Pr. Conf. Dr. Vasile Citirigă, Cunoașterea lui Dumnezeu prin rugăciune, Ed. ASAB, București, 2008, 296 p.
***
Prefațatorul cărții este Părintele Profesor Ștefan Buchiu (p. 7-10), care insistă asupra recunoașterii/redescoperirii cultului ortodox ca izvor al teologiei dogmatice (p. 7 și 10).
*
„rugăciunea contribuie la înțelegerea conținutului dogmelor și la cunoașterea lui Dumnezeu”, p. 11/ dogmele sunt „baza doctrinară” a cultului ortodox, p. 17/ „Rugăciunea adevărată înseamnă cunoaștere adevărată”, p. 19/ „cuvintele adresate lui Dumnezeu sunt expresia dorului său după comuniunea cu Dumnezeu”, p. 31/
rugăciunile ortodoxe „sunt pline de dogme, așa încât ele constituie o dogmatică prezentată în formă cultică”, p. 32/ întreaga rugăciune ortodoxă are „fundament trinitar”, p. 32/ „Treimea a săvârșit în comun Răscumpărarea și tot în comun lucrează și prelungirea Răscumpărării în Euharistie”, p. 41/
„manifestările chenotice ale lui Dumnezeu în Vechiul Testament”, p. 51, 52. Prin care Dumnezeu S-a smerit/ S-a făcut propriu omului în revelarea Lui față de om./ prin întruparea Sa, Fiul S-a făcut „accesibil la maximum” omului, p. 53/ Hristos este „întemeietorul și descoperitorul rugăciunii propriu-zise, a rugăciunii autentice”, p. 68/
„rugăciunea mântuitoare este aceea care se hrănește din jertfa lui Hristos și realizează înălțarea omului spre Hristos aflat în stare de rugăciune și jertfă”, p. 77/ „caracterul fundamental al rugăciunii este eclesialitatea”, p. 123/ „practica rugăciunii este o cruce”, p. 192, o suferință prelungă/ „ateismul postmodernității”, p. 274/