Demitologizare ortodoxă?

E dezamăgitoare poziționarea Părintelui Profesor Ioan I. Ică jr. vizavi de Sfântul Dionisie Areopagitul (care mâine, 3 octombrie 2012, e pomenit de către întreaga Biserică ca Sfânt Ierarh al secolului I) în De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului, Ed. Deisis, Sibiu, 2011, unde îl scoate pe Sfântul Dionisie „trăitor în secol. al VI-lea”.

M-aș fi așteptat la mulți teologi, care nu au prea multe contacte cu sursele patristice, să susțină această inepție, această infamă desconsiderare a Tradiției Bisericii dar nu la dumnealui.

Să înțelegem prin asta că a devenit un teolog care demitizează tradiția patristică a Bisericii?

După Sfântul Isaac Sirul, pe care l-a scos „nestorian” (în Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, partea a II-a recent descoperită, Ed. Deisis, Sibiu, 2003, p. 21)  și pe Sfântul Dionisie, pe care l-a exilat din secolul 1 al Bisericii, cine mai urmează?

Pentru că observ o aplecare tot mai mare a Părintelui Profesor spre opiniile teologice deconstructiviste ale teologilor catolici și protestanți și mai puțin spre organicitatea mărturiilor Tradiției.

Căci, ca ortodocși, cum ne-am putea închipui „un pseudo-Dionisie” recenzat de Sfântul Maxim în Ambigua, când Sfântul Maxim Mărturisitorul a considerat că sunt doar doi mari grei ai teologiei înaintea lui: Sfântul Dionisie Areopagitul și Sfântul Grigorie Teologul?

Cum de Sfântul Dionisie nu au fost negat de Sfântul Ioan Damaschin, de Sfântul Simeon Noul Teolog, de Sfântul Marcu al Efesului, de Sfântul Grigorie Palama, de Sfântul Nicodim Aghioritul și, la fel, nici Sfântul Isaac Sirul, dar îi putem nega pe acești coloși ai Ortodoxiei în secolul al XXI-lea?

Ce e în neregulă cu noi?

Cine mai urmează?

Cum de nu mai putem fi coerenți interior cu Tradiția noastră, ci devenim pas cu pas tributarii unor falsuri grosolane?

Cu alte cuvinte, cum de nu mai e un fapt de o gravitate maximă, un adevărat scandal, negarea vieții și a operei unui Sfânt în Ortodoxie, mai ales când negarea acelui Sfânt înseamnă negarea fundamentelor teologice ale Bisericii?

Și sunt cu atât mai dezamăgitoare anumite poziționări teologice ale Părintelui Profesor Ică jr. cu cât munca sa de traducere și cunoașterea sa teologică sunt foarte vaste, copleșitoare.

Eu m-am îmbogățit foarte mult din traducerile sale atente, acrivice. Le-am urmărit în tandem cu originalele și am observat că Părintele Profesor e  literalist, traduce fără multe acomodări „relaxate”.

Însă îngrijorarea mea crește pe măsură ce observ la Sfinția sa o continuă umbrire a unor mari Sfinți ai Bisericii, paradoxal, pe măsură ce îi pune în lumină pe alții.

În concluzie: e un lucru bun „să îi demitologizăm” pe Sfinți? Și dacă îi considerăm „eretici” sau „mincinoși” nu trebuie să facem ceva ca să-i excludem din…cultul Bisericii? Adică nu acesta e pasul al doilea: întâi îi negi, apoi îi ștergi din cărți?

Ce ne recomandă Părintele Profesor mai departe în privința Sfinților Dionisie și Isaac? Dacă i-am dovedit „falși” nu trebuie să luăm „măsuri” împotriva lor?