„Suprarealismul” iconografic ortodox

În comparație cu pictura și desenul religios catolice și (neo)protestante – tributare exclusiv realismului și mimetismului epuizate de toate resursele –, Ortodoxia, rămânând la vechile tipare bizantine iconografice, prezintă, în mod paradoxal, un program pictural pe cât de vechi, pe atât de…revoluționar.

Am ales oarecum la întâmplare o icoană ortodoxă și o pictură suprarealistă, din nenumăratele exemple care s-ar fi putut alege ca să ilustreze acest aspect.

În pictura lui V. Kush, ieșim din coaja unui ou și ne înălțăm către soare folosind același vehicul, al…irumperii permanente din sensul rotund al materiei/corporalității, către sensul rotund/deplin și atotcuprinzător al transcendenței.

Din gălbenușul oului la lumina soarelui, traversând lumile vieții și ale experienței, în cojile trupului și ale timpului acestuia…

Nucleul solar al harului se află însă în toate.

În Icoana înălțării Sfântului Ilie într-un car de foc, avem un „suprarealism” duhovnicesc, extatic, în sensul că faptele sunt reale și nu alegorice (proiecția picturală a unor idei), dar ele sunt deasupra realismului cotidian ale unei existențe lipsite de spiritualitate și de racordare la transcendență.

Pentru că Icoana conține și vizualizează vederea extatică văzută de Sfântul Elisei.

Și tocmai pentru că faptul relatat în icoană depășește putința de reproducere în termenii realității vulgare, pictura iconică folosește simbolismul și alegoria expresiei de forme și culori, pentru a exprima ceva ce întrece mijloacele uzuale și care exclude orice mimetism artistic.

Pentru că ea este o reproducere teologică a unei vederi extatice.

Iconografia ortodoxă, așadar, a…precedat unele dintre procedeele artistice foarte moderne, utilizate în pictură…