Note la „Cunoașterea lui Dumnezeu prin rugăciune”

Pr. Conf. Dr. Vasile Citirigă, Cunoașterea lui Dumnezeu prin rugăciune, Ed. ASAB, București, 2008, 296 p.

***

Prefațatorul cărții este Părintele Profesor Ștefan Buchiu (p. 7-10), care insistă asupra recunoașterii/redescoperirii cultului ortodox ca izvor al teologiei dogmatice (p. 7 și 10).

*

rugăciunea contribuie la înțelegerea conținutului dogmelor și la cunoașterea lui Dumnezeu”, p. 11/ dogmele sunt „baza doctrinară” a cultului ortodox, p. 17/ „Rugăciunea adevărată înseamnă cunoaștere adevărată”, p. 19/ „cuvintele adresate lui Dumnezeu sunt expresia dorului său după comuniunea cu Dumnezeu”, p. 31/

rugăciunile ortodoxe „sunt pline de dogme, așa încât ele constituie o dogmatică prezentată în formă cultică”, p. 32/ întreaga rugăciune ortodoxă are „fundament trinitar”, p. 32/ „Treimea a săvârșit în comun Răscumpărarea și tot în comun lucrează și prelungirea Răscumpărării în Euharistie”, p. 41/

„manifestările chenotice ale lui Dumnezeu în Vechiul Testament”, p. 51, 52. Prin care Dumnezeu S-a smerit/ S-a făcut propriu omului în revelarea Lui față de om./ prin întruparea Sa, Fiul S-a făcut „accesibil la maximum” omului, p. 53/ Hristos este „întemeietorul și descoperitorul rugăciunii propriu-zise, a rugăciunii autentice”, p. 68/

rugăciunea mântuitoare este aceea care se hrănește din jertfa lui Hristos și realizează înălțarea omului spre Hristos aflat în stare de rugăciune și jertfă”, p. 77/ „caracterul fundamental al rugăciunii este eclesialitatea”, p. 123/ „practica rugăciunii este o cruce”, p. 192, o suferință prelungă/ „ateismul postmodernității”, p. 274/

Folclorul în concepția „tradiționaliștilor” [5]

Spuneam că tradiționaliștii interbelici au preluat de la înaintași dezideratul acesta al întoarcerii la folclor.

Nicolae Iorga susținuse și el că folclorul poate fi o sursă viabilă pentru marea literatură.

Într-o conferință a vorbit despre baladă[1], luând în discuție vechimea ei, faptul că prezența cântecelor bătrânești sau de vitejie la petrecerile domnești sau însoțind armata a fost semnalată în anale și cronici sau în alte mărturii.

Cu toate că nu s-au păstrat balade de o atare vechime considerabilă (așa-zisul cântec de luptă al lui Ștefan cel Mare fiind o creație târzie, pașoptistă, în tradiția romantică a lui Macpherson (Ossian)), genul acesta a devenit – între toate tipurile de poezie populară – unul prolific și pentru literatura cultă, în sensul că a prins la poeții moderni, care l-au adaptat destul de bine literaturii noi – în afară de Alecsandri și Coșbuc, trebuie amintiți în deosebi Radu Gyr, Ion Barbu, poeții grupați în Cercul literar de la Sibiu care și-au propus resurecția baladei, Nicolae Labiș, etc.

În discuția noastră, ne oprim la baladele lui Radu Gyr – din care mi se pare că s-au inspirat – ca tonalitate poetică –, Ioan Alexandru și Adrian Păunescu.

Nu mă interesează activitatea sa politică, ci activitatea lui poetică.

În librării mai există încă (cred) un volum intitulat chiar Balade, de care ne folosim pentru această dezbatere.

Ceea ce dorim să urmărim este un fenomen care credem că nu a fost totuși atât de bine explicat, și anume interferența între nou și vechi, între tradiție și poezia modernă/modernistă.

Tradiția venea cu subiectul, cu tema poetică, în timp ce modernismul producea tiparul nonconformist al limbajului poetic.

Cui aparține însă viziunea poetică, omului modern sau celui tradițional?

Cu alte cuvinte, este modernul tradiționalist un om care păstrează principiile omului tradițional, sau îi venerează doar amintirea și îi muzealizează urmele?

Sunt temele baladești doar un pretext pentru o poezie modernă, ba chiar un pretext pitoresc, care să confere – paradoxal – poeziei un plus de modernism, așa cum simboliștii și respectiv impresioniștii în pictură, descopereau arta primitivă (cum sesiza tot Iorga într-o altă conferință, în discuția despre folclor)?

Întrebări la care vom căuta să oferim un răspuns pe parcurs…

Prefața volumului despre care am vorbit, a lui Radu Gyr, o constituie un articol publicat în Gândirea, din 1938, intitulat Baladă și eroism, din care aflăm apologia poetului pentru baladă.

Autorul afirmă că „arta populară” este „spovedania unui neam întreg, în tot ce spovedania cuprinde mai curat și mai adânc ca trăire internă”[2].

Preferințele sale sunt motivate astfel: „Iar dintre toate genurile poetice, balada mi se pare cea mai încăpătoare pentru profunzimile sufletești ale unui neam. În doina noastră, sau în alte producții lirice populare de aiurea, se închide exclusiv sensibilitatea unui suflet. În baladă, sufletul aduce cu el, pe lângă afectivitate, funcțiuni ale intelectului – reprezentările și imaginația – cât și energia volițiunii[3].

Cântecele de vitejie (chansons de geste, Nibelungenlied) întrupează valorile eroismului în literatura europeană, spune el mai departe. Iar în ce privește „eposul popular românesc”, în baladă „pot fi descoperite adevăratele fundamente ale sufletului nostru autohton”[4].

