Radu Gyr probabil că este singurul căruia îi reușește cu adevărat implementarea unuia dintre punctele importante ale programului gândirist, și anume recuperarea tradiției populare/folclorice.

El a scris într-adevăr o serie de balade culte, incluzând temele și motivele obișnuite ale baladelor populare (vitejia/eroismul, haiducia, dragostea, gelozia, moartea, natura solidară, mama îndurerată, etc.) urmărind un fir narativ cunoscut sau dezvoltând altele similare.

Limbajul și viziunea poetică sunt însă noi, moderniste, fără să afecteze prin aceasta sensurile vechi ale baladei.

Prin urmare, poemele sale nu pun probleme de interpretare, alegoriile fiind deja cunoscute.

Importantă pentru el a fost cultivarea sentimentelor înalte și autentice: onoarea, dragostea, recunoștința, datoria.

Ca și în lirica populară, întâmplările din baladele sale sunt menite să devină pildă, oferind narativului un rol de exemplaritate/ paradigmă etică.

Nu l-au interesat filosofia sau mistica în poezie, nici introspecția sau mărturia devenirii personale în sens religios, ca pe Arghezi, Blaga sau Voiculescu.

În spatele formulei poetice baladești se află deci un sens militant, o intenție moralizatoare și educativă care se adresa noilor generații (urmărind în același timp să nu se întrerupă tradiția baladei pe care o considerau foarte veche, chiar dacă nu avem mărturii documentare suficiente), care este însă de natură să mulțumească și pretențiile esteților, care nu face rabat de la datoriile artei moderne față de frumos și estetic.

Interesant de investigat în versurile sale rămâne așadar metamorfoza limbajului poetic.

Invenția este numai la nivelul limbajului, care poate oferi o materie de studiu (un studiu de caz) cu privire la poezia acelei epoci.

Radu Gyr depune aproape întreg efortul creator în elaborarea și cizelarea unei limbi poetice proprii, ajungând la oarece rafinament estetic care este de luat în considerare.

Incitantă este mai ales sculptura metaforelor poetice, concentrarea imaginilor în expresii lapidare în stare să rezume o situație sau un aspect.

Efortul aparține unui poet care – precum Alecsandri odinioară, dar într-o măsură mai pregnantă și personalizantă – înnoiește veșmintele baladei și o transformă într-un obiect propriu culturii moderniste.

Elementul religios se reduce la poemele care au temă religioasă explicită sau este plauzibil asociat cu anumite atitudini care implică relevarea virtuților și inflexibilitate morală, determinare categorică în ciuda supliciului și a morții, fără a mai fi în mod indubitabil consemnat prin fapte și gesturi liturgice.

În majoritatea situațiilor, faptele eroilor sunt asumabile moralei creștin-ortodoxe.

Did you like this? Share it: