Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi.

*

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și din această cauză, Creștinismul trebuie să lupte cu egoismul uman, [pentru] ca să poată să îi dea omului posibilitatea să se învingă pe el însuși ca [astfel] să poată să biruiască lumea [în sine][1].

Însă trebuie avut în vedere că oricât de teribil[2] ar fi omul, [el] nu poate să se lupte singur cu păcatul. Căci vedem acest lucru și la Adam, care oricât a fost el fără de păcat, [totuși] n-a putut să reziste la ispita diavolului.

Singurul care a rezistat la această ispită…

Pr. Dorin Picioruș: a fost Hristos Domnul…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, după cum știm din cele trei ispitiri ale lui Hristos, [Care], de fiecare dată, le-a respins. Fiindcă n-a fost numai om, [ci] a fost și Dumnezeu.

Și numai în măsura în care Îl ai pe Hristos în tine, poți să învingi păcatul. Pentru că altfel nu ai să învingi niciodată puterile întunericului și ale morții, dacă Hristos nu e prezent în viața ta.

Iar acest lucru se întâmplă prin rugăciune și, în primul rând, prin împărtășirea mea cu Sfintele Taine.

Pentru că Euharistia nu înseamnă, pur și simplu, numai o împărtășire cu Trupul și cu Sângele lui Hristos ci odată cu Trupul și cu Sângele Lui vine Hristos Însuși în mine.

Căci cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu…

Pr. Dorin Picioruș: …rămâne în comuniune…și locuiește cu Mine…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …și Eu rămân în el și el în Mine…Și din această cauză, nu este suficient să vii la Biserică și să te împărtășești și după aia să pleci…dacă tu nu ții viață de rugăciune, dacă nu-ți ții sufletul curat, ca să Îl ai mereu prezent pe Hristos în tine, ca să poți să te biruiești pe tine însuți și lumea în care trăiești, ca [astfel] să fii sarea pământului și lumina lumii.

Pr. Dorin Picioruș: Părinte Profesor, ne-ați dat o mostră de sinteză și, în același timp, de foarte multă logică!…

[De aceea], am putea spune că la vârsta de 80 de ani sau de la oamenii foarte în vârstă avem ce învăța, și, mai ales, într-un mod foarte sintetic

A doua întrebare a noastră se leagă de impactul vieții dumneavoastră în teologia dumneavoastră.

Ce au făcut din dumneavoastră, [cu alte cuvinte], necazurile, greutățile prin care ați trecut…și despre care ne-ați vorbit de foarte multe ori?

Ce impact a avut și are în teologia dumneavoastră experiența dumneavoastră de viață?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Sigur…viața omului e o continuă luptă. Și așa a fost și viața mea…fiindcă am avut de-a face cu niște situații extraordinar de dificile…

Am avut și momente de bucurie și de împlinire sufletească…Căci mi-au ieșit multe acțiuni în viață…fie că era vorba de școală, fie că era vorba de serviciu, fie că era vorba…

Pr. Dorin Picioruș: …de viața personală

Pr. Prof. Dumitru Popescu:…și de viața preoțească. Am avut anumite satisfacții…și împliniri…

Însă, pe de altă parte, viața îți ridică mari greutăți la fiecare pas. Și dacă n-ai în tine prezența și puterea lui Dumnezeu nu poți ca să le biruiești. Și astfel nu mai poți să le faci față niciodată.

Fiindcă, de multe ori, sunt așa de extraordinare și te copleșesc așa de teribil că te aduc pe culmea disperării.

Ei bine…aș putea să spun că nu a fost atâta meritul meu ci meritul lui Dumnezeu, că nu m-a părăsit niciodată și nu m-a lăsat…

Pr. Dorin Picioruș: Adevărat!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu:…în brațele deznădejdii și ale disperării, ca să îmi pun lațul de gât…așa cum văd că se întâmplă, din nefericire, astăzi…

Pr. Dorin Picioruș: …din ce în ce mai mult…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …Oameni care nu mai știu de Dumnezeu și de Biserică.

…Iar eu am avut parte de o copilărie foarte fericită, după care am avut parte de o tinerețe foarte dificilă…Fiindcă am fost obligat, din pricina condiției sociale a părinților…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: cum era pe vremea aceea…să fac trei ani de muncă silnică în Munții Făgărașului, la niște construcții militare, în plină iarnă, în condiții cu totul dezastruoase

Acolo mi-am cam șubrezit eu sănătatea…din cauza…

Pr. Dorin Picioruș: condițiilor…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …mizeriei prin care am trecut…

Pr. Dorin Picioruș: de viață, de muncă…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Însă nu m-am descurajat niciodată…Și au fost altele și mai mari[3] în viața mea…

Și m-am luptat cât am putut…

Mi-am pierdut 8 ani din viață până mi s-a dat voie ca să urmez Facultatea de Teologie [din București][4].

A mai trebuit să mai treacă încă 7 ani: 4 ani de licență și 3 la doctorat…ca să pot să îmi iau titlul de Doctor în Teologie

Dar până la urmă, cu ajutorul lui Dumnezeu, a trecut vremea și am făcut aceste studii, am obținut titlul de Doctor

Și am avut o șansă teribilă[5] și cu Patriarhul Justinian [Marina][6] – care, probabil, și-a dat seama că pot să-i fiu de ajutor – și m-a numit, mai întâi, Profesor  și Director la Seminarul Teologic din București[7].

După aceea am ajuns Asistent [la Facultatea de Teologie din București, pe care o absolvisem], după care Rector și Prorector al Institutului teologic[8] din București…pe o perioadă foarte îndelungată…

Am avut [astfel] bucuria ca să stau în mijlocul studenților și să le împărtășesc din experiența mea, și personală și duhovnicească, ca să îi întăresc în condițiile vremii de atunci, [pentru] ca să nu se lase biruiți de încercările situației respective[9]…și să slujească cu devotament și dragoste Biserica.

[Și] am avut [parte de] două lucruri foarte bune [atunci]…Întâi de toate i-am edificat din punct de vedere teologic…în ceea ce privește învățătura de credință și, pe de altă parte, cât am fost rector, am căutat să fie ordine și disciplină în școală.

Fiindcă eu am făcut 8 ani de seminar, la Seminarul Nifon din București[10], adică de la vârsta de 10 până la 18 ani…Și acolo am avut posibilitatea să fiu supus unui regim de cazarmă. Adică viață de internat

(fotografie)

 Și de dimineață și până seara aveam program la cataramă[11]: ore de dimineață, meditații după amiază, rugăciunile se seară și slujbe la Biserică. Și ne dădeau doar o singură dată, pe săptămână, voie…

Pr. Dorin Picioruș: …în oraș…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: în oraș, în condiții speciale, cu bilet de voie.

Sigur: pentru noi era semn de constrângere [atunci]…Dar, pe de altă parte, [acest lucru] ne-a învățat să fim disciplinați și ordonați, ca să putem să avem o viață [împlinită]…

Căci oricâtă viață spirituală ai avea, dacă nu ai disciplină, nu poți să realizezi prea mult.

Pr. Dorin Picioruș: Da, ordine în toate!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Disciplină în gândire și în faptă…Iar, pe de altă parte, și o disciplină dusă la extrem, fără suport spiritual, se întoarce [împotriva ta] și te aplatizează, te mecanizează, încât activezi ca un robot, care ascultă de ordine și de comandă.