Desprinde patru balade „reprezentative pentru sufletul etnic românesc”, Miorița, Mănăstirea Argeșului, Corbea și Toma Alimoș, în care se cuprinde „întreaga verticală a elevațiunii noastre spirituale în poezie”[5].

Conchide: „tinerețea noastră se recunoaște numai în două mari oglinzi: în ideile lui Eminescu și în sufletul baladei populare[6].

Numai că ideile lui Eminescu sunt bune de citit și de aplaudat, fără a se și repezi mulți să le urmeze.

Spre exemplu, munca de rob pe care a făcut-o Eminescu spre a cunoaște și a valorifica tradiția literară veche nu a fost urmată deloc cu fidelitate de gândiriști.

Fără a desconsidera cumva creația populară, nu ne putem opri totuși să observăm că folclorul era mai la îndemână


[1] Nicolae Iorga, Balada populară românească. Originea și ciclurile ei, Ed. Neamul Românesc, Vălenii de Munte, 1910.

[2] Radu Gyr, Balade, Ed. Lucman, București, 2006, p. 5.

[3] Idem, p. 9.

[4] Idem, p. 15.

[5] Ibidem.

[6] Idem, p. 23.

Răcoarea dimineții este intelectuală

  • Minciuna pe care Traian Băsescu i-a livrat-o lui Philip Gordon, potrivit căreia 25% dintre voturile de la referendum ar fi fost fraudate, este infirmată chiar de datele oficiale ale PICCJ, lucru ce demonstrează limpede că întreaga desfăşurare de forţe comandată de Kovesi şi Morar a fost instrumentată politic. Conform datelor PICCJ, publicate de luju.ro, numărul cauzelor penale înregistrate cu ocazia referendumului din 2012 a fost de 632, în timp ce la alegerile prezidenţiale din 2009, de pildă, s-au înregistrat 1360 de dosare”.
  • Idem: „Din cele 632 de dosare instrumentate, imensa lor majoritate s-au soldat cu NUP. Din cele 344 de sosare înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de pildă, unul singur a ajuns până acum în faţa instanţei; 311 au fost închise cu NUP – fapta nu există. Din totalul de 632 de dosare, doar în 6 cazuri procurorii lui Kovesi şi Morar au reuşit să probeze că fapta există. În cifre, la atât se rezumă imensa fraudă de la referendum clamată de susţinătorii lui Traian Băsescu: la 6 trimiteri în judecată. Cei 200 de procurori asmuţiţi de Kovesi şi Morar asupra curţilor oamenilor au reuşit să găsească 6 fraude”.
  • Lucian Avramescu: „Mărturisesc, îl ştiu pe Dan Diaconescu. Am cunoscut în viaţa mea ziarişti de pe toate meridianele, niciunul însă atât de procopsit încât să fie în stare să cumpere acest colos căruia îi atârnă de gât datorii uriaşe, ponosul tăierii cordonului ombilical al materiei prime (în mâna OMV), nenorociri financiare multiple, başca nişte mii de salariaţi care, lucrează, nu lucrează, vor leafa lunară pentru plozii pe care-i au de crescut. Ei bine, iată, zic, cineva dintre noi, chiar dacă n-a scris cărţi ca mine şi n-a asudat pe pix o lungă viaţă, s-a procopsit şi-l bate pe Rockefeller. Ura, ura, bravo lui! Azi m-am desumflat”.
  • Se vorbește de o posibilă înțelegere între USL și PDL, dacă Băsescu ar refuza după alegeri ca Victor Ponta să fie premier: „Liderii Uniunii i-ar putea propune lui Traian Băsescu, în schimbul finalizării la termen a mandatului său de preşedinte al ţării, neincluderea în guvern a unora dintre actualii miniştri ai Cabinetului Ponta. Mai exact este vorba despre acei miniştri care sunt consideraţi mult prea vocali împotriva lui Traian Băsescu şi a PDL. […] Cele două părţi ar conveni ca dosarele penale ale lui Traian Băsescu să nu fie redeschise sau, în orice caz, să nu se finalizeze cu condamnări cu executare”. Sperăm ca liderii USL să aibă mai mult discernământ și să nu își bată joc de electoratul lor și de toată țara în felul acesta.
  • Agenţii forţelor de ordine au intervenit marţi seară [25.09.2012] în forţă împotriva manifestanţilor adunaţi în Plaza Neptuno din capitala spaniolă [Madrid], care protestau împotriva măsurilor de austeritate şi au decis să înconjoare clădirea legislativului spaniol dincolo de cordonul de securitate. Amplul protest convocat sub sloganul „Încercuieşte Congresul” a început la Madrid de la primele ore ale după-amiezii pe străzile din jurul clădirii legislativului spaniol”.
  • Angajații de la Oltchim sunt deciși pentru proteste pe timp nelimitat.
  • Crin Antonescu: „Este ceva ce pe mine personal mă roade, faptul ca aceşti oameni asumă dreapta cu dl Ungureanu – primă soprană. Faptul că asumă dreapta din ce în ce mai acreditaţi. Şi ca un om care predică dreapta să facă aşa cheltuieli din bugetul public este pur şi simplu scandalos pentru oricine consideră, ca mine, că este nevoie de o dreaptă credibilă, de o dreapta onorabilă, de o dreapta care să însemne în primul rând desprinderea în politică de obişnuinţa de a parazita statul şi bugetul public. Restul e anecdotă. Preţiozitatea, gravitatea cu care dl Ungureanu vorbeşte despre alte lucruri în vreme ce nu poate da răspuns la asta, repet, este şi motiv de râs şi motiv de plâns”.