Note la „Deus caritas est”

Papa Benedict al XVI-lea, Deus caritas est, Ed. Presa Bună, Iași, 2006, 65 p.

***

Începe cu I In. 4, 16, de unde titlul scrisorii enciclice a papei, p. 3/ „caracterul central al iubirii”, p. 3/ e prima enciclică a autorului, p. 4/ s-a degradat cuvântul iubire în contemporaneitate, p. 7/ Nietzsche: despre erosul degenerat în viciu, p. 8/ după Nietzsche e citat Virgilius, cu Bucolice, p. 9/

„eros-ul are nevoie de disciplină, de purificare, pentru a dărui omului nu plăcerea de o clipă, ci o anumită degustare a împlinirii existenței, a acelei fericiri spre care tinde ființa noastră întreagă”, p. 9-10.

În p. a 10-a e citat Descartes/ „Eros-ul degradat la nivelul „sex”-ului pur devine marfă, „lucru” ce se poate cumpăra sau vinde; mai mult, omul devine marfă”, p. 11/ „omul consideră acum trupul și sexualitatea ca parte doar materială din el însuși, pe care o folosește și o exploatează într-un mod calculat”, p. 11/ trupul uman e degradat pentru că „nu mai este integrat în totalitatea libertății existenței noastre, ci se găsește într-un fel respins în domeniul pur biologic”, p. 11/

exaltarea trupului și ura față de trup, p. 11/ despre iubire în Cântarea Cântărilor, p. 12/ „Da, iubirea este „extaz”, dar extaz nu în sensul unui moment de beție, ci extaz ca drum, ca exod permanent din eu-l închis în sine însuși spre eliberarea sa în dăruirea de sine și, în felul acesta, spre descoperirea de sine însuși, ba chiar spre descoperirea lui Dumnezeu”, p. 13.

nu putem separa niciodată complet pe eros de agape, p. 14/ în p. 15 îl citează pe Sfântul Grigorie cel Mare cu Regula pastorală/ n. 7, p. 17: Sfântul Dionisie Areopagitul e citat sub pala discreditării, adică ca „pseudo”/ tot în p. 17 e citat Aristotel cu Metafizica/

idolatria ca „adulter și prostituție”, p. 18/ Erosul lui Dumnezeu pentru om e „în mod total agape”, p. 18/ Cântarea Cântărilor ca „izvor de cunoaștere și de experiență mistică, în care se exprimă esența credinței biblice: da, există o unire a omului cu Dumnezeu”, p. 19/ e citat Platon în p. 20, cu Banchetul, unde susținea nerozia că omul a fost creat „sferic” la început…pentru că își era suficient sieși/

„Unirea cu Cristos este totodată unirea cu toți cei cărora el li se dăruiește. Nu pot să-l am pe Cristos numai pentru mine; pot să-i aparțin numai în unire cu toți cei care au devenit sau vor deveni ai lui. Comuniunea mă trage din mine însumi spre el și, în felul acesta, spre unitatea cu toți creștinii”, p. 23.

„afirmarea iubirii lui Dumnezeu devine o minciună dacă omul se închide în fața nevoilor aproapelui său, ori, mai mult, dacă îl urăște”, p. 25-26/ amintește de Tereza de Calcutta, p. 29 și 57/ e citat Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, p. 35-36, apoi Tertulian și Sfântul Ignatie al Antiohiei, p. 36/ Sfinții Grigorie cel Mare, Laurențiu și Ambrozie, p. 36-37/

despre marxism, p. 41/ despre politică, p. 42/ „Dreptatea este scopul și deci măsura intrinsecă a oricărei politici”, p. 42/ despre statul birocratizat, p. 44/ „ființele umane au întotdeauna nevoie de ceva mai mult decât de îngrijiri tehnic corecte. Au nevoie de omenie. Au nevoie de atenția inimii”, p. 50/

iarăși despre marxism, p. 51/ „O parte din strategia marxismului este teoria sărăcirii”, p. 51/ „Omul care trăiește în prezent este sacrificat lui Moloch al viitorului – un viitor a cărui realizare efectivă rămâne cel puțin îndoielnică”, p. 51/ „absența lui Dumnezeu [din viața oamenilor n.n.] este rădăcina cea mai profundă a suferinței”, p. 52/

Se citează din Sermo 52 a Sfântului Augustin, p. 58/ în p. 61 se citează din Viața Sfântului Martin de Tours/ Maica Domnului = „oglinda întregii sfințenii”, p. 62/ semnată de autor pe 25 decembrie 2005, p. 65/