Am trecut [însă și] prin fericirea a două ocupații [străine] care s-au abătut asupra mea…și asupra țării românești…Mai întâi ocupația germană

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …din care cauză am fost obligați în școală să învățăm limba germană. Eram în Seminar…Și după aceea a venit ocupația sovietică, care ne-a obligat…

Pr. Dorin Picioruș: să învățăm rusa!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …să învățăm rusa…De la nemți, cel puțin, am învățat disciplina. De la ruși [însă] nu am avut prea multe lucruri de învățat…fiindcă s-au purtat, cel puțin față de noi și de părinții mei, în comuna în care am trăit, [într-un mod pe] care nici nu mai trebuie să îl amintesc. Pentru că, pur și simplu, mă umple de oroare

Pr. Dorin Picioruș: Vă înțeleg!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …Pentru că [astfel] trebuie să vorbesc despre atitudini și comportamente de oameni, care nu mai aveau aproape nimic omenesc în ei…

În fine!…Au fost încercări de la Dumnezeu…Am avut și multe altele în viața mea…

Acum m-am lovit de anumite suferințe și boli, consecințe ale vieții zbuciumate pe care am dus-o în tinerețe…din cauza condițiilor sociale în care am fost obligat să îmi desfășor activitatea mea…

Pentru că, așa cum v-am spus, am fost obligat să muncesc în munți…și acum trag ponoasele[12]

Însă ce să spun, domne, am un singur lucru și o singură bucurie: aceea că nu m-am simțit înfrânt în viața mea!…

Pr. Dorin Picioruș: Și acesta e cel mai important lucru, până la urmă!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Și cum e și normal, în viață te întâlnești și cu oameni buni, care merită toată lauda…[dar] te întâlnești și cu oameni care vor să-ți facă rău, fapt pentru care s-au dat de importanți în relație cu mine…Și din cauza asta am avut foarte mult de îndurat și de suferit.

Însă nu m-am simțit niciodată dezabuzat[13]…n-am fost niciodată învins și, mai mult decât atât, n-am căutat să mă răzbun niciodată.

Pentru că în momentul în care nutrești în gândul tău sentimente…

Pr. Dorin Picioruș: …de răzbunare…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: de răzbunare…S-ar putea ca în culmea furiei să mai ai accese de răzbunare, de mânie și de furie dar niciodată nu trebuie să le duci la bun sfârșit

Pr. Dorin Picioruș: sau pe cale îndelungată…să rămâi în ele…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …și prin asta să devii agresiv și violent față de semenul tău.

N-am făcut niciodată așa ceva…

Și cu cât ești mai liniștit și mai împăcat și cu cât mai mult te lași pe seama lui Dumnezeu, cu atât ai posibilitatea ca să dobândești o tărie sufletească ca să învingi greutățile vieții pe care o trăiești.

În fine!…În viața mea am avut și momente de scădere…am avut și momente de ridicare

Pr. Dorin Picioruș: Ca oricare…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …Însă niciodată n-aș putea spune că am fost învins. Și asta nu pentru că aș fi eu mare figură de învingător ci pentru că m-am sprijinit pe puterea lui Dumnezeu.

Atunci când mi-a fost mai greu…când eram disperat…m-am gândit la Dumnezeu și am găsit la El suportul[14] și tăria necesară ca să biruiesc încercările vieții…

Pr. Dorin Picioruș: …Și prin toate acestea ne-ați spus că la baza teologiei stă echilibrul interior, că echilibrul interior se observă…este observabil…în lucrarea noastră teologică și în vocația noastră preoțească, și am înțeles de la dumneavoastră că sinteza, că o minte sintetică…este o minte care nu se lasă pradă resentimentului

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …Da, da!…

Pr. Dorin Picioruș: …ci își caută drumul în viață, fiind foarte conștiincioasă și echilibrată.


[1] În propria sa persoană.

[2] Cu sensul de: foarte puternic, grozav, ascetic.

[3] Greutăți și mai mari.

[4] Saitul Facultății: http://www.ftoub.ro/.

[5] Imensă.

[8] Așa se numea Facultatea de Teologie la acea dată.

[9] De propaganda atee comunistă.

[10] Imaginea de arhivă cu Seminarul Sfântul Nifon, din paginea următoare, e preluată din locația: http://www.flickr.com/photos/7442537@N02/439787773/.

[11] Program strict de viață, de studiu și de rugăciune.

[12] Consecințele, urmările dureroase.

[13] Dezamăgit.

[14] Ajutorul.

Did you like this? Share it: