. 75 sq./ în p. 77 se citează din comentariul Sfântului Augustin la Evanghelia a 4-a/ Scriptura în „ritmul anului liturgic”, p. 81/ „caracterul performativ (???) al cuvântului lui Dumnezeu în liturgie (?)”, p. 82/ lectorul de la liturghia romano-catolică poate fi bărbat sau femeie, p. 88/
Omilia „constituie o actualizare a mesajului scripturistic”, p. 89/ „trebuie să se evite omilii[le] generice și abstracte, care ascund simplitatea cuvântului lui Dumnezeu, precum și divagațiile inutile care riscă să atragă atenția mai degrabă asupra predicatorului decât la inima mesajului evanghelic”, p. 90/
De ce „Spovadă”, p. 92, și nu Spovedanie? De ce vor romano-catolicii români o română păsărească în cultul lor, fără contact cu marea masă a românilor? Înțeleg romano-catolicii că se ghetoizează printr-un astfel de limbaj?
se referă la Vulgata, p. 102/ în ceea ce privește cateheza „trebuie să se încurajeze cunoașterea figurilor (?), [a] evenimentelor și [a] expresiilor fundamentale ale textului sacru”, p. 105/
*
a treia parte: Verbum mundo, p. 127 sq. / Origene/ Origen, p. 130/
Și autorul s-a referit și la online: „Printre noile forme de comunicare în masă, un rol crescând trebuie recunoscut astăzi internetului, care constituie un nou forum în care trebuie să răsune evanghelia, având conștiința însă că lumea virtuală nu va putea înlocui niciodată lumea reală și că evanghelizarea va putea să se folosească de virtualitatea oferită de new media pentru a instaura raporturi semnificative numai dacă se va ajunge la contactul personal, care rămâne de neînlocuit. În lumea internetului, care permite apariția a miliarde de imagini pe milioane de ecrane în toată lumea, va trebui să iasă în evidență chipul lui Cristos și să se audă glasul său”, p. 150-151.
sună aiurea în română „înculturarea”, p. 151/ să creăm specialiști pentru traducerea Scripturii în diferite limbi, p. 153/ odată cu p. 154 încep capitolele dedicate dialogului interreligios/ „procesul rapid de globalizare”, p. 154/ Globalizarea e „o oportunitate providențială pentru a manifesta că simțul religios autentic poate promova între oameni relații de fraternitate universală”, p. 155/
„Biserica îi vede cu stimă pe musulmani, care recunosc existența unui Dumnezeu unic”, p. 155/ se doresc „întâlniri de cunoaștere reciprocă între creștini și musulmani pentru a promova valorile de care societatea are nevoie pentru o conviețuire pașnică și pozitivă”, p. 156/
Și autorul și-a semnat exortația pe data de 30 septembrie 2010, adică în al 6-lea an de „pontificat”, p. 162